Evanescence

S-a terminat sondajul de săptămâna aceasta. Au fost puţine voturi, însă am o câştigătoare: Evanescence. Nu am sa ma apuc să vorbesc despre istoricul formaţiei, sau alte lucruri de genul acesta, căci ele pot fi găsite în multe alte locuri pe internet, iar singura mea contribuţie ar fi să dau copy şi paste. Ceea ce am de gând să fac este să aleg câteva melodii care îmi plac şi să vi le prezint şi vouă.

Desigur, mai sunt multe, multe alte melodii care îmi plac, însă aş lungi postarea aceasta mult mai mult. Dacă voi vreţi să ascultaţi şi alte melodii... cred că se găsesc toate pe youtube.com

Un nou blog

Vreau sa va anunt, dragii mei, ca am creeat un nou blog. Acest nou blog este unul exclusiv despre carti, continand recenzii ale cartilor citite de mine. Momentan acest nou blog nu contine decat postarile aparute pe blogul acesta, care este blogul meu principal. In continuare, fiecare recenzie de carte va aparea si aici, si acolo. Insa, daca mai sunt persoane care ar dori sa colaboreze cu mine pe acel blog, le rog sa-mi lase un comentariu, si eu ii voi adauga autori pe acel blog. Ah, si sa nu uit sa va dau adresa blogului meu nou. Este aceasta.

Citate despre femeie

"În ultima vreme sunt la modă femeile bine făcute, dar se pare că bărbaţii se îndrăgostesc de cele plăpânde."

"Cel mai important lucru, gândea el, e ca pielea femeii să strălucească de forţă interioară, plină de vitalitate, a primelor flori de primăvară ce se scaldă în razele soarelui."

"...trupul ei mlădios, ca de zână, pielea fină, talia subţirică, dosul palmelor... măiestira cu care făcuse faţă unor poziţii atât de complicate, încât el crezuse că o să i se frângă vreo încheietură."

 "Se zice că în zilele nostre n-ar mai exista femei cu forţe spirituale ieşite din comun, capabile să provoace nenorociri. Totuşi, dacă ne gândim mai bine, nu a urmărit autoarea să scoată în evidenţă tocmai faptul că bărbaţii sunt la cheremul femeilor? Budismul susţine că această forţă reprezintă cea mai mare povară şi ispită şi, prin urmare, cel mai cumplit păcat. Şi păcatul nu se poate desprinde de fiinţa femeii El e ca un şiroi de sânge care curge neîntrerupt din generaţie în generaţie."

"Parfumul amestecat al florilor nevăzute emana din fiecare gest al ei"

(Fumiko Enchi)

"Există foarte puţine femei a căror viaţă nu e plină de emoţii."

(Thomas Hardy)

Formatia copilariei mele

Aseara am devenit melancolica, si am simtit nevoia sa ascult cantecele acelei formatii care, pe cand eram copil, era formatia mea preferata: Pasarea Colibrii. Daca vreti sa stiti ceva mai multe, am sa va spun ca albumul meu preferat a fost Ciripituri, iar dintre cei patru care activau in formatie, preferatul meu era Florian Pitis. Imi placea vocea lui cel mai mult si imi placea si parul lui lung, care, pentru mine, doar o fetita la acea vreme, era foarte fascinant. Am sa va las si pe voi sa ascultti cateva cantece.

Topul zilei (5)

Melodiile din acest top imi plac toate atat de mult, incat mi-a fost extrem de dificil sa le aranjez intr-o ordine, si nici macar nu stiu daca e cea corecta. Voi puteti sa le considerati pe toate in topul preferintelor mele din totdeauna.

10. t.A.T.u - How Soon Is Now
  9. Michael Bormann ft. Annete Olzon - Tow Of A Kind
  8. Apocalyptica - En Vie
  7. Nickelback - If Today Was Your Last Day
  6. Daughtry - Life After You
  5. Supertramp - Logical Song
  4. Avril Lavigne - Innocence
  3. Queensryche - Lady Jane
  2. Cranberries - Zombie
  1. The Rasmus ft. Annete Olzon - October & April

Măştile

Autor: Fumiko Enchi
Naţionalitate: japoneză
Anul apariţiei: 1958
Ecranizare: nu
Premii: Premiul Tankizaki (1969) şi Ordinul Japoniei (1985)
Nota: 9/10
Alte recenzii de acelaşi autor: nu

Am devenit curioasă de civilizaţia japoneză încă de când am terminat Memoriile unei gheişe. Iar ce altă metodă poate fi mai bună pentru a descoperi această lume, decât aceea de a citi o carte scrisă de un autor de naţionalitate japoneză. Astfel am început şi eu să cintesc Măştile, o carte care mă aşteptam să-mi releve acea lume şi frumuseţe a Japoniei, însă despre care nu mă aşteptam să-mi placă chiar atât de mult cât mi-a plăcut.

Cartea este una despre femeie, despre spiritul puternic al acesteia, despre toate secretele ce se ascund în spatele ei şi despre natura acesteia ce apare mult mai complicată decât cea a bărbatului, mult mai greu de descifrat, imposibil de pătruns. Cartea are ca personaje principale două femei, o noră şi soacra acesteia, legate între ele prin decesul soţului, respectiv al fiului. Prima dintre ele este descrisă ca fiind frumoasă, în acelaşi timp firava, dar şi puternică, iar cea dea doua cu o personalitate uimitoare, cu o remarcabilă stăpânire de sine şi putere interioară. 

Cartea începe cu doi bărbaţi, legaţi între ei de o prieteniei, dar şi de dragostea pe care o nutresc faţă de cea tânără, discutând despre aceste două  femei. Prima impresie este aceea că autoarea încearcă să găsescă femeia ideală în ochii bărbaţilor, pentru ca apoi să descoperi că în spatele acestei imagini aparent ideale se ascunde secrete nenumărate, atât de tulburătoare, încât orice bărbat care le-ar cunoaşte ar fugi cât mai departe. Şi totuşi, acest mister, faptul că nu pot desluşi nimic dincolo de măştile pe care femeile le poartă, îi fac să se simtă tot mai atraşi de ele. Femeile fără secrete sunt văzute precum fructele fade, cu un gust uniform, de care te plictiseşti repede.

Pânza aceasta de secrete este, de altfel, şi unealta ce le leagă pe femei una de cealaltă. Nora este de-a dreptul fascinată de soacră. Chiar şi în momentul în care ea realizează că nu este decât o simplă ustensilă în mâinile acesteia, cu toate că-şi doreşte să fugă, rămâne, legată parcă prin magie de aceasta, magie alcătuită din secretele pe care aceasta le-a păstrat cum nu se poate mai bine de-a lungul anilor, şi pe care fata îşi doreşte cu ardoare să le descopere. Astfel, ea continuă să-i îndeplinească dorinţele acesteia, să facă precum aceasta, cu o mână nevăzută, o îndrumă, ajungând ca în final să se bucure de faptul că a putut să reprezinte un pion atât de important în planul pe care aceasta la pus la cale. 

