lumea privita prin ochii mei

love songs (2)

2011-10-05T17:30:00.000+03:00

10. Maria Tanase - Blestem
9. Luca Turilli - Timeless Oceans
8. Shakira - Underneath Your Clothes
7. Scorpions - Still Loving You
6. Avrile Lavigne - Thing's I'll Never Say
5. Daughtery - Life After You
4. Lady Antebellum - Need You Now
3. Luca Turilli - Mystic And Divine
2. Nightwish - Whilw Your Lips Are Stil Red
1. The Rasmus ft. Anette Olzon - October & April

love songs (1)

2011-09-28T13:00:00.000+03:00

Nu e vorba doar despre cantece care sunt, in mod oficial, incadrate in categoria cantecelor de dragoste, ci e mai mult vorba de ceea ce inseamna un cantec de dragoste pentru mine. Veti vedea atat cantecele clasice, cat si unele balade rock cu versuri de iubire. Enjoy!

10. HIM - Killing Loneliness
9. Within Temptation - Fire and Ice
8. Shakira - The One
7. Aerosmith - I Don't Wanna Miss A Thing
6. Bon Jovi - Always
5. HIM - Funeral Of Hearts
4. Dark Moor - Green Eyes
3. HIM - Love's Requiem
2. Kamelot - Love You To Death
1. Apocalyptica ft Brent Smith - Not Strong Enough

just women (2)

2011-09-21T14:00:00.000+03:00

10. Xandria - Sisters of the Light
9. Flyleaf - Fully Alive
8. Emmanuelle Seigner - Femme Fatale
7. Within Temptation - Fire an Ice
6. Evanescence - Call Me When You're Sober
5. Within Temptation - Iron
4. Shakira - Costume Makes The Clown
3. Within Temptation - Murder
2. Lacuna Coil - I Wont Tell You
1. Within Temptation - Lost

Rasism, xenofobism, sexism si altele de acest gen

2011-09-16T13:50:00.000+03:00

Mi-am amintit, azi dimineata de o intamplare ce a avut loc pe cand eram prin clasa a X-a. M-am intalnit cu niste persoane. Le cunosteam, dar nu le mai vazusem de ceva vreme (vreo doi ani sa fie). Din ceea ce imi aduceam aminte despre ele... erau niste persoane relativ normale, cu nimic iesite din comun. Dar, in acesti doi ani in care nu le-am mai vazut s-au schimbat multe. Atat eu, cat si ei si-au schimbat grupul de persoane in care isi petreceau viata, s-au schimbat conceptile de viate, etc.

In acest timp eu incepusem sa fac dezbateri si, astfel, am devenit mult mai toleranta (nu ca inainte n-as fi fost, dar pe vremea aceea cred ca chiar eram o intruchipare a tolerantei). Ei in schimb, devenisera mult mai putin toleranti. Si am ramas absolut uimita in momentul in care declarau ca se simteau enervati si ca si-ar dori sa ii bata cam pe toti care erau diferiti de ei (gay, unguri, rromi, chiar si persoane mai inteligente).

Eu una, nu inteleg de unde vin toate acestea. De ce sa te enerveze persoana de langa tine doar pentru ca e diferita de tine. In fond, tocmai acesta e farmecul, si tocmai aceasta este cheia care ne face sa ne simtim atrasi unul de altul: diferentele dintre noi. Daca am fi toti le fel... ce farmec ar mai avea viata aceasta? Am sti de dinainte la ce sa ne asteptam de la persoana care sta in fata noastra, am sti mereu cum va reactiona aceasta, si totul va devenii mult mai plictisitor.

In plus, ce vina are acea persoana pentru ca s-a nascut altfel, ca a fost educata altfel? Inteleg sa te enerveze atunci cand ceea ce face ea se indreapta impotriva ta, asta e normal. Daca un homosexual incearca sa te violeze, e normal sa te enerveze si sa vrei sa-l bati, dar atata timp cat el isi vede de treaba lui, cat se intalneste cu alte persoane de acelasi sex, dar nu te implica si pe tine in asta, de ce te-ar enerva? Si la fel sta treaba si cu unguri, cu rromi sau cu alte categori care in tara noastra sunt intens discriminate si urate. Da, te deranjeaza si te enerveaza o persoana de etnie rroma care vine si iti fura din buzunar, insa asta nu inseamna ca trebuie sa-i urasti pe toti. Unii sunt chiar ok. Inteleg sa te deranjeze atunci cand unguri afirma sus si tare ca tara asta e a lor, dar de aici pana la a-i uri... e cale lunga. Eu cunosc si vreo doua trei persoane de etnie maghiara care ma enerveaza, dar cunosc mult mai multe persoane de acest fel care sunt de treaba. Asa ca de ce sa nu-i suport?

In concluzie, nu inteleg de ce anumite persoane ajung sa faca discriminari doar pe baza unui singur exemplu negativ sau, mai rau, fac discriminari fara exemple negative, din simplu motiv ca se considera pe ei fiinta suprema (altfel nu imi explic), iar toti ceilalti, ce nu corespund nici macar pe aproape sunt prosti si, in consecinta, merita sa ia bataie. Dar voi, sunteti rasisti?

Casa visurilor

2011-09-14T13:31:00.000+03:00

As putea sa va povestesc despre ea, sau as putea sa va arat niste poze cu case in genul carora ar fi si casa la care visez eu. Singurul lucru pe care am sa vi-l spun este ca o casa, pentru a fi exact asa cum visez eu ar trebui sa includa o curte uriasa.

