luni, 27 octombrie 2014

De ce e Ponta cel mai potrivit presedinte pentru romani?

De ceva vreme citesc şi eu articole cu privire la situaţia politică din România. Multe dintre articolele care au ajuns în faţa privirii mele sunt axate pe descrierea caracterului lui Ponta şi pe încercarea de a scoate în evidenţă toate acele însuşirii care îl fac nepotrivit pentru funcţia de preşedinte al României. Cu toate că sunt de acord cu tot ce scrie în acele articole, nu pot să nu constat că tocmai aceste însuşiri sunt cele pentru care are un număr atât de mare de votanţi... Majoritatea românilor nu sunt cu mult difetiţi de el, iar cei ce sunt aspiră să ajungă ca şi el. Da, o parte din votanţii lui Ponta probabil că nu se încadrează în niciuna din aceste categorii, ei fiind, doar, incapabil să mai înţeleagă. 

Nu vreau să mă înţelegeţi greşit, nu plănuiesc să jignesc pe nimeni şi scriu acest articol cu o profundă tristeţe. Ştiu că unii oameni sunt complet nevinovaţi, că anii de comunism prin care a trecut România le-a dat balanţa morală atât de tare peste cap, încât acum le e foarte greu să mai discearnă ceea ce e bine de ceea ce este rău. În toţi acei ani în care scopul şcolii nu a fost decât să ne adâncească şi mai mult în incultură (lucru pe care, parţial, continuă să îl facă şi în prezent), să distorsioneze istoria astfel încât noi să ajungem să ne mândrim cu valori false şi să socotim drept asupritori, duşmani, personalităţi negative, toate acele figuri ce au încercat să aducă un strop de civilizaţie în rândul poporului român. Am fost învăţaţi să ne mândrimi cu non-valori, cu oameni care nu au realizat mare lucru pentru această ţară (lăudăm ţăranii care s-au răsculat împotriva boierului ce era prea aspru cu ei, fără să stăm să ne gândim că în acea perioadă în alte ţări erau deja construiţi zgârie-nori - asta doar aşa, ca un mic exemplu pentru a ne face să înţelegem ceea ce reprezentăm noi), astfel încât anumite persoane au ajuns să nu mai poată vedea în ce direcţie e ieşirea din această stare de prostie în care am fost învăţaţi să trăim. În această categorie s pot fi incluse persoanele mai în vârstă, sau anumite persoane care au trăit toată viaţa lor la sat, muncind pământul. Despre aceste persoane nu se poate spune decât că sunt naive şi prost informate atunci când îşi exprimă preferinţa de a-l avea pe Ponta drept preşedinte. Trăiesc într-o lume în care singura lor sursă de informare o reprezită televizorul, care nu face decât să-i bombardeze cu minciuni, pe orice canal s-ar uita, unde reporterii trag concluziile pentru ei, că de ce i-ar lăsa pe săracii români să se chinuie să mai gândeasca? Poate cumva văd adevărul! 

După cum spuneam, oamenii descrişi mai sus au o scuză, dar ceilalţi nu. În special cei tineri. Şi aici nu mă refer doar la cei până în 30 de ani, ci la cei până în 60... Poate chiar la toţi oamenii care încă nu s-au pensionat. Ei încă se învârt în lume. Lucrează, iar dacă nu lucrează vor să lucreze, sau cel puţin aşa ar trebui. Pentru că, într-adevăr, există acei oameni care sunt nu au un loc de muncă doar din cauza ghinionului, dar ei contiuă să caute. Însă, majoritatea oamenilor din România care nu lucrează fac asta din propria alegere, pentru că e mai simplu să stea acasă şi să aştepte alocaţia copiilor, pensia părinţilor sau bunicilor, ajutoarele de diferite feluri date de stat. Sau, mai există acei oameni care nu îşi găsesc un loc de muncă pentru că, deşi au o diplomă care să ateste că au finalizat o facultate, le lipsesc competenţele pe care ar fi trebuit să le dobândească în timpul acesteia, dar sunt mult prea mândri ca să o recunoască sau să încerce să câştige şi ei o pâine într-un alt domeniu care nu îţi cere abilităţi intelectuale atât de avansate. Pentru că societatea românească mai are o problemă: vede ca o ruşine faptul că ai terminat o facultate sau că lucrezi într-un domeniu care nu presupune studii universitare (cred că numai noi, românii, putem considera o ruşine faptul că cineva lucrează). 