Farmecul cărţii vine şi din faptul că, deşi anumite secrete îţi sunt dezvăluite pe măsură ce citeşti cartea, majoritatea acestora rămân ascunse. Chiar şi după ce ai terminat cartea, realizezi că tu încă nu ai aflat totul despre personaje, realizezi că femeia şi personalitatea acesteia reprezintă un lucru atât de complex, încât nu îl vei pătrunde niciodată. Acest lucru te face să te simţi la fel ca majoritatea personajelor, care realizează, împrreună cu tine, acelaşi lucru.

Cartea merită citită, atât de cei ce îşi doresc să descopere o fărâmă din cultura japoneză, o cultură de-a dreptul fascinată, dar mai ales de cei ce vor să descopere femeia, puterea acesteia, sau, mai bine zis, de acele persoane care s-au convins că nu vor descoperi niciodată pe deplin o astfel de făptură. Personajele, atât de minunat construite, pot fermeca aproape pe oricine, şi, deşi nu pot spune că este o carte pe care n-am putut-o lăsa din mână, pot spune cu convingere că este o carte absolut fermecătoare.

Femeia

Cartea pe care o citesc acum are in centrul atentiei femeia, care este vazuta atat ca un simbol al puterii, cat si ca pe un simbol al pacatului. Femeia, cu puterea pe care i-o confera farmecele seductiei si frumusetea cu care a inzestrat-o natura este capabila sa ingenuncheze orice barbat, sa-l atraga in pacat sau sa-l inalte pe culmile puterii, dupa cum ii este voia. Nu vreau sa vorbesc despre imaginea ce reiese din carte, asta nu o voi face decat dupa ce voi termina cartea, vreau doar sa vorbesc despre propria mea parere cu privire la aceasta viziune.

Intr-adevar, din multe puncte de vedere se poate spune ca femeia este mai puternica decat barbatul, chiar daca are si ea anumite slabiciuni pe care barbatul nu le are, dar care, sensibil in fata femeii, sunt inlaturate de puterea acesteia. Exemplul il avem inca de la inceputul omenirii. Voi vorbi mai tarziu despre el, caci ma framanta cateva intrebari, pe care vreau sa am timp sa le expun si, poate, voi gasi si un raspuns printre ele.

Poate va intrebati care este acea putere uriasa a femeii? Ei bine, acea putere este data de frumusetea ei naturala, de usurinta cu care si-o transforma pe aceasta intr-o arma a seductiei, lasand barbatul fara puterea de a mai scoate un cuvant in fata ei. Acea putere la care barbatul este, si mereu va fi extrem de sensibil, care il face sa puna armele jos si sa cedeze. In momentul in care femeia a reusit sa aduca barbatul in acest punct, are putere totala asupra lui, chiar daca ea nu este vesnica. Un barbat cazut brada farmecelor frumusetii va face multe ca sa o multumeasca pe femeia care l-a adus in aceasta stare, chiar daca nu mereu. Aceasta are puterea sa-l coboare in pacat, daca doreste, sau sa-l ridice, sa-l inalte (dar ma tem ca de cele mai multe ori femeia nu este chiar atat de puternica incat sa reuseasca sa-l inalte. E mult mai usor sa cobori, decat sa ridici o persoana, iar acest lucru este valabil si pentru femei). 

Spuneam ca si femeile au o slabiciune. Slabiciunea lor nu este, insa, legata de o persoana, de vreo fiinta vie, ci de pasiunea lor pentru lucrurile trecatoare, pentru lux si pentru frumusetea artificiala, lucruri care nu prea au putere in cazul barbatilor (mai putin luxul, desi, in cazul lor, vorbim de un alt fel de lux). Insa, slabiciunea barbatilor in fata femeilor face ca slabiciunea lor sa se extinda si asupra lucrurilor ce au puteri asupra femeilor.

Spuneam despre exemplul pe care il intalnim inca de la inceputul omenirii. Eva este cea care a cazut in pacat, cedand frumusetii fructelor din pomul interzis, cedand curiozitatii. Pacatul lui Adam este ca i-a cedat Evei. Astfel, se poate observa cum, desi mult mai insensibil la lucrurile trecatoare decat femeia, mult mai capabil de a-si tine curiozitatea in frau, el este totusi incapabil de a se opune unei persoane de sex feminin, ajungand sa-i faca pe plac acesteia. Insa acest lucru ne demonstreaza oare faptul ca femeia este mai puternica, sau ca ea este mai slaba, asa cum sustine religia? Eu una consider ca atata timp cat un barbat nu se poate desprinde din vraja pe care femeile o exercita, este mai slab decat acestea. Are totusi posibilitatea de a deveni mai puternic, in momentul in care reuseste sa-si infranga sensibilitatea aceasta la femei, dupa cum si o femeie poate deveni mai puternica decat consoartele ei (iar atunci mult mai puternica decat orice barbat) in momentul in care isi infrange si ea proprile-i sensibilitati. Desi Eva a fost prima care a cazut in pacat, ea este totusi mai puternica, reusind sa-l atraga si pe acesta dupa ea. In acest caz avem de-a face cu o putere folosita in sesnul prost, dar puterea exista.

Iar acesta nu e singurul caz care demonstreaza puterea femeii in fata barbatului. De-a lungul istoriei cazurile sunt nenumarate, o multime de imparati ajungand sa faca anumite lucruri doar pentru a multumi femeia care le-a cazut cu tronc in momentul respectiv. Doar cunoasteti cu totii zicala care spune ca in spatele fiecarui barbat puternic se afla o femeie puternica. Femeia intotdeauna va avea aceasta putere de a calauzi barbatul fie spre succes, fie spre damnare. 

Nu exista abateri de la aceste reguli doar atunci cand in joc intervine iubirea. Abea in momentul in care iubeste pur si e gata sa se daruiasca in totalitate, o femeie poate ajunge un pion in mainile unui barbat (dar doar a unuia singur). Situatia e compensata in momentul in care iubirea e reciproca, caci atunci ambii parteneri vor dori binele unul altuia, ambii vor fi legati cu aceleasi sfori unul de altul, iar puterea lor va fi doar unul asupra celuilalt, devenind imuni la ceea ce se intampla in jurul lor. Acesta este modul in care se poate atinge apogeul, acel moment in care nimeni nu va mai avea putere asupra ta. Doi oameni ce isi ofera iubire reciproc sunt liberi, complet liberi. Pacat ca spiritul uman nu este mereu pur si ca cei doi nu conclucreaza mereu impreuna pentru a alege calea binelui.

Sondaj

Am inrodus un sondaj prin care va cer parerea cu privire la o formatie preferata din 4. Formatile se vor schimba in fiecare saptamana, iar la finalul saptamanii voi vorbi si voi posta niste cantece, versuri, etc., ale formatiei care a iesit castigatoare. Asa ca... va astept sa votati!

Activitatile mele preferate

Stateam sa ma gandesc cam ce as putea include intr-un top 10 al activitatilor mele preferate... Desigur, ar fi imposibil sa le clasific astfel incat sa creez un top al lor, insa as putea vorbi despre 10 activitati care imi plac, pur si simplu. Pe langa ele precis mai sunt si altele, sunt doar primele care mi-au venit in minte. Iar numerotarea nu tine cont de ordinea preferintei, reprezinta doar o modalitate de a sti eu despre cate am vorbit. Deci, acestea sunt activitatile mele preferate:

1. Imi place sa citesc. Colegii mei de liceu ma vedeau adesea in timpul orelor sau in pauze cu o carte in mana. De cand am ajuns la facultate nu am mai facut lucrul acesta chiar asa de des (as putea spune ca sfera preocuparilor mele s-a largit), dar in continuare imi place.