Da, cred ca nu o sa va mire cand am sa va spun ca niciuna din aceste imagini nu zugraveste exact casa visurilor mele, insa am ales cateva poze care se aproprie cel mai mult de imaginea acesteia din mintea mea. Da, desigur, as fi putut sa v-o descriu, insa imi e teama ca nu as putea exprima prea bine ceea ce gandesc (de fapt, nu am o imagine prea clara, doar cateva idei. Si daca ar fi vorba de locul perfect in care aceasta sa fie amplasata... atunci cu siguranta este vorba de golful Kotor din Muntenegru sau oriunde altundeva unde se poate admira frumoasa imbinare dintre munte si apa.

Just women top (1)

2011-09-14T13:30:00.000+03:00

De acum in colo topurile mele vor avea o tema, asa ca nu se vor mai numi, pur si simplu, topul zilei. In cazul in care am mai multe melodii pregatite pentru o anumita tema (ceea ce se intampla de obicei), veti vedea ca apare un numar dupa titlul topului, ca acum.

La acest top va voi prezenta melodiile mele preferate cantate... doar de femei

10. Ultra Orange & Emmanuelle - Sing Sing
9. t.A.T.u - All About Us
8. Nelly Furtado - Manos Al Aire
7. Katie Melua - Nine Million Bicycles
6. Sass Jordan - Make You A Beliver
5. Kelly Clarkson - Because Of You
4. Epica - Consensus
3. Nightwish - Bye Bye Beautiful
2. Within Temptation - Frozen
1. Sirenia - The Other Side

Despre inspiratie

2011-09-13T12:59:00.001+03:00

Ştiţi ce este ciudat? Că de fiecare dată când am vreo indee despre ce aş putea scrie pe blog (aproape de fiecare dată), mă aflu într-un loc în care nu mă pot folosi de ea, nu o pot nota, nu pot scrie nici măcar o parte din ea şi, mai apoi o uit sau, chiar dacă nu o uit, nu văd niciun mod în care să o pot aborda, să scriu despre ea, pentru că prima dată când ea a apărut în capul meu suna aşa de bine, iar acum sună foarte sec, parcă i-am pierdut esenţa. Sau, pur şi simplu, nu mă aflu în starea necesară de a scrie despre ea.

Dacă aţi şti voi câte idei mi-au trecut prin cap doar ieri, în timp ce mergeam pe stradă! Câte lucruri nu m-am gândit să vă spun, câte secrete să vă împărtăşesc! Şi ştiţi ce mai ştiu acum din ele? Aproape nimic e un cuvânt potrivit. Nu-mi amintesc niciunul din lucrurile la care m-am gândit atunci, cu excepţia faptului că am vrut să scriu o postare despre prietenul meu, dar aia oricum trebuie să mai aştepte, trebuie să mă gândesc la un mod de a o face ok, astfel încât să înţelegeţi tot ce vreau eu să spun şi să nu vă imaginaţi lucruri diferite. Şi astfel încât să-mi convină mie cum arată, doar e vorrba de iubitul meu, nu? Persoana care, prin importanţă şi semnificaţi vine imediat după sora mea, în acest momente.

Şi, dacă tot vorbeam de inspiraţie, mi-am amintit un studiu făcut odată, care încerca să afle unde le vin oamenilor cele mai bune idei. Astfel, doar 2% din persoanele întrebate au răspuns că la birou, în timp ce, restul de 98% erau locuri precum pe stradă, noaptea în pat, pe wc, etc. Venea şi expliaţia care să justifice aceste răspunsuri şi spunea că, de obicei, asociem biroul cu un anumit tip de gândire, una mult mai conformă, în standare. Cum s-ar spune, cât suntem la birou, we can't think outside the box. Chestia asta o putem face abea când am părăsit acel spaţiu în care totul funcţionează după legi şi norme şi ne îndreptăm spre locurile în care noi suntem proprii noştri stăpâni şi mintea noastră poate să se plimbe nestighrită pe unde doreşte ea. Abia când suntem capabili să facem lucrul acesta, să ne lăsăm mintea să zburde în voia ei, fără a fi presată de vreun program, de vreo îndatorite, abia atunci putem avea idei valoroase.

Probabil că ceva de genul acesta se întâmplă şi cu mine în momentul în care încep să scriu pe blog. Mă aşez în faţa calculatorului şi există un lucru care îmi îngrădeşte imaginaţia, care n-o lasă să se mişte exact aşa cum vrea ea. Este vorba despre acel gând "Trebuie să scriu un articol bun". Cu asta în minte, aproape tot ce scriu mi se pare o prostie. Doar eu ştiu de câte ori, în zilele în care nu apare nimic, mai ales, încep să scriu, apoi şterg, încerc să scriu altceva şi tot încerc până când îmi dau seama că nu merge, că în acea zi nu voi putea veni cu nimic interesant pentru voi. Nu ştiu, probabil că n-ar trebui să gândesc aşa, n-ar trebui să las un gând să mă mărginească. În fond, blogul acesta a pornit ca un experiment, ca un loc al meu în care să pot să-mi las gândurile să curgă şi să se mişte după cum vor ele, iar orice gând care încearcă să le îngrădească ar trebui să dispară. Din păcate, nu e mereu aşa, iar atunci, tot ce pot face este să vă las să mai aşteptaţi o vreme după un alt articol de al meu.

Xandria si Blackmore's Night

2011-09-12T11:39:00.000+03:00

Vreau sa vorbesc si cu voi despre cele doua formatii pe care am inceput sa le ascult de foarte putin timp. Xandria canta symfonic metal, si are cateva melodi foarte bune, iar Blackmore's Night canta folk rock. Nu am ascultat decat cate un album de la fiecare, insa suna destul de interesant amandoua si... ascultati si voi si formati-va propria parere...

