miercuri, 31 august 2011

topul zilei (10)

10. Maria Tanase - Blestem
  9. Erja Lyytien ft. Marco Hietala - Bed of Roses
  8. Uraiah Heep - Lady in Black
  7. Rhapsody Of Fire - Emerald Sword
  6. Lady Antebellum - Need You Now
  5. Green Day - 21 Guns
  4. Pink Floyd - Confortably Numb
  3. Lhasa De Sela - El Desierto
  2. 30 Seconds To Mars - This Is War
  1. Luca Turilli's Dreamquest - Black Rose

sâmbătă, 27 august 2011

Slab vs. Puternic

Stau aşezată pe canapea şi încerc să privesc în orice altă direcţie, numai nu în ochii lui. Ştiu că se uită la mine. Ştiu că mă fixează cu privirea, fără ca măcar să clipească, aşteptând ca eu sa fac tot ceea ce îmi zice el. Şi ştiu că nu am cum să mă opun. Ştiu că am făcut acea greşeală, acea imensă greşeală care ne-a adus în această situaţie în care nu sunt capabilă de nimic altceva, decât să mă supun dorinţelor lui, de a face fiecare lucru pe care el mi-l porunceşte cu gura aceea murdară pe care odată o iubeam şi o consideram perfectă. Oh, cât de mult am început să urăsc zâmbetul acela pe care odată îl credeam cald şi plin de iubire şi în care, am ajuns în timp să înţeleg, nu se ascunde decât iubirea de sine, mândria, aroganţa... Iar ochii aceea, ochi pe care îi credeam iubitori, realizez acum că sunt goi, lipsiţi de orice sentiment, reci şi înfricoşători. De ei îmi este ce mai frică. De ei vreau să scap, să mă ascund, ei vreau să dispară. Doar ochii aceştia, ochi de mort, fără viaţa, mă ţin prizonieră aici, incapabilă să mă opun orcărui dorinţe pe care el mi-o dictează. Şi dacă mi-ar zice să sar în foc aş sări, căci nu mă pot opune, orice aş face, nu pot să fac altfel decât cuvintele lui dictează, nu pot merge altundeva, decât acolo unde îmi spune el.

Mă vede că plâng. Vede cum lacrimi uriaşe se scurg din ochi mei albaştri, clari ca apa unui lac. Şi deşi nu-l privesc, ştiu ce fac acum. Ştiu cum privirea lui coboară de la faţa mea albă, încadrată de bucle negre, coboară spre gât, apoi în jos, spre sâni mei, precum două mere albe, ce par umflaţi în stâmtoarea pe care rochia mea decoltată îi exercită asupra lor. Ştiu că îi priveşte o clipă, înainte să coboare cu privirea spre talia mea, iar apoi să şi-o ridice din nou, privind, parcă cu plăcere, lacrimile ce cad din ochii mei.

"Linişteşte-te, păpuşica mea!" îi aud vocea, făcându-mă să simt cum o coloană de gheaţă îmi coboară în jos, pe şira spinării. "Linişteşte-te! Şti că totul va fi bine. Mereu lucrurile sunt bune atunci când mă asculţi. Mereu te iubesc atunci când mă asculti!"

Câtă falsitate! Aş vrea să strig, să-l lovesc, să-l fac să dispară. El îndrăzneşte să-mi vorbească mie de iubire? Să spună că mă iubeşte? Pe cine a iubit el vreodată? Singura persoană pentru care are astfel de sentimente este el însuşi. Toţi ceilalţi suntem nişte marionete... nişte păpuşi. Aş vrea să-i spun în faţă toate lucrurile astea, dar ce folos? Oricum le ştie. Mă mulţumesc să dau din cap şi să caut îm mintea mea lucruri care să mă consoleze. Dau să mă ridic de pe canapea, şi chiar în momentul acela realizez. 