2. Imi place sa scriu. Cred ca acesta este si motivul pentru care am un blog... si, de asemenea, motivul pentru care uneori il umplu cu tampenii, doar ca sa am ce face. 

3. Imi place sa calatoresc. Cred ca am mai spus de cateva ori pe blog, ca daca as avea bani, as calatori cat mai mult posibil. Sa vad cat mai multe lucruri noi, sa incerc cat mai multe. 

4. Imi place sa ascult muzica. Desi cred ca nu se gaseste persoana pe Planeta care sa nu afirme ceea ce am afirmat eu.

5. Imi place sa inot si imi place apa in general. Atunci cand ma aflu in apa ma simt libera, ma simt bine. 

6. Imi place sa fac harti. GIS-ul si teledetectia au fost materile mele preferate. Si, de multe ori, atunci cand nu am ce face, imi place sa ma "joc" creeand o noua harta sau descoperind noi functi ale programului cu care lucrez pentru a genera si analiza harti.

7. Imi place sa stau cu prietenii. Nu mai are nevoie de explicatii

8. Imi place sa ma dau pe leagan. Fac asta de cand sunt mica, si inca gasesc a fi un lucru extrem de relaxant. De fiecare data cand sunt foarte stresata, ma duc in parc si ma dau pe leagan, lucrul acesta permitandu-mi sa-mi pun ordine in ganduri. Era cel mai bun tratament antistres inainte de bac.

9. Imi place sa ma plimb. O alta activitate pe care o gasesc linistitoare.

10. Ar mai fi un lucru care imi place, dar pe care nu il voi scrie, caci n-am nicio restrictie pe blog. Dar, ma gandesc ca banuiti despre ce e vorba...

Locuri frumoase in Romania

Spuneam nu demult că turismul românesc este de kkt. Că noi nu ştim să punem în valoare nimic din ceea ce avem, aşa că ţara noastră apare ştearsă, lipsită de frumuseţe, în comparaţie cu altele. O ţinem într-una cu litoralul românesc, însă acesta este pe departe a fi una dintre cele mai frumoase locuri din ţara noastră. Din contra, comparat cu litoralul mediteranean, unde apa este albastră, unde există stânci şi vegetaţie specifică, creeând un efect vizual diferit, el nu este de loc interesant. Însă avem şi noi locuri superbe, locuri în care ar trebui investit şi care ar merita puse în valoare. Despre câteva dintre acestea vreau să vorbesc în cele ce urmează.

Delta Dunării - cred că acesta este locul care este cu adevărat unic la noi în ţară. Un loc care trebuie intens protejat, căci este foarte fragil, dar, tocmai de aceea, un loc ce ar putea atrage turiştii ca un magnet. Şi sunt convinsă că mai e mult de căutat până să descoperi în orice ţară din Europa vreun loc care să-l egaleze. Flora şi fauna de aici sunt absolut superbe şi greu de găsit în alte locuri. Iar, în cazul în care turistul alege să meargă înspre Sulina, va avea acces atât la deltă, cât şi la mare, iar, acesta este, în opinia mea, singura parte a litoralului românesc ce ar merita vizitată. Şi să nu uităm că apusurile ce pot fi privite în deltă sunt unice.

Munţii Făgăraş - de curând m-am întors din practica pe care am avut-o aici, şi într-adevăr sunt superbi şi sunt printre puţinii munţi de la noi din ţară care sunt similari cu Alpi (care sunt mult mai spectaculoşi decât Carpaţii - deşi şi la noi se pot găsi lucruri frumoase). Cea mai mare asemănare este cu Alpii Iulieni, din Slovenia, cu toate că roca este diferită (în Slovenia calcare, aici şisturi cristaline), ceea ce îi imprimă un aspect uşor diferit reliefului, însă sunt frumoşi. Ah, şi să nu uităm de Transfăgărăşan, care chiar este cel mai spectaculos drum din ţara noastră (ce să-i faci, unul ma bun n-avem :p). Ar merita mult mai multe eforturi în a canaliza turismul şi spre această zonă.

Zona Padiş - Munţii Apuseni - o zonă minunată, însă mult, mult, prea puţin valorificată. Cred că reprezintă şi un rai al speologilor, aici găsindu-se numeroase peşteri, dintre care una prezintă chiar şi un gheţar fosil - Focul Viu (e posibil să mai fie şi altele, dar asta este cea mai cunoscută). În cazul în care poţi trece peste drumul prost pe care trebuie să-l parcurgi pentru a ajunge aici, dacă te poţi descurca fără marcaje, acest loc cu siguranţă trebuie vizitat. Mai ales dacă pătrunderea în subteran este una din pasiunile tale. Ah, am uitat să spun că tot aici se găseşte şi cel mai mare aven din România la ora actuală.

Dacă mai ştiţi şi alte zone frumoase vă invit să mi le spuneţi. Desigur, mai cunosc şi eu câteva altele, însă am ales să vorbesc doar despre trei dintre ele. Dacă există persoane care vor să afle şi despre alte zone, să mă anunţe şi voi interveni cu o completare.

topul zilei (4)

10. Rhapsody of Fire - Sea of Fate
  9. HIM - In Joy and Sorrow
  8. Roxette - Listen to Your Heart
  7. Sass Jordan - Make You a Beliver
  6. Les Elephants Bizarres - Hello! Says The Devil
  5. Apocalyptica - I Don't Care
  4. Sirenia - The Other Side
  3. Kelly Clarkson - Because of You
  2. Epica - The Phantom Agony
  1. Avantasia - Dying For An Angel

Intrebari despre mine

Simt nevoia sa scriu ceva, însă, cum în momentul de fata îmi cam lipseşte inspiraţia, am făcut ce obişnuiam să fac mai demult: am căutat pe net nişte întrebări la care am de gând să răspund.j

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

  Nu ştiu să zic exact... oricum, bănuiesc că nici când nu le-a fost ruşine cu mine. Mândri de mine... poate când am terminat prima anul I de facultate?d

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

 La întrebarea aceasta voi da un răspuns amuzant: pe o prietenă de-a mea, în momentul în care am început să ies cu prietenul meu (deşi n-am înţeles în încă de ce - toţi ceilalţi prieteni îl plac)

3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

    Şi această întrebare va avea un răspuns amuzant: să tac. În rest, nu cred că mă pricep prea bine la ceva, cel puţin nu atât de bine încât să fiu mai bună decât toţi cei pe care îi cunosc.

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi?

  Faptul că nu prea îmi exprim sentimentele, că vorbesc prea puţin despre ceea ce simt, ceea ce mă deranjează. Ar mai fi faptul că sunt foarte uitucă, că de multe ori sunt leneşă, neatentă, etc.

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

  Aici depinde, în mod clar, de câţi bani aş avea nevoie, şi pentru ce aş avea nevoie de bani. Căci, aş fi, în mod clar, capabilă de mai multe atunci când ar trebui să-i ajut pe cei dragi cu orice preţ, însă dacă e vorba de o lipsă personală sau de lăcomie... atunci nu sunt dispusă să merg prea departe. Muncă cinstită - mi se pare cel mai corect.