As prefera sa fiu o pereche de chiloti...

2011-09-10T17:56:00.000+03:00

Uitandu-ma pe net dupa ceva inspiratie pentru un articol pe blog, am dat peste urmatoarea intrebare "Ce ai prefera sa fii, o pereche de chiloti sau o pereche de ciorapi?" si mi-am zis ca este un subiect despre care as putea vorbi pe blogul meu. Este amuzant si, in plus, imi alunga plictiseala.

Deci, dupa cum spuneam si in titlul articolului, as prefera sa fiu o pereche de chiloti. Daca se poate chiloti de femeie, marimea S. Sau, o pereche de boxeri special creati pentru iubitul meu. Si da, sunt convinsa ca faptul ca am ales varianta asta nu va surprinde, nu cred ca si-ar dori cineva sa fie o pereche de ciorapi. In schimb, varianta asta e... kinky.

Ganditi-va si voi umpic. Sa fi o pereche de ciorapi nu poate fi decat neplacut. Indiferent ce persoana te-ar avea in picioare, pana la urma tot ai ajunge sa puti, sa nu mai vrea nimeni sa-ti simta mirosul, sa te mai atinga. Si asta se va intampla indiferent cat de sexy este purtatorul tau. Pe cand o pereche de chiloti... evoca senzulitate. Cred ca orice barbat se imagineaza uneori (unii o si fac) mirosind o pereche de chiloti sexy ce tocmai i-a dezbracat de pe o femeie. Il atrage, il excita. In plus, a fi o pereche de chiloti iti confera o atingere mult mai intima decat aceea a ciorapilor. In calitate de chiloti, poti atinge cele mai intme parti ale unei persoane, acele parti care poate n-au fost aratate nimanui. In schimb ciorapii ce ating? Niste picioare, care, indiferent daca sunt sau nu sexy, sunt introduse in niste pantofi, unde ciorapii nu pot decat sa se asfixie in lipsa de aer. In calitate de chiloti te poti afla chiar sub fusta unei doamne, avand acces direct la aerul ce vine dinspre afara.

Nu stiu ce parere aveti despre ceea ce am scris eu aici, mie mi s-a parut ceva amuzant. Daca vi se pare si voua asa, m-ar intresa sa aud si parerea voastra. Ce ati prefera sa fiti? O pereche de chiloti sau una de ciorapi?

Cele mai cautate cuvinte pe internet

2011-09-08T23:44:00.000+03:00

Tocmai am dat peste un articol de pe un blog ce probabil sustine un crestinism dus la extrem, sau, poate, persoanele de acolo inca mai spera ca daca vor vorbi despre dezavantajele pornografiei vor reusi sa se faca remarcati printre cei ce cauta acest gen de lucruri pe internet si sa-i faca sa renunte. In fine, ideea a ceea ce vroiam eu sa spun este ca persoana care a scris acel articol sustine ca cele mai multe cautari care se fac pe internet sunt legate de pornografie. Ei bine, nu este chiar asa. Ele exista, intr-adevar, in numar mare, dar e lucrurile care sunt cel mai cautate... sunt de-a dreptul uimitoare si neasteptate.

Ca sa ma conving, am cautat pe internet topuri intocmite de cateva browsere in privinta celor mai cautate cuvinte pe internet. Daca e sa privim lucrurile la nivel mondial... in top 10 nu intra apsolut niciun cuvant legat de pornografie. Cele mai cautate sunt vedetele sau anumite evenimente cu impact mondial, precum criza petrolului sau lansarea noului model de i-phon (conform unui top intocmit de yahoo pe 2010). Deci... nimic legat de pornografie.

In ceea ce priveste topul la romani... acestia par umpic mai interesati de acest aspect, dar nu obsedati. Si cand spun asta, vreau sa zic ca intr-un singur top din toate cele intocmite pe Romania apare un cuvant legat de pornogradie in primele 10, pe cant in celelalte nu apare absolut niciunul in primele 10. Abea in top 100 apar si astfel de cuvinte, dar deja e altceva. De fapt, cei mai multi romani cauta pe internet... jocuri. Jocurile sunt pe primul loc, fiind urmate de diferite reviste sau ziare online, de youtube, filme, horoscop, poze... cam astea intra in primele 10. Deci nimic legat de pornografie.

Da, stiu, si eu am fost umpic mirata, dar pana la urma, cine are mintea mai murdara? Nu persoanele care isi imagineaza ca altii n-au ce face decat sa stea si sa caute toata ziua lucruri legate de domeniul porno? Oare nu s-au gandit ele la asta inainte ca lucrul sa se intample? Si acum, sa fim sinceri! Cine nu a cautat de loc pornografie pe net? Poate doar persoanele atat de inocente incat nici nu-si pot inchipui ca cineva a facut-o. Deci, in mod clar, nu autorii acelui articol. Si sa nu ma intelegeti gresit, nu sustin ca acesta e un lucru bun, ca, vazut din punct de vedere crestinesc, n-ar fi un pacat. Tot ce sustin e ca e un lucru omenesc si nu vad pentru ce trebuie sa se exagereze in halul asta. Daca ai chef sa scri articole impotriva pornografiei, sa spui cat de rea e aceasta... da-i drumul si scrie. S-au scris, oricum, deja multe pe aceasta tema. Dar nu sustine drept adevaruri lucruri care nu sunt adevarate. Vei induce lumea in eroare si s-ar putea ca oamenii sa te ignore mai multe decat este cazul. Acum nu stiu daca in articolul acela era scris si ceva demn de luat in seama sau nu, caci nici n-am mai citit, ideea e ca nu se cauta atat de multa pornografie pe cat s-ar crede.