Nu eu sunt cea slabă, el este. El este persoana în inima căruia nu există loc pentru nimeni, în timp ce în inima mea se găseşte multă iubire. Şi ştiu că atâta vreme cât aceasta există... nimic nu mă poate înfrânge. Degeaba crede el că poate controla mintea mea. Şi poate, până acum, a şi reuşit, pentru că am fost prea proastă, prea naivă. M-am considerat eu însumi o persoană mult mai slabă ca să-i pot rezista. Dar lucrurile nu stau chiar aşa. Nu contează pe câte cadavre a trebuit să calce ca să ajungă acolo unde este. Acum a sosit momentul în care am realizat cine sunt, şi am realizat că nimic nu mă poate supune. Mă şterg la ochi şi mă ridic. Astăzi am să-i fac jocul, pentru ca mâine să pot să-l înving cu proprile lui arme.

"Mulţumesc!" îi spun când trec pe lângă el. "Pentru?" Pentru că m-ai făcut să realizez că sunt puternică, aş vrea să-i răspund. "Pentru că eşti lângă mine!" este ceea ce îmi iese pe gură. Curând, foarte curând vei afla că nu mai ai niciun efect asupra mea. Şi atunci vei pierde tot. Doar că... am răbdare să aştept momentul potrivit. Am răbdare...

joi, 18 august 2011

Muntenegru

Iată locul în care mi-aş dori să mă aflu acum. În Muntenegru, în Golful Kotor, de preferinţă în Lepetane. Să fie dimineaţă. Abea m-am trezit şi ies pe terasă. Este aceeaşi terasă şi acelaşi apartament unde am stat prima oară când am fost în Muntenegru. Însă acum nu sunt cu părinţii mei. Prietenul meu împarte camera cu mine, iar celelate camere sunt ocupate de alţi prieteni şi colegi. Eu ies pe terasă în timp ce toţi ceilalţi dorm. E devreme, însă soarele deja luminează acei munţi minunaţi, scăldaţi de apele mării, foarte liniştită în acest golf. Stau pur şi simplu şi privesc în zare, în timp ce prin minte încă mi se plimbă imagini de seara trecută: cum am petrecut cu toţii împreună, am privit apusul, am petrecut din nou, apoi imagini din momentul în care am rămas singură cu prietenul meu... atingeri încă proaspete pe trupul meu... În ritmul valurilor care se mişcă încet nu pot să mă gândesc decât la un singur lucru: "Am totul!"

miercuri, 10 august 2011

topul zilei (7)

10. HIM - Killing Loliness
  9. Wayne Static - Not Meant For Me
  8. Chester Bennington - System
  7. Jay Gordon - Slept So Long
  6. Queen Of The Damned - Forsaken
  5. Paramore - Brick By Boring Brick
  4. Slash ft. Fergie - Beautiful Dangerous
  3. Metallica - Nothing Else Matters
  2. The Pretty Reckless - Miss Nothing
  1. HIM - Rip Out The Wings Of a Butterfly

Umbra vântului

Autor: Carlos Ruiz Zafón
Naţionalitate: spaniol
Anul apariţiei: 2001 
Ecranizare: nu
Premii: Prix du Meilleur Livre Etranger 
 Nota: 10/10
Alte recenzii de acelaşi autor: nu

Încă de la primele pagini am rămas de-a dreptul ferecată de ceea ce ascundea această carte. Stilul autorului m-a cucerit numaidecât, urmând ca foarte curând să mă las din nou cucerită de acţiunea cărţii, ce te absoarbe cu repeziciune. 

Cartea este povestea unui băiat ce descoperă o carte ce părea pierdută într-un cimitir al cărţilor, carte pe care o devorează în doar o noapte, şi pe care, deja de a doua zi, se găsesc o mulţime de oameni ce ar dori să o cumpere la un preţ uriaş sau să pună mâna pe ea pentru a o arde. Cartea reprezintă, de asemenea şi povestea autorului cărţii despre care este vorba în această naraţiune, poveste pe care băiatul caută să o descopere prin orice mijloc posibil, pentru a realiza, între timp, că vieţiile celor eroi principali sunt oarecum similare, pentru a realiza că amândoi se caută şi se apreciază reciproc. 