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tai?

 Inteligenţa.

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?

De când sunt cu prietenul meu.

8. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?

  Nu ştiu... cunosc prea mulţi proşti ca să-l pot alege pe "cel mai".

9. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

  Manelele date la maxim... Muzica ce se aude de pe stradă după ora 12 noaptea... motoarele turate... 

10. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat/a?

  Examenul de capacitate şi cel de bacalaureat. Între timp m-am obişnuit cu examenele atât de tare, încât rareori mai am emoţii... doar la cele pe care le consider importante, sau atunci când consider părerea profului despre mine importantă.

11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

  Sunt o fiinţă foarte fericită, căci nu cred să fi avut vreun astfel de moment...

12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?

  În faţa persoanelor a căror părere contează şi despre care nu ştiu încă că e bună.

13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

  Au fost mai multe momente... Uneori l-am eitat şi nu l-am spus, alteori am făcut tot posibilul să-mi depăşesc temerile şi să-l zic.

14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?

  Pe acesta îl veţi considera cel mai ciudat răspuns: nimic. Sunt fericită. Viaţa mea nu este perfectă, dar perfecţiune nu există, aşa că pot spune că am primit tot ce era mai bun de la viaţă, până acum.

17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?

  Lipsa de respect. Să-şi bată joc de mine, să mă facă în toate felurile, să dea în mine... Oricum, lucruri pe care ştiu că niciodată nu le va face. De asta îl şi iubesc.

18. Ce calitate a jumătăţii tale de viata iţi este cea mai dragă? 

  Sunt multe... Îmi place că este sociabil, că are simţul umorului, că ţine la mine şi are grijă de mine aşa cum nimeni nu o mai face... Ah, şi ar mai fi ceva... ceva ce ţine de aspectul intim al relaţiei noastre. Oricum, el e cel mai bun.

19. Care a fost jucăria ta preferată in copilărie? 

  Aveam un coş uriaş plin cu păpuşi Barbie. Cu el mergeam mereu la prietenele mele. Scoteam toate păpuşile, le aşezam frumos, construiam casa lor şi o decoram, iar, când să începem să ne jucăm, trebuia să plec acasă. 

20. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire? 

  Pe cei dragi... Părinţi, sora mea, prietenul meu...

21. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi? 

  Prietenul şi sora mea

22. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult? 

  Geografia, în special geoinformatica şi geomorfologia. Lucrurile pe care îmi doresc să mă axez în viitoarea mea carieră.

23. Cine/ce-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment? 

  Nimic. 

24. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles? 

  Dificultatea mea de a spune ceea ce gândesc uneori nu prea este înţeleasă de ceilalţi... Sincer, nici eu nu o înţeleg uneori. 

25. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta? 

  ????

26. Unde te simţi cel mai în siguranţă? 

  În braţele prietenului meu.

27. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată? 

  Orice venit din suflet. La mine e ciudat, credeam că-mi place să mi se spună că sunt deşteaptă, interesantă, etc. Asta până când am întâlnit o persoană care mi-a spus toate astea. Şi mi le spunea atât de des încât am putut să realizez că mă enervează. Aşa că prefer să nu mi se spună nimic, dar să ştiu că persoana cealaltă gândeşte toate acestea. 

28. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxat? 

  Prietenul meu şi sora mea.

29. Pentru ce te rogi cel mai des? 

  Pentru fericire...

30. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum? 

  Părinţii şi prietenii lor.

31. Care a fost primul tău vis împlinit? 

  Până acum doi ani obişnuiam să am vise foarte nerealiste. 

32. În ce an al vieţii tale ai simţit ca te-ai schimbat cel mai mult? 

 În ultimul an? Cam aşa cred... Oricum, nu m-am schimbat foarte mult niciodată.

33. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?

    Toate?

Harry Potter si Talismanele Mortii - Partea a doua

Aseara, impreuna cu parintii, surioara si prietenul meu am fost sa vizionam ultimul film din seria Harry Potter, film ce ilustra a doua jumatate a ultimei carti.

Filmul mi s-a parut mult mai ok decat prima parte, poate si din cauza ca a trecut mai mult timp de cand am citit cartea si nu am mai observat asa de bine lucrurile care nu seamana. Sau poate, mai degraba, pentru ca mi-am dat seama de ce nu seamana anumite lucruri cu cele din carte. Am inteles ca anumite lucruri au fost excluse pentru ca altfel ar fi fost prea lung filmul, iar altele au fost bagate pentru a-l face umpic mai interesant (desi, dupa parerea mea, era mai interesant daca acolo se urma fidel cartea). 

In continuare am sa vorbesc despre cele cateva nesimilaritudini dintre film si care. Am sa incep cu chestile in plus: lupta dintre Voldemort si Harry Potter este mult mai lunga in film. In carte nu s-a folosit decat o vraja si s-a inteles clar ca motivul pentru care a murit Voldemort a fost propriul blestem. In film au o lupta destul de lunga. Banuiesc ca ei s-au gandit ca e mai interesant, mie insa mi se pare mult mai dramatic si mai frumos sfarsitul din carte. 

Au fost si lucruri care s-au scos: nu a mai aparut povestea lui Dumbledore (da, stiu, nu mai aveau unde s-o bage, lungeau filmul prea mult), Harry nu-i mai spune lui Neville de sarpe, in schimb le spune lui Ron si Hermione, lucru care in carte nu se intampla. El nu mai vorbeste cu ei inainte sa se duca la Voldemort. De asemenea, in carte nimeni nu simtea cand horcruxurile erau distruse. Iar cand este omorat sarpele, Voldemort este de fata, si abea acela este momentul in care Harry reinvie, ca sa zic asa.

Si mai era un lucru de care nu cred ca a putut cineva sa-si dea seama din film. Belatrix era iubita lui Voldemort. In carte el este de fata la moartea ei si isi iese din minti. De asemenea, la scena din padure, toti sunt descrisi ca avand urme pe fete in urma pedepselor aplicate de Voldemort, doar ea nu. Ea ii vorbea mereu ca unui iubit. Toate aceste chesti sunt descrise in carte dar nu si in film. In fine, nu e prea important, singurul lucru pentru care conteaza chestia asta este ca m-a inspirat pe mine sa scriu anumite lucruri. 

Cum spuneam si mai sus, aceste nesimilaritudini nu fac ca filmul sa nu fie unul fain. Din contra, filmul chiar mi-a placut, mi-au placut efectele... In fine, cred ca oricum se va uita toata lumea la el.

Poze Practica Fagaras

V-am promis niste poze din practica, si am de gand sa ma tin de cuvant... Va las sa priviti.

La coborârea din tren

În camionul ce ne-a transportat până la Bâlea Cascadă şi, de aici, la Bâlea Lac în fiecare dimineaţă.

În şir indian urmăm traseul (nu au fost atât de mulţi decât în prima zi... la fel ca mine, din păcate)

pe traseu

o privire înapoi

era şi iarnă, şi ne-am jucat cu bulgări

prietenul meu cu Lacul Capra (fără el poza n-avea farmec)

Şi am ajuns pe vârf (Vânătoarea lui Buteanu - 2507 m)

Lacul Capra, din nou

Femeie din zăpadă - realizată de prietenul meu şi de încă un băiat (Gabi)

Cascada Bâlea

Lacul Bâlea

Damnare

Autor: Laure Kate
Nationalitate: americana
Anul aparitiei: 2009
Ecranizare: nu
Premii: nu
Nota: 7/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Imi amintesc ca dupa ce am terminat cartea aceasta prietenul meu m-a intrebat cum a fost, iar raspunsul meu suna cam asa: "Umpic cam adolescentina, ceva in genul Twilight, doar ca e cu ingeri in loc de vampiri si varcolaci."