Filmele 3D

2011-09-08T16:40:00.002+03:00

Azi am citit niste chesti interesante despre filmele 3D si m-am gandit ca ar trebui sa le impartasesc cu voi, astfel incat sa afle cat mai multi aceste lucruri.

Istoria filmelor 3D nu este de loc una noua, ele incepand sa se realizeze... inca de pe cand industria filmului se afla abea la inceputurile sale. De ce au ajuns ele totusi sa se dezvolte asa tarziu? Din cauza costurilor, desigur. Si aici nu ma refer neaparat la costurile de productie, care erau, in mod clar, mai mari, dar nu atat de mari incat sa le faca neproductive daca n-ar fi fost si costurile necesare difuzarii lor mai mare. Din cate am inteles, e nevoie de un ecran special, plus multe altele.

Stereoscopul, ce a permis realizarea primelor fotografii 3D a fost inventat in 1844 (deci destul de timpuriu). Desigur, din acel moment au inceput sa apara primele fotografii, 3D, filmele apar abea mai tarziu, adica in 1922, primul film 3D purtand titlul de "Puterea Dragostei". Nu stiu exact cum stam cu cronologia in ceea ce priveste acest gen de filme difuzate in cinematografe, dar stiu ca nazisti se foloseau de aceasta tehnica pentru a realiza scurt-metraje. Acestea erau realizate alb-negru si dateaza din 1936. Filme 3D au fost realizate si de catre Uniunea Sovietica inca de timpuriu, printre ele numarandu-se Robinson Crusoe din 1947.

Deci, dupa cum vedeti, istoria filmului 3D este una destul de indelungata. N-am facut eu prea mult research pe aceasta tema, caci sunt sigura ca as fi putut veni cu mult mai multe date, m-am folosit doar de niste informatii din revista Unica si de ce-am mai invatat pe la facultate, cand am vorbit despre realizarea hartilor 3D (desi date de acest fel am folosit destul de putine). Daca sunteti interesati, puteti sa ma anuntati si voi cauta mai multe date. Trebuie sa recunosc ca e un domeniu care pare interesant, insa am nevoie de un imbold ca sa ma apuc sa culeg mai multe date despre un anumit lucru, oricare ar fi acela. Asa ca, daca vreti sa fac asta, trage-ti umpic de mine.

topul zilei (11)

2011-09-07T14:45:00.000+03:00

10. Xandria - Sisters Of The Light
9. Avantasia - Farewell
8. Avril Lavigne - Thing's I'll Never Say
7. Rhapsody of Fire - Lo Specchio D'Argento
6. Avantasia - Neverland
5. Blackmore's Night - Loreley
4. Luca Turilli - Demonheart
3. Shakira - Underneath Your Clothes
2. Luca Turilli's Dreamquest - Too Late
1. Luca Turilli - The Infinite Wonders Of Creation

Iubire pe versurile Shakirei

2011-09-04T12:22:00.000+03:00

Viaţa nu e o poveste

2011-09-03T18:45:00.000+03:00

Viaţa mea nu e o poveste. Nu mi se întâmplă niciun lucru care să o facă interesantă, nimic care se o facă o viaţă ce să merite a fi povestită astfel încât mii de oameni să asculte cu gurile căscate, iar motivul pentru care continui să postez pe acest blog nu este acela că aş considera vreunul din evenimentele din viaţa mea atât de importante încât puţinii cititori să moară fără a citit despre el, ci pentru că cred că sunt capabilă să scriu la un nivel acceptabil, pentru că simt nevoia să scriu şi, odată cu această nevoie, vine şi aceea de a fi citit de cineva ceea ce am scris, de a avea un feed-back oarecare.

Dar mă abat de la subiect. Spuneam că viaţa mea nu este o poveste. Nu este o poveste, dar asta nu înseamnă de loc că nu este extraordinară, nu înseamnă că, în prezent, nu pot spune că viaţa mea se apropie de perfecţiune atât de mult cât se poat întâmpla aacest lucru. Şi da, chiar dacă nu este o poveste, şi chiar dacă sunt conştientă că acum vreo doi-trei ani acest lucru m-ar fi făcut să fiu foarte tristă şi să cred că nu am nici un sens, deci, cu toate acestea, sunt fericită. Şi pot afirma sus şi tare că sunt una dintre cele mai fericite persoane din câte cunosc eu. De ce? Am să vă explic.

În primul rând, în prezent nu-mi lipseşte nimic. Familie sănătoasă am. Ce pune pe masă am. Un acoperiş deasupra capului am. Cel mai minunat iubit din lume, care e mereu aici pentru mine, care mă iubeşte chiar şi atunci când sunt nervoasă, tristă, urâtă sau în cea mai nasoală stare a mea am. Ceva bani care să mă ajute să-mi fac din când în când câte o poftă măruntă (e drept, nu prea mare) am. Mai mult de atât ce mi-aş putea dori. N-am nevoie nici de yaht-uri, nici de maşini scumpe, nici de conturi de milioane, nici de sute de persoane roind în jurul meu şi spunându-mi că mă adoră. N-am nevoie de haine de designeri, cred că la fel de bine îşi face treaba şi o rochie chinezească sau una luată de la reduceri, de o calitate medie (e drept, nu proastă, că nu economisesc bani purtând haine de unică folosinţă). Singurul lucru de care am nevoie pentru a fi eu fericită este să ştiu că persoanele din jurul meu, persoanele care îmi sunt dragi, sunt sănătoase, fericite şi că eu sunt capabile să le aduc uneori zâmbetul pe buze, chiar dacă prin cel mai mărunt gest de care sunt eu capabilă. Şi singurul lucru care îmi aruncă o uşoară umbră asupra fericirii mele este faptul că ştiu că mai există şi momente în care îi întristez pe aceea pe care îi iubesc, că nu pot să fiu mereu perfectă pentru ei, aşa cum încearcă să fie ei pentru mine.