Acum, revenind la întrebarea din titlu, de ce e Victor Ponta cel mai potrivit preşedinte pentru români? Căci da, am citit atâtea articole care ne vorbeau despre toate însuşirile lui negative, însă adevărul este că nu ar fi ajuns niciodată în poziţia pe care o are dacă nu ar fi fost tolerat de societate. Degeaba încearcă anumiţi autori să justifice acţiunea masei de români spunând ca aceasta este "bolnavă" şi clasa politică refuză să o trateze, dar adevărul este că nimeni nu poate fi tratat atâta vreme cât nu recunoaşte că este bolnavă şi nu dă voie medicului să aplice tratamentele necesare pentru vindecare. Aud atât de des că se spune că Victor Ponta tratează electoratul de parcă ar fi prost. Îmi cer scuze că sunt atât de dură, dar faptul că există atât de mulţi oameni dispuşi să îl voteze, ajung la concluzia că are dreptate. Ponta se comportă în modul în care se comportă pentru că poate. Pentru că în societatea românească politicienii nu sunt vinovaţi pentru că fură, ci pentru că fură prea mult. Faptul că cineva fură nici măcar nu mai constituie o infracţiune. Abia în momentul în care depăşeşte o anumită sumă începem să fim revoltaţi că el a furat. Preferă pe cineva care să fure, cu condiţia să ne lase şi pe noi să facem acelaşi lucru, decât pe cineva cinstit, dar care să dea şi legi dure împotriva hoţiei. Pentru că noi nu vrem să progresăm. Nu vrem să fim cinstiţi. Ne plângem că străini vor să ne fure ţara, dar nici dacă ar vrea nu ar putea face asta: noi ne-o furăm singuri. Şi de vină nu este numai politicianul care dă tunuri de miliarde, ci şi ţăranul care fură o palmă de pământ de la vecinul, proprietarul de magazin care-şi păcăleşte clienţii, vânzătorul care se face că greşeşte atunci când le dă restul, profesurul sau medicul care ia şpagă de la pacient/elev/student, omul acela care vinde în piaţă şi trage la cântar, etc. Cred ca se pot da aici sute de exemple. Fiecare din aceste persoane este vinovată de situaţia în care se află ţara noastră în prezent, fiecare este vinovat că aceptă şi tolerează astfel de comportamente. Şi da, este şi vina mea pentru că au fost situaţi când am văzut astfel de comportamente şi am închis ochii. Dar credeţi-mă, noi cei cărora nu ne plac astfel de comportamente suntem puţini, şi suntem speriaţi de marea masă ce ne copleşeşte. Nu avem puterea să luptăm cu ei. Numai dacă ne unim, dar este mult mai uşor să te uneşti sub steagul dorinţei comune de a comite infracţiuni, decât sub steagul celor ce vor să o combată. Căci asta e o altă problemă a noastră: nu ne putem hotărî asupra modului în care vrem să combatem aceste infracţiuni, asupra cuvintelor cu care vrem sa-i mustrăm pe cei ce greşesc, asupra pedepselor pe care aceştia le merită, astfel încât vom sfârşi prin a ne certa între noi, timp în care ei pot să-şi desfăşoare în linişte activităţile şi să ascundă mizeria sub preş. 

Mă voi opri aici, pe moment, deşi cred că, dacă aş încerca, aş putea scrie o carte, atât de multe sunt defectele lui Ponta în care societatea românească nu face decât să se privească în oglindă. Sunt tristă, sunt foarte tristă. Noi cei foarte tineri putem încă să plecăm din ţară, dar ce se va alege de părinţii noştrii? Sau de fraţii noştri prea mici să plece? Şi nu, nu e datoria mea să schimb această societate, e datoria fiecăruia.