Intr-adevar, cartea prezinta o serie de similitudini cu seria Twilight, in sensul ca in centrul romanului este plasata o eroina muritoare, care traieste o poveste de dragoste cu un inger, fiind, in acelasi timp, atrasa de un inger din tabara vecina. Nu va suna cunoscut? Vechea poveste cu fata indecisa in a alege intre doi tipi care oricum nu se suportau, iar atractia simtita pentru aceeasi fata nu face decat ca conflictul dintre ei sa explodeze. Si, la fel cum vampirii stralucesc in Twilight, aici stralucesc ingerii, dar doar cei din tabara buna (daca e pana acolo, nici n-am inteles de ce una din tabere e buna, iar cealalta rea), lasand in urma lor o lumina violet.

Desigur, exista si deosebiri faca de romanul mai sus amintit. Povestea de dragoste dintre eroina, Lucinda, si ingerul cazut, Daniel, este una foarte veche, insa orice sarut duce la moartea eroinei, care va reaparea apoi, reincarnata, o data la 17 ani. Doar ca de data aceasta lucrurile sunt diferite, ceva este schimbat. Nu dezvalui mai mult, va las sa cititi cartea.

Trebuie sa spun insa ca, cu toate ca romanul este atat de adolescentin, facut parca pentru fetele ce abea au aflat (sau nu au aflat inca) ce este dragostea, te prinde cumva in mrejele lui, si te face cumva, curios sa afli ce s-a intamplat mai departe. Se citeste repede, paginile curg usor una dupa alta. Nu ai de-a face cu cine stie ce maiestrie in arta scrisului, doar povestea, care este usor citibila.

In concluzie, Damnare este o carte recomandata tuturor adolescentelor ce se afla la inceput pe drumul citirii. Este o carte la moda, genul acela de carti pe care o poate iubi orice fata de 16 ani, care nu prea obisnuieste sa citeasca, insa cu aceasta se va descurca. Orice fata care s-a apucat de citit dupa ce a vazut Twilight va adora aceasta carte. Nu cred insa ca lucrurile stau la fel si in cazul baietilor, iar in cazul barbatilor trecuti de o anumita varsta, cartea asta cu siguranta nu va avea nicio savoare. E o carte oarecum romantica, de aceea se potriveste cam oricui isi doreste sa citeasca o poveste de dragoste, dar care sa aibe si ceva usor intunecat in ea.

Practica in Fagaras

Sunt convinsa ca de abea asteptati sa-mi auziti povestile despre practica din Fagaras, asa-i? In fine, o fi, n-o fi asa, tot le veti auzi, insa veti constata ca m-am intors de acolo umpic dezamagita. De ce dezamagita? Ei bine, pentru ca am fost atat de inteligenta incat din prima zi sa calc stramb si sa fac o entorsa de toata frumusetea, astfel ca toate celelalte zile le-am petrecut de una singura in camera de hotel. Mishto, nu? Dar, cu toate acestea, tot ma simt datoare sa vorbesc si sa va impartasesc impresile mele.

Deci... sa incepem cu prima zi. Prima zi, ziua in care am fost pe Vanatoarea lui Buteanu (primul meu varf de peste 2500 m din Romania - avea 2507 m). Ah, da, am uitat sa precizez cateva detali. Am fost cazati la cabana Balea Cascada (1234 m). De acolo ne lua in fiecare zi un camion care ne ducea la Balea Lac (vreo 2000 m, nu mai stiu exact). De aici incepeau toate traseele noastre, asa cum s-a intamplat si in prima zi.

Am pornit pe poteca marcata, urmand sa ajungem in circul suspendat de sub Buteanu. Pe durm am facut numeroase opriri, in care ni se povestea despre relief, despre plante... ce mai, tot ce trebuie sa stie un viitor geograf. Cand am ajuns in circ, am facut o oprire mai lunga. De aici o parte (printre care si eu) am urcat pe varf, o alta parte au ramas si au stat degeaba, iar altii s-au implicat in masuratorile care urmau sa fie executate in acest loc (pentru cei curiosi, faceam tomografi si radiografi ale solului, verificam daca lobi de solifluxiune mai sunt sau nu activi, cautam permafrost, verificam duritatea rocilor, cautam diferite caracteristici ale ghetarilor de pietre - prin toamna ni se vor impartasi si noua rezultatele analizelor, poate le veti afla si voi). 

Cum spuneam, eu si cu inca cativa colegi am decis sa urcam pe varf, dar nu are rost sa va spun prea multe despre asta, in curand voi posta pozele, si atunci veti vedea mai bine, caci cred ca e cam plictisitor, atat pentru voi, cat si pentru mine, sa povestesc cum am urcat aici. Voi trece direct la partea in care am calcat stramb, moment ce mi-a pus sentinta de a-mi petrece tot restul practicii in camera de hotel. Acest lucru se intampla la coborare. Trecusem deja de Balea Lac, mergeam pe poteca ce ducea spre cabana noastra. Chiar acolo era un drum drept. Calcasem stramb deja de doua ori, dar priciorul revenise repede la normal datorita bocancului. Oricum, nu-mi faceam griji, obisnuiesc sa calc usor stramb de fiecare data cand cobor. Si am calcat stramb si a treia oara. La inceput s-a intamplat la fel. Piciorul meu s-a dus putin in jos, loc de unde ar fi revenit, daca nu m-as fi aflat exact pe marginea unei pietre, de unde piciorul meu s-a dus si mai jos. Am auzit glezna paraind, si am stiut ca in urmatoarea zi nu voi mai putea merge. Speram doar sa-mi treaca repede, sa pot merge celelalte zile. M-am ridicat rapid, si am coborat asa restul pantei. Lucru care poate ca n-a fost cel mai bun, dar ce puteam face? Stiu ca a contribuit la umflarea mai accentuata a piciorului, dar asta era. N-am fost atenta, asa ca a trebuit sa raman in camera tot restul practici. Noroc ca prietenul meu imi povestea tot ce le spunea profu, imi povestea cum decurgeau masuratorile, ca sa fiu si eu la zi.

Nu stiu daca m-ai are rost sa va povestesc cum au decurs zilele in care am stat in camera. Nu cred ca are rost sa va vorbesc nici despre ultima zi pe munte, in care am urcat si eu cu camionul la lac, iar apoi m-am intors cu telecabina. Va voi vorbi alta data, caci am multe de spus despre aceasta telecabina, dar nu de bine, in orice caz. Ideea e ca pentru mine cele mai frumoase zile au fost prima si ultima, sau, de fapt, a doua si ultima, adica aceea in  care am putut urca pe munte, si ziua intoarceri acasa, cand ne-am plimbat prin Sibiu, lucru pe care l-am putut face si eu. 