Un al doilea aspect legat de fericire, de propria mea fericire, este aceea că eu nu o consider pe aceasta a depinde de vreuna din situaţile exterioare. Fericirea este o stare de spirit, şi ţine de tine, de gândurile şi trăirile tale dacă ajungi să o simţi sau nu. Şi o primă cale în atingerea fericirii este mulţumirea şi acceptarea. Nu mulţumirea de sine, căci aceasta duce la plafonare şi stă în calea avansării tale pe scară personală sau profesională. Mă refer la mulţumire şi acceptare faţă de lucrurile pe care ţi le-a dat viaţa, faţă de acele lurcuri ce nu pot fi schimbate decât în situaţi extreme, la care nici nu merită să visezi. Fericirea nu are condiţii. Dacă spui "Voi fi fericit când..." deja îţi împiedici fericirea. Căci s-ar putea să realizezi ce îţi propui, sau s-ar putea să nu. Iar apoi, când vei ajunge acolo, tot nu vei fi fericit, căci vei găsi singur un alt obstacol pe care să-l aşezi în calea propriei tale fericiri. Aşa că... Sunt fericită că trăiesc, că am toate câte am (multe sau puţine, depinde doar de locul din care priveşti). Şi niciodată nu mă uit să văd câţi au mai multe decât mine (desigur că găsesc destui), eu mă uit în jur şi observ că sunt mulţi care au mult mai puţin decât mine. Şi printre ei sunt chiar mai multe persoane fericite decât printre cei ce au mai multe. Şi mai trebuie acordată atenţie unui amănunt: mai multe în ce sens? Căci pentru mine nu au valoare bani atunci când ai probleme cu familia, când ţi-au murit din copii şi toţi din jur te urăsc. Când şti că banii pe care îi ai provin din surse dubioase şi nu mai poţi dormi liniştit noaptea de teama momentului în care va trebui să plăteşti pentru toate câte ai făcut.

Dar am vorbit cam mult şi iar m-am abătut de la subiect. Aşa că, reţineţi: viaţa mea nu e o poveste. Din afară poate părea plictisitoare, lipsită de noimă sau sens, fără evenimente ieşite din comun, însă, din interior, vă asigur eu că e grozavă. Şi ţin să le mulţumesc prietenilor, familiei şi minunatului meu iubit pentru tot ceea ce reprezintă ei pentru mine.

topul zilei (10)

2011-08-31T16:15:00.000+03:00

10. Maria Tanase - Blestem
9. Erja Lyytien ft. Marco Hietala - Bed of Roses
8. Uraiah Heep - Lady in Black
7. Rhapsody Of Fire - Emerald Sword
6. Lady Antebellum - Need You Now
5. Green Day - 21 Guns
4. Pink Floyd - Confortably Numb
3. Lhasa De Sela - El Desierto
2. 30 Seconds To Mars - This Is War
1. Luca Turilli's Dreamquest - Black Rose

Slab vs. Puternic

2011-08-27T20:57:00.000+03:00

Stau aşezată pe canapea şi încerc să privesc în orice altă direcţie, numai nu în ochii lui. Ştiu că se uită la mine. Ştiu că mă fixează cu privirea, fără ca măcar să clipească, aşteptând ca eu sa fac tot ceea ce îmi zice el. Şi ştiu că nu am cum să mă opun. Ştiu că am făcut acea greşeală, acea imensă greşeală care ne-a adus în această situaţie în care nu sunt capabilă de nimic altceva, decât să mă supun dorinţelor lui, de a face fiecare lucru pe care el mi-l porunceşte cu gura aceea murdară pe care odată o iubeam şi o consideram perfectă. Oh, cât de mult am început să urăsc zâmbetul acela pe care odată îl credeam cald şi plin de iubire şi în care, am ajuns în timp să înţeleg, nu se ascunde decât iubirea de sine, mândria, aroganţa... Iar ochii aceea, ochi pe care îi credeam iubitori, realizez acum că sunt goi, lipsiţi de orice sentiment, reci şi înfricoşători. De ei îmi este ce mai frică. De ei vreau să scap, să mă ascund, ei vreau să dispară. Doar ochii aceştia, ochi de mort, fără viaţa, mă ţin prizonieră aici, incapabilă să mă opun orcărui dorinţe pe care el mi-o dictează. Şi dacă mi-ar zice să sar în foc aş sări, căci nu mă pot opune, orice aş face, nu pot să fac altfel decât cuvintele lui dictează, nu pot merge altundeva, decât acolo unde îmi spune el.

Mă vede că plâng. Vede cum lacrimi uriaşe se scurg din ochi mei albaştri, clari ca apa unui lac. Şi deşi nu-l privesc, ştiu ce fac acum. Ştiu cum privirea lui coboară de la faţa mea albă, încadrată de bucle negre, coboară spre gât, apoi în jos, spre sâni mei, precum două mere albe, ce par umflaţi în stâmtoarea pe care rochia mea decoltată îi exercită asupra lor. Ştiu că îi priveşte o clipă, înainte să coboare cu privirea spre talia mea, iar apoi să şi-o ridice din nou, privind, parcă cu plăcere, lacrimile ce cad din ochii mei.