În egală măsură putem spune că această carte reprezintă şi o frumoasă poveste de dragoste (sau mai multe), autorul reuşind să vorbească atât de frumos despre dragoste veşnică, despre acea dragoste pentru care protagoniştii ei sunt capabili să sacrifice totul, inclusiv propria lor viaţă şi toate celelalte lucruri care ar putea alcătui vitorul lor.

Cum am spus deja, discursul narativ al autorului este unul minunat, fiind, cred, cartea din care am adunat unele dintre cele mai frumoase citate, despre cărţi, viaţă şi oameni. Este o plăcere din toate punctele de vedere să citeşti această carte, putându-te bucura, în acelaşi timp, de măiestria cu care autorul zugrăveşte acţiunea, dar şi de acţiunea în sine, care te capturează imediat în paginile cărţii. 

Recomand această carte... cred că oricui. Nu mă aştept să întâlnesc prea multe persoane cărora să le displacă aceast carte. De fapt, mă aştept ca numărul lor să fie egal cu zero. Cartea aceasta oferă totul: un stil narativ minunat, pentru cei ce citesc doar pentru a descoperi măiestria cu care un autor îşi foloseşte penelul, o minunată poveste de dragoste, pentru cei pururea romantici, ce vor ca din paginile cărţilor să descopere cât mai multe poveşti care să-i impresioneze până la lacrimi, iar acţiunea este şi ea una captivantă, astfel că cei ce nu sunt interesaţi decât de acest aspect se vor putea bucura deopotrivă cu ceilalţi cititori.

luni, 1 august 2011

In cautarea unui loc de munca...

Cine ar fi crezut ca gasirea primului job reprezinta un lucru atat de dificil? Sa raspund la aceasta intrebare cu "eu"? Caci da, nu m-asteptam sa fie de loc usor... Insa nici chiar asa de dificil pe cat s-a dovedit a fii acest lucru. Fara experienta e cam greu sa te angajezi, si am observat ca foarte multi angajatori dau inapoi in momentul in care observa ca sunt studenta. Si nu prea inteleg de ce, caci e adevarat ca vreau sa-mi continui facultatea, insa sunt anumite joburi care mi-ar permite sa fac acest lucru. Sunt anul 3, nu mai e nevoie chiar de prezenta zilnica, profesori ma vad cu ochi buni, astfel incat pot aranja cu ei. Nu inteleg de ce trebuie sa fiu refuzata doar din simpul motiv ca sunt studenta? Si asta se intampla in locuri in care nu e nevoie de studi superioare. Macar intrebati-ma si pe mine daca sunt dispusa sa lucrez un anumit tip de program, iar atunci eu pot sa zic da sau nu.

In fine, nu astea sunt lucrurile pe care vroiam sa vi le povestesc. Vroiam sa va spun doar ca sunt in cautarea unui loc de munca. Daca e un job part-time, sau ceva sezonier, ar fi perfect, insa, cum spuneam, sunt dispusa sa accept chiar si ceva ce-mi va incarca programul umpic mai mult. Pot sa ma descurc. Pana acum mi-am pus CV-ul in 12 locuri, si nu am primit niciun telefon (nici macar de acolo unde anuntul spunea clar ca angajeaza fara experienta). Asa ca, daca cineva stie vreo oferta si este dragut/a sa mi-o comunice, ii voi fi recunoscatoare. Nu ma intereseaza foarte tare domeniul in care lucrez, mi-ar placea un loc in care sa pot comunica cu oamenii, insa si o slujba la birou, un post de secretara sau mai stiu eu ce ar fi bine. Vreau doar sa lucrez ceva, sa castig experienta. Si, desigur, ceva bani in plus, care-mi vor conferi dreptul la o vacanta in iarna.