Plimbarea aceasta de o ora prin Sibiu a fost foarte placuta, chiar daca afara ploua. Ne-am prostit, am facut poze, am fugit prin fantana (pentru cei ce cunosc tasnitoarea din Sibiu). Foarte placut. Si am hotarat, impreuna cu toti colegii, ca va trebui sa revenim la Sibiu. 

Cam aceasta a fost excursia noastra. Ieri la 10 jumatate seara am ajuns in Timisoara, acasa. Cand voi avea acces la calculatorul pe care am descarcat pozele, voi posta si cateva poze pe blog, ca sa vedeti mai bine cum sta treaba.

topul zilei (3)

10. t.A.T.u. - White Robe
 9. Fuel - Bittersweet
 8. Patricia Kaas - Mon Mec a Moi
 7. Avril Lavigne - Hot
 6. Nickelback - Fight for All the Wrong Reasons
 5. The Rasmus - Livin' In A World Without You

 4. Green Day - Wake Me Up When September Ends
 3. Metallica - Nothin Else Matters
 2. HIM - Funeral of Hearts
 1. Apocalyptica - Bitersweet

Plec in Fagaras!

Maine dimineata voi pleca in Fagaras. Daca cumva am cititori fideli, atunci pentru ei va fi o veste proasta, caci nu voi mai posta nimic pe blog timp de o saptamana, pana cand ma voi intoarce. Oh, si as fi avut atatea sa va spun... In mare parte lucruri ce tin de frustrarile mele, dar poate ca tocmai din aceasta cauza este mai bine sa ma abtin, si, cand ma voi intoarce voi fi mult mai vesela, iar blogul meu va capata un ton mai optimist. Imi pare rau ca nu mai am timp sa scriu ceva in seara asta, dar sigur am sa ma revansez eu la intoarcere. Sunt sigura ca veti fi nerabdatori sa vedeti poze si sa-mi auziti impresile. Ve las, am de facut bagaje, trebuie sa-mi fac si baie... Maine plec devreme.

Turismul romanesc

Ieri am ascultat doua marturi ale unor persoane ce au fost excursionisti prin tarisoara noastra, doua marturi ce m-au determinat sa scriu acest post. Una din ele le apartine parintilor mei, ce au fost week-end-ul trecut la Herculane, iar cea de-a doua unor prieteni de-ai lor, ce au vizitat litoralul Romanesc. In ambele cazuri au fost inregistrate nemultumiri (e drept, pe litoral mai multe), asa ca acest post are mai mult rolul unei lamentari in ceea ce priveste calitatea servicilor turistice din Romania.

Am sa incep prin a va povesti impresile celor ce au fost pe litoral. Sunt mai dramatice, mai nasoale, si ilustriaza mult mai bine tapenia unor oameni care incearca sa invie ceva ce nu poate fi inviat (sau nici macar nu incearca, doar se prefac). Persoanele despre care vorbesc eu au fost in excursie la Mamaia. Desigur, nu de placere, putini se duc de placere pe litoralul romanesc, mai ales cand, cu aceeasi bani, poti vizita Marea Adriatica (in special noi, cei din sud-vest), mult mai frumoasa decat Marea Neagra si fara a lua in calcul calitatea servicilor. Au mers aici la un congres. Cazarea le-a fost asigurata intr-un hotel de trei sau patru stele (nu mai stiu exact, dar as inclina, totusi, spre 4). Si exact cu descrierea servicilor din acest hotel am sa incep. Ar fi trebuit sa primeasca halate si papuci de baie. Halate au primit, intr-adevar, insa papuci lipseau. Iar unuia dintre halate ii lipsea cordonul. Cu toate ca se spunea ca va veni, in fiecare zi, cineva care sa itischimbe asternuturile si prosoapele, singurul lucru pe care la facut persoana ce a venit a fost sa aduca o noua hartie igienica. Iar in ultimazi nici asta nu s-a mai intamplat (pai ce, nu e ultima zi, cine se mai sterge la fund, nu?).

Un alt aspect legat de hotel: acesta nu avea plaja lui privata. Da, veti spune ca nu e mare lucru, insa nu stiu cat de normal vi se pare acest lucru in momentul in care plaja este plina de sezlonguri pe care turistii din hotel,( de patru stele, va rog sa nu uitati!), daca vor sa stea, trebuie sa plateasca 20 de lei pe zi. Iar daca nu vor, nu au loc decat in spatele plajii, foarte departe de mare. Ca doar n-o sa-si consume cei de la hotel banii ca sa inchirieze sezlongurile pentru turistii lor. Iar eu in Grecia aveam sezlong gratis, cu conditia sa fac consumatie la terasa ce raspundea de ele (lucru care oricum s-ar fi intamplat, si daca nu stateam pe ele).

In fine, sa termin cu problemele legate de hotel, ca mai am ulte de zis si despre celelalte servici de pe litoral. Pentru asta va trebui sa mentionez ca aceasta excursie a avut loc la sfarsit de iunie, in plin sezon turistic. Ei bine, in acest moment inca nu erau deschise toate restaurantele, toate unitatile de deservire a turistilor de orice fel. Inca mai erau oameni care dadeau cu var. Restaurantele unor hoteluri de trei stele erau inchise din simplu motiv ca celor de acolo le era prea lene sa deschida (alta explicatie logica nu exista). Si, in afara de asta, in cazul in care iti doresti sa vizitezi un obiectiv turistic important (cum este delfinariul din Constanta), nu gasesti pe nimeni care sa stie sa te indrume inspre acolo (si aici am in minte personalul hotelului), iar acesta nu si-a afiat niciunde un program, astfel incat, in momentul in care tu ajungi la 11 si un sfert acolo, afli ca spectacolul a inceput, si urmatorul nu este decat la ora trei, insa nimeni nu a binevoit sa faca un pliant in care sa explice programul si drumul, iar acesta sa fie lasat la fiecare hotel. In fine, n-are rost sa mai vorbesc despre asta. Cred ca v-ati prins deja cum sta treaba. De fapt, cred ca stiati multe din lucrurile astea de dinainte. Si nu uitati ca n-am vorbit despre mizeria de acolo, dar am preferat sa nu mai aduc si subiectul acesta in discutie.

Voi trece la a doua relatare, cea de la Herculane. Aici nu a fost nimic in neregula cu pensiunea (poate doar ca era o singura femeie ce se ocupa si de receptia hotelului si de servirea clientilor in restaurantul pensiunii, dar trecem peste). Insa starea in care se afla aceasta statiune este una tragica. Da, am vorbit de mult despre acesta statiune, in acest post, insa ma vad nevoita sa o fac din nou. De ce? Pentru ca dintr-o comoara a intregii Europe, cum obisnuia sa fie aceasta statiune in perioada interbelica, nu a mai ramas decat un cimitir de cladiri aflate in paragina. A te plimba acum prin statiune este de-a dreptul, trist, deprimant, si nu poti sa nu te intrebi cum de am reusit sa acumulam atat de multa nepasare pentru frumusetile patriei noastre, incat sa le lasam sa se ofileasca in halul in care s-a intamplat. Cum am putut fi atat de ignoranti incat aceasta minunata statiune, ce putea avea in continuare un potential turistic urias, ce ar fi putut atrage vizitatori ca un magnet, sa fie lasata sa moara, de parca nici n-ar fi existat vreodata? Avand in vedere starea statiunii, cred ca nici nu mai are rost sa vorbesc de calitatea unor drumuri spre unele obiective turistice din aceasta zona. Daca n-am avut grija de un oras atat de frumos, cum ne-am fi putut gandi sa punem in valoare ceea ce a lasat natura?