"Linişteşte-te, păpuşica mea!" îi aud vocea, făcându-mă să simt cum o coloană de gheaţă îmi coboară în jos, pe şira spinării. "Linişteşte-te! Şti că totul va fi bine. Mereu lucrurile sunt bune atunci când mă asculţi. Mereu te iubesc atunci când mă asculti!"

Câtă falsitate! Aş vrea să strig, să-l lovesc, să-l fac să dispară. El îndrăzneşte să-mi vorbească mie de iubire? Să spună că mă iubeşte? Pe cine a iubit el vreodată? Singura persoană pentru care are astfel de sentimente este el însuşi. Toţi ceilalţi suntem nişte marionete... nişte păpuşi. Aş vrea să-i spun în faţă toate lucrurile astea, dar ce folos? Oricum le ştie. Mă mulţumesc să dau din cap şi să caut îm mintea mea lucruri care să mă consoleze. Dau să mă ridic de pe canapea, şi chiar în momentul acela realizez.

Nu eu sunt cea slabă, el este. El este persoana în inima căruia nu există loc pentru nimeni, în timp ce în inima mea se găseşte multă iubire. Şi ştiu că atâta vreme cât aceasta există... nimic nu mă poate înfrânge. Degeaba crede el că poate controla mintea mea. Şi poate, până acum, a şi reuşit, pentru că am fost prea proastă, prea naivă. M-am considerat eu însumi o persoană mult mai slabă ca să-i pot rezista. Dar lucrurile nu stau chiar aşa. Nu contează pe câte cadavre a trebuit să calce ca să ajungă acolo unde este. Acum a sosit momentul în care am realizat cine sunt, şi am realizat că nimic nu mă poate supune. Mă şterg la ochi şi mă ridic. Astăzi am să-i fac jocul, pentru ca mâine să pot să-l înving cu proprile lui arme.

"Mulţumesc!" îi spun când trec pe lângă el. "Pentru?" Pentru că m-ai făcut să realizez că sunt puternică, aş vrea să-i răspund. "Pentru că eşti lângă mine!" este ceea ce îmi iese pe gură. Curând, foarte curând vei afla că nu mai ai niciun efect asupra mea. Şi atunci vei pierde tot. Doar că... am răbdare să aştept momentul potrivit. Am răbdare...

topul zilei (9)

2011-08-24T16:30:00.000+03:00

10. Flyleaf - Fully Aliva
9. Within Temptation - Fire And Ice
8. Within Temptation - Iron
7. Kamelot - Love You To Death
6. Within Temptation - Lost
5. Within Temptation - Murder
4. Nightwish - While Your Lips Are Still Red
3. Apocalyptica - Not Strong Enough
2. Within Temptation - Stairway to the Skies
1. Pheonix - In umbra marelui URSS

Muntenegru

2011-08-18T19:53:00.000+03:00

Iată locul în care mi-aş dori să mă aflu acum. În Muntenegru, în Golful Kotor, de preferinţă în Lepetane. Să fie dimineaţă. Abea m-am trezit şi ies pe terasă. Este aceeaşi terasă şi acelaşi apartament unde am stat prima oară când am fost în Muntenegru. Însă acum nu sunt cu părinţii mei. Prietenul meu împarte camera cu mine, iar celelate camere sunt ocupate de alţi prieteni şi colegi. Eu ies pe terasă în timp ce toţi ceilalţi dorm. E devreme, însă soarele deja luminează acei munţi minunaţi, scăldaţi de apele mării, foarte liniştită în acest golf. Stau pur şi simplu şi privesc în zare, în timp ce prin minte încă mi se plimbă imagini de seara trecută: cum am petrecut cu toţii împreună, am privit apusul, am petrecut din nou, apoi imagini din momentul în care am rămas singură cu prietenul meu... atingeri încă proaspete pe trupul meu... În ritmul valurilor care se mişcă încet nu pot să mă gândesc decât la un singur lucru: "Am totul!"

topul zilei (8)

2011-08-17T12:15:00.000+03:00

10. Katy Perry - Thinking of You
9. Pink - F**kin' Perfect
8. Ville Valo and Natalia Avelon - Summer Wine
7. Rhapsody of Fire - Rain of A Thousand Flames
6. Evanescence - Sweet Sacrifice
5. 30 Seconds to Mars - Hurricane
4. Evanescence - Call Me When You're Sober
3. Within Temptation - Faster
2. Dark Moor - Green Eyes
1. Within Temptation - Utopia

topul zilei (7)

2011-08-10T15:00:00.000+03:00

10. HIM - Killing Loliness
9. Wayne Static - Not Meant For Me
8. Chester Bennington - System
7. Jay Gordon - Slept So Long
6. Queen Of The Damned - Forsaken
5. Paramore - Brick By Boring Brick
4. Slash ft. Fergie - Beautiful Dangerous
3. Metallica - Nothing Else Matters
2. The Pretty Reckless - Miss Nothing
1. HIM - Rip Out The Wings Of a Butterfly

Umbra vântului

2011-08-10T14:46:00.000+03:00

Autor: Carlos Ruiz Zafón
Naţionalitate: spaniol
Anul apariţiei: 2001
Ecranizare: nu
Premii: Prix du Meilleur Livre Etranger
Nota: 10/10
Alte recenzii de acelaşi autor: nu

Încă de la primele pagini am rămas de-a dreptul ferecată de ceea ce ascundea această carte. Stilul autorului m-a cucerit numaidecât, urmând ca foarte curând să mă las din nou cucerită de acţiunea cărţii, ce te absoarbe cu repeziciune.