In fine, nu mai are rost sa vorbesc despre asta, imi provoacca o stare neplacuta si nervi inutili, caci eu nu pot schimba nimic. Cred ca v-ati prins de mult cum sta treaba cu turismul romanesc, dar cand asa stau lucrurile, nu cred ca ne mai putem intreba de ce majoritatea prefera sa-si petreaca concediile in strainatate. Nu cred ca ne putem plange ca nu avem turisti straini. Cred ca cea mai buna solutie ar fi ca toti cei de la minister sa-si tragaun glont in cap si sa lase niste oameni mai competenti sa se ocupe de acest aspect. Turismul nu se face dupa ureche, necesita si el o oaresce cunoastere. 

Am sa inchei cu o fraza pe care sunt convinsa ca o cunoaste toata lumea:

Avem o tara minunata, pacat ca e populata!

Salem's Lot

Autor: Stephen King

Naţionalitate: americană

Anul apariţiei: 1975

Ecranizare: Da

Premii: Nu

Nota: 10/10

Alte recenzii de acelaşi autor: nu

Stephen King este unul din autorii mei preferaţi, astfel că, atunci când am dat peste cartea aceasta am hotărât imediat că trebuie citită, deşi era o carte cu vampiri, iar, în ultima vreme, cărţile cu vampiri nu reprezintă decât un subiect la modă, o chestie pe care toată lumea o citeşte, însă care nu prezintă întotdeauna ingredientele unei lecturi de calitate. Desigur, ştiam că în cazul acesteia nu are cum să se întâmple aşa, cărţile lui King mereu au fost bune şi interesante, însă mă aşteptam să nu fie la fel de bună ca celelalte. Adevărul este că mi-a plăcut aproape la fel de mult ca Apocalipsul sau Shining. 

Discursul narativ al acestei cărţi este unul extrem de savuros, extrem de picant şi de plăcut. Firul naraţiuni merge gradat, faăcându-te să pătrunzi cât mai adânc în poveste, pentru a descoperi cât mai multe secrete (deşi există lucruri care se pot intui pe alocuri, dar aceasta nu face decât ca povestea să fie şi mai plăcută, căci nimic nu te mulţumeşte mai mult decât să-ţi vezi presupunerile confirmate. Personajele, la rândul lor, sunt minunate, iar acest lucru te face să te simţi de parcă ai trăii acţiunea împreună cu eroii, mai ales atunci când personajele tale preferate încep să moară (şi mor destul de mult în această carte, dar, după părerea mea, acesta este ingredientul esenţial unui roman horror bun). 

Titlul romanului se trage de la numele oraşului în care se desfăşoară întreaga acţiune, oraş ce poartă numele de Jerusalem's Lot, oraş al cărui nume localnici îl prescurtau, spunându-i Salem's Lot sau chiar Lot. Un oraş cu o populaţie destul de mică, dominat de Casa Marsten, locul de unde porneşte întreaga nenorocire ce se va abate peste acest oraş, dar şi sursa temerilor tuturor locuitorilor, căci puţini (sau niciunul) sunt cei ce au curaj să intre în această casă. 

Îmi place foarte mult că acest roman nu tratează deloc problema vampirilor într-o manieră modernă (nici nu este un roman nou), în care vampiri strălucesc sau mai ştiu eu ce altceva fac. În acest roman ei sunt văzuţi ca nişte fiinţe malefice, ca nişte demoni ai întunericului, puternici şi terifianţi. Toate armele de luptă împotriva lor descrise în folclor sunt incluse şi în această carte, iar cea mai puternică armă împotriva or este credinţa în Dumnezeu (un lucru destul de ciudat pentru King, dar astfel te poţi simţi de parcă astfel de lucruri s-ar putea petrece chiar lângă tine). 

În mod clar un roman care merită citit şi, la fel de clar, unul care îţi provoacă o mare plăcere atunci când îl citeşti. Poţi simţii, împreună cu personajele, teama şi bucuria, totul părând atât de real şi acaparându-te în cele mai adânci mreje ale acţiunii. Un roman ce nu trebuie ratat nici de fanii literaturii cu vampiri, nici de fanii lui King.

topul zilei (2)

Am ajuns la cea de-a doua postare ce va contine un top muzical. Nu ma mai lungesc cu vorba, spun doar un singur lucru: enjoy!

10. Aron Lines - Waitin' For The Wonderful
 9. Luminita Anghel - Let Me Try
 8. A-ha - Foot of the Mountain
 7. Nickelback - I'd Come for You
 6. Maroon5 - She Will Be Loved
 5. A-Ha - Crying in the Rain
 4. Nickelback - Gotta Be Somebody
 3. Nightwish - Bye Bye Beautiful
 2. Nickelback - S.E.X
 1. Skillet - Comatose

Notele de la bac 2011

Am zis să dezbat şi eu subiectul acesta că, na, e acum la modă. Toată lumea vorbeşte despre el, toată lumea are o părere, aşa că am zis să împărtăşesc şi eu părerea mea celor ce ar fi interesaţi să o cunoască. Totuşi, înainte să mă apuc să scriu, ar trebui să vă spun că tot ce am văzut pe această temă a fost o hartă cu rezultatele, buletinul de ştiri de aseară şi cele cateva comment-uri pe care le-am citit la o poză de pe facebook. Ah, era să uit. Mi-am permis să-mi satisfac curiozitatea uitandu-ma la rezultatele de la liceul pe care l-am terminat eu. 

Si acum sa incep sa-mi expun parerile. Am auzit pe multi calificand aceasta situatie drept dezastroasa. Eu o numesc oarecum reala. De ce oarecum? Pai am sa va explic. In cele mai multe centre de examinare copiatul nu a fost posibil. Insa doar in cele mai multe. Mai raman cateva centre in care s-a putut copia... Acele centre in care a fost promovabilitatea mare. Iar acest lucru nu mi se pare de loc corect. Nu era corect nici inainte, cand, teoretic, copiau toti, pentru ca din cauza fricii personale sau a supraveghetorilor din anumite sali, anumite persoane tot nu copiau. Si chiar daca copiau. Mie nu mi s-a parut corect nicio secunda ca eu, care am invatat, care am luat nota pe bune, si as fi luat aceeasi nota chiar si daca nimeni nu ne lasa sa vorbim (caci au fost rare momentele cand informatia a plecat de la altii inspre mine, deobicei se intampla invers) sa iau nota mai mica decat unul din colegi mei care stiu ca si-a luat nota doar pentru ca taticutul lui se afla intr-o pozitie atat de importanta incat cei din comisie nu au putut sa-i dea nota mica (iar lucrurile au fost facute chiar pe fata, din prima zi, presedintele de comisie a venit la el, i-a strans mana, si i-a zis sa-l salute pe tatal lui). Ah, si nu mi se pare, de asemenea, corect, faptul ca am luat nota mica decat dragutii mei colegi care au copiat cu casca. Si nici macar faptul ca cele ce ne-au supravegheat atunci cand am dat bacul la fizica au fost prea speriate ca sa ne lase sa vorbim, in timp ce cei care au dat proba la biologie au copiat cu cartile pe masa.