Cartea este povestea unui băiat ce descoperă o carte ce părea pierdută într-un cimitir al cărţilor, carte pe care o devorează în doar o noapte, şi pe care, deja de a doua zi, se găsesc o mulţime de oameni ce ar dori să o cumpere la un preţ uriaş sau să pună mâna pe ea pentru a o arde. Cartea reprezintă, de asemenea şi povestea autorului cărţii despre care este vorba în această naraţiune, poveste pe care băiatul caută să o descopere prin orice mijloc posibil, pentru a realiza, între timp, că vieţiile celor eroi principali sunt oarecum similare, pentru a realiza că amândoi se caută şi se apreciază reciproc.

În egală măsură putem spune că această carte reprezintă şi o frumoasă poveste de dragoste (sau mai multe), autorul reuşind să vorbească atât de frumos despre dragoste veşnică, despre acea dragoste pentru care protagoniştii ei sunt capabili să sacrifice totul, inclusiv propria lor viaţă şi toate celelalte lucruri care ar putea alcătui vitorul lor.

Cum am spus deja, discursul narativ al autorului este unul minunat, fiind, cred, cartea din care am adunat unele dintre cele mai frumoase citate, despre cărţi, viaţă şi oameni. Este o plăcere din toate punctele de vedere să citeşti această carte, putându-te bucura, în acelaşi timp, de măiestria cu care autorul zugrăveşte acţiunea, dar şi de acţiunea în sine, care te capturează imediat în paginile cărţii.

Recomand această carte... cred că oricui. Nu mă aştept să întâlnesc prea multe persoane cărora să le displacă aceast carte. De fapt, mă aştept ca numărul lor să fie egal cu zero. Cartea aceasta oferă totul: un stil narativ minunat, pentru cei ce citesc doar pentru a descoperi măiestria cu care un autor îşi foloseşte penelul, o minunată poveste de dragoste, pentru cei pururea romantici, ce vor ca din paginile cărţilor să descopere cât mai multe poveşti care să-i impresioneze până la lacrimi, iar acţiunea este şi ea una captivantă, astfel că cei ce nu sunt interesaţi decât de acest aspect se vor putea bucura deopotrivă cu ceilalţi cititori.

topul zilei (6)

2011-08-03T13:45:00.000+03:00

10. Lady Gaga - Alejandro

9. Ruska

8. Apocalyptica - Path Vol. 2

7. Shakira - The One

6. Apocalyptica - End of Me

5. We Are The Fallen - Bury Me Alive

4. Bon Jovi - It's My Life

3. Avril Lavigne - When You're Gone

2. The Pretty Reckless - Make Me Wanna Die

1. Black Sabbath - Dying for Love

In cautarea unui loc de munca...

2011-08-01T18:07:00.000+03:00

Cine ar fi crezut ca gasirea primului job reprezinta un lucru atat de dificil? Sa raspund la aceasta intrebare cu "eu"? Caci da, nu m-asteptam sa fie de loc usor... Insa nici chiar asa de dificil pe cat s-a dovedit a fii acest lucru. Fara experienta e cam greu sa te angajezi, si am observat ca foarte multi angajatori dau inapoi in momentul in care observa ca sunt studenta. Si nu prea inteleg de ce, caci e adevarat ca vreau sa-mi continui facultatea, insa sunt anumite joburi care mi-ar permite sa fac acest lucru. Sunt anul 3, nu mai e nevoie chiar de prezenta zilnica, profesori ma vad cu ochi buni, astfel incat pot aranja cu ei. Nu inteleg de ce trebuie sa fiu refuzata doar din simpul motiv ca sunt studenta? Si asta se intampla in locuri in care nu e nevoie de studi superioare. Macar intrebati-ma si pe mine daca sunt dispusa sa lucrez un anumit tip de program, iar atunci eu pot sa zic da sau nu.

In fine, nu astea sunt lucrurile pe care vroiam sa vi le povestesc. Vroiam sa va spun doar ca sunt in cautarea unui loc de munca. Daca e un job part-time, sau ceva sezonier, ar fi perfect, insa, cum spuneam, sunt dispusa sa accept chiar si ceva ce-mi va incarca programul umpic mai mult. Pot sa ma descurc. Pana acum mi-am pus CV-ul in 12 locuri, si nu am primit niciun telefon (nici macar de acolo unde anuntul spunea clar ca angajeaza fara experienta). Asa ca, daca cineva stie vreo oferta si este dragut/a sa mi-o comunice, ii voi fi recunoscatoare. Nu ma intereseaza foarte tare domeniul in care lucrez, mi-ar placea un loc in care sa pot comunica cu oamenii, insa si o slujba la birou, un post de secretara sau mai stiu eu ce ar fi bine. Vreau doar sa lucrez ceva, sa castig experienta. Si, desigur, ceva bani in plus, care-mi vor conferi dreptul la o vacanta in iarna.

Evanescence

2011-07-30T20:28:00.000+03:00

S-a terminat sondajul de săptămâna aceasta. Au fost puţine voturi, însă am o câştigătoare: Evanescence. Nu am sa ma apuc să vorbesc despre istoricul formaţiei, sau alte lucruri de genul acesta, căci ele pot fi găsite în multe alte locuri pe internet, iar singura mea contribuţie ar fi să dau copy şi paste. Ceea ce am de gând să fac este să aleg câteva melodii care îmi plac şi să vi le prezint şi vouă.

Desigur, mai sunt multe, multe alte melodii care îmi plac, însă aş lungi postarea aceasta mult mai mult. Dacă voi vreţi să ascultaţi şi alte melodii... cred că se găsesc toate pe youtube.com

Un nou blog

2011-07-30T14:13:00.000+03:00

Vreau sa va anunt, dragii mei, ca am creeat un nou blog. Acest nou blog este unul exclusiv despre carti, continand recenzii ale cartilor citite de mine. Momentan acest nou blog nu contine decat postarile aparute pe blogul acesta, care este blogul meu principal. In continuare, fiecare recenzie de carte va aparea si aici, si acolo. Insa, daca mai sunt persoane care ar dori sa colaboreze cu mine pe acel blog, le rog sa-mi lase un comentariu, si eu ii voi adauga autori pe acel blog. Ah, si sa nu uit sa va dau adresa blogului meu nou. Este aceasta.

Citate despre femeie

2011-07-29T10:30:00.000+03:00

"În ultima vreme sunt la modă femeile bine făcute, dar se pare că bărbaţii se îndrăgostesc de cele plăpânde."

"Cel mai important lucru, gândea el, e ca pielea femeii să strălucească de forţă interioară, plină de vitalitate, a primelor flori de primăvară ce se scaldă în razele soarelui."

"...trupul ei mlădios, ca de zână, pielea fină, talia subţirică, dosul palmelor... măiestira cu care făcuse faţă unor poziţii atât de complicate, încât el crezuse că o să i se frângă vreo încheietură."

"Se zice că în zilele nostre n-ar mai exista femei cu forţe spirituale ieşite din comun, capabile să provoace nenorociri. Totuşi, dacă ne gândim mai bine, nu a urmărit autoarea să scoată în evidenţă tocmai faptul că bărbaţii sunt la cheremul femeilor? Budismul susţine că această forţă reprezintă cea mai mare povară şi ispită şi, prin urmare, cel mai cumplit păcat. Şi păcatul nu se poate desprinde de fiinţa femeii El e ca un şiroi de sânge care curge neîntrerupt din generaţie în generaţie."

"Parfumul amestecat al florilor nevăzute emana din fiecare gest al ei"

(Fumiko Enchi)

"Există foarte puţine femei a căror viaţă nu e plină de emoţii."

(Thomas Hardy)

Formatia copilariei mele

2011-07-28T10:38:00.000+03:00

Aseara am devenit melancolica, si am simtit nevoia sa ascult cantecele acelei formatii care, pe cand eram copil, era formatia mea preferata: Pasarea Colibrii. Daca vreti sa stiti ceva mai multe, am sa va spun ca albumul meu preferat a fost Ciripituri, iar dintre cei patru care activau in formatie, preferatul meu era Florian Pitis. Imi placea vocea lui cel mai mult si imi placea si parul lui lung, care, pentru mine, doar o fetita la acea vreme, era foarte fascinant. Am sa va las si pe voi sa ascultti cateva cantece.

Topul zilei (5)

2011-07-27T21:30:00.001+03:00

Melodiile din acest top imi plac toate atat de mult, incat mi-a fost extrem de dificil sa le aranjez intr-o ordine, si nici macar nu stiu daca e cea corecta. Voi puteti sa le considerati pe toate in topul preferintelor mele din totdeauna.

10. t.A.T.u - How Soon Is Now
9. Michael Bormann ft. Annete Olzon - Tow Of A Kind
8. Apocalyptica - En Vie
7. Nickelback - If Today Was Your Last Day
6. Daughtry - Life After You
5. Supertramp - Logical Song
4. Avril Lavigne - Innocence
3. Queensryche - Lady Jane
2. Cranberries - Zombie
1. The Rasmus ft. Annete Olzon - October & April

Măştile

2011-07-26T13:45:00.001+03:00

Autor: Fumiko Enchi
Naţionalitate: japoneză
Anul apariţiei: 1958
Ecranizare: nu
Premii: Premiul Tankizaki (1969) şi Ordinul Japoniei (1985)
Nota: 9/10
Alte recenzii de acelaşi autor: nu

Am devenit curioasă de civilizaţia japoneză încă de când am terminat Memoriile unei gheişe. Iar ce altă metodă poate fi mai bună pentru a descoperi această lume, decât aceea de a citi o carte scrisă de un autor de naţionalitate japoneză. Astfel am început şi eu să cintesc Măştile, o carte care mă aşteptam să-mi releve acea lume şi frumuseţe a Japoniei, însă despre care nu mă aşteptam să-mi placă chiar atât de mult cât mi-a plăcut.

Cartea este una despre femeie, despre spiritul puternic al acesteia, despre toate secretele ce se ascund în spatele ei şi despre natura acesteia ce apare mult mai complicată decât cea a bărbatului, mult mai greu de descifrat, imposibil de pătruns. Cartea are ca personaje principale două femei, o noră şi soacra acesteia, legate între ele prin decesul soţului, respectiv al fiului. Prima dintre ele este descrisă ca fiind frumoasă, în acelaşi timp firava, dar şi puternică, iar cea dea doua cu o personalitate uimitoare, cu o remarcabilă stăpânire de sine şi putere interioară.

Cartea începe cu doi bărbaţi, legaţi între ei de o prieteniei, dar şi de dragostea pe care o nutresc faţă de cea tânără, discutând despre aceste două femei. Prima impresie este aceea că autoarea încearcă să găsescă femeia ideală în ochii bărbaţilor, pentru ca apoi să descoperi că în spatele acestei imagini aparent ideale se ascunde secrete nenumărate, atât de tulburătoare, încât orice bărbat care le-ar cunoaşte ar fugi cât mai departe. Şi totuşi, acest mister, faptul că nu pot desluşi nimic dincolo de măştile pe care femeile le poartă, îi fac să se simtă tot mai atraşi de ele. Femeile