Nu! Eu sunt impotriva copiatului. Eu, despre mine, stiu ca sunt capabila si ca pot invata. Iar in acest moment nu vad de ce o persoana care e mai smechera si care si-a bagat un telefon in fund (iertati-mi expresia) si o casca in ureche sa ia aceeasi nota, sau poate chiar o nota mai mare. Dar nu mai continui pe aceasta tema, am plecat sa vorebesc despre notele de la bac, nu despre cat de nedrept este copiatul, desi are legatura. Pentru ca aceasta este cauza pentru care rezultatele de anul acesta chiar ma multumesc. Da, cred ca inca s-a mai copiat in cateva centre, ceea ce e total incorect, dar cred ca in majoritatea chiar s-a dat bacul pe bune. 

S-a vorbit in presa despre faptul ca bobocii de la facultati, anul acesta, vor fi mai slab pregatiti. Eu nu cred ca vor fi de loc mai slab pregatiti. Tocmai, ca vor fi mai bine pregatiti decat multi studenti in curs, sau decat cei care deja au terminat. Vor fi persoane care chiar au ceva in cap, caci acum cei nepregatiti au intalnit bariera ce trebuia intalnita de mult. Vor fi persoane care chiar vor sti cate ceva. Ca daca e sa v-o spun pe-a dreapta, aflati ca mie nu mi se pare normal sa ajungi in anul doi de facultate si sa nu sti cum se calculeaza aria patratului, sau a dreptunghiului. Mi se pare de-a dreptul rusinos. Si mi se pare si mai rusinos ca in momentul in care sti ca nu sti aceste lucruri, sa te lamentezi si sa acuzi toti profesori ca te persecuta. Tu, de fapt, nici nu trebuia sa treci de clasa a V-a (caci atunci inveti arii si volume, daca nu chiar mai repede). 

In fine, nu mai are rost sa ma lamentez pe acest subiect, si nici sa continui dicutia, caci vad ca vorbesc despre orice altceva decat ceea ce as vrea sa vorbesc, dar cred ca noi ar trebui sa fim in stare sa privim realitatea in fata. Cineva m-a intrebat ieri daca mi-e rusine de procentajul judetului Timis (judetul meu). Iata raspunsul meu: nu mi-e jena! Sunt mandra, pentru ca stiu ca aici nu s-a copiat, ca rezultatele sunt reale. Dovada e faptul ca de la fostul meu liceu (unul din cele mai bune din oras), nu au picat decat 12, in timp ce la liceele proaste au picat toti. Asta e! Poate vor intelege candva si romanii ca munca trebuie pretuita!

Shutter Island

Aseara am avut ocazia să văd un film care mi-a plăcut foarte mult. Un film încadrat în categoria horrorurilor psihologice, gen care se află printre preferatele mele. Când mă uit la un film, ador ca acesta să se joace cu mintea mea şi a personajelor, ca, deşi în timpul filmului nu există scene care să te facă să urli de spaimă şi nici sânge împroşcat pe toţi pereţii (majoritatea filmelor horror se înscriu în această categorie, iar mie mi se par de-a dreptul penibile), în momentul în care filmul se termină, mie să-mi fie frică să mă mişc prin casă pe întuneric, sau măcar să continui să ma gândesc la el mult timp (căci frică nu-mi va fi niciodată cu adevărat, am depăşit de mult vârsta). 

Ei bine, Shutter Island se înscrie perfect în această categorie, făcându-l, astfel, un film foarte bun. Nu vezi prea mult sânge, nu-ţi sar în faţă cadavre atunci când te aştepţi mai puţin, însă pe tot parcursul lui, filmul se joacă cu mintea ta, astfel încât la sfârşit te întrebi care a fost, de fapt, adevărul. Filmul începe cu povestea unui detectiv ce vine pe o insulă unde se află un spital de nebuni, cu misiunea de a cerceta dispariţia unui pacient. Urmele trecutului au lăsat în acest detectiv urme destul de adânci, astfel încât se confruntă şi el cu propria sa formă de nebunie, iar, până la sfârşitul filmului, el este convins că de fapt nici nu a fost vreodată detectiv, ci se află acolo pe post de pacient, după ce şi-a ucis soţia care i-a înecat copiii. Filmul este astfel construit încât, până la sfârşit, ajungi să nu mai şti nici tu care este, de fapt adevărul, vorbele doctorului reuşind să te convingă atât de bine, iar poveştile se leagă cumva atât de bine, încât crezi că ambele variante sunt posibile. Eu încă mă mai întreb care a fost, de fapt, adevărul, iar rareori mi se întâmplă să mă mai gândesc la un film şi a doua zi după ce l-am văzut.

Recomand filmul acesta tuturor celor ce nu l-au văzut, indiferent al cărui gen sunt ei adepţi. Nu este genul de horror ce să nu poată fi vizionat de întreaga masă a populaţiei, el nu te sperie, ci mai mult îţi pune mintea în mişcare. Persoanele care preferă, însă, filmele sângeroase, s-ar putea să fie puţin dezamăgite de film, însă cred că tuturor celorlalţi le va plăcea.

I am number four

De mult vroiam să văd filmul acesta, însă abia ieri am reuşit să şi fac asta (am avut ceva probleme în a face rost de el - asta pentru că n-am fost la cinema la momentul potrivit).

Impresia pe care mi-a lăsat-o este, în mod clar, una pozitivă. E un film foarte plăcut, unul din acele filme la care e bine să te uitţi atunci când vrei să te relaxezi. Are acţiune suficientă şi suficient de bine legată încât să te prindă, să te facă să-ţi doreşti să afli ce se va întâmpla mai departe, personajele sunt plăcute, cadrul de desfăşurare a acţiunii fiind liceul american, ceea ce le dă posibilitatea adolescenţilor să se regăsească în anumite personaje. Însă punctul forte al filmului este constituit de efectele speciale, care sunt destul de bune şi care m-au surprins de câteva ori. Însă, cum zicea şi prietenul meu, filmului îi lipseşte ceva, dar cred că această lipsă poate fi trecută, liniştit ca element pozitiv. Ceea ce lipseşte sunt scenele de sex. Personajele nu trec dincolo de un sărut inocent în niciuna din scenele filmului. Cum am mai spus, consider acesta a fi un lucru bun, căci, după părerea mea, filmele conţin cam mult sex.

Inconvenientele care i s-ar putea aduce acestui film nu ţin decât de modul Hollywoodean de a face filmele. Acţiunea e mereu plasată pe perioada liceului, ceea ce face ca filmele de acest gen să fie extrem de potrivite pentru adolescenţi, pentru liceeni, însă celorlalte persoane le va fi umpic mai greu să se regăsească în acest film. Şi, ar mai fi şi altele, dar păstrez aceste remarci pentru o postare ulterioară, în care voi vorbi strict despre acest mod de a face filme.

În concluzie, după cum afirmasem şi la începutul postării, filmul este bun, excelent pentru momentele în care n-ai ce face, sau atunci când vrei să te relaxezi, uitându-te la un film ce te va îndepărta pentru un timp de problemele tale, ducându-te într-un loc în care problemele nu sunt reale şi şti că niciodată nu vor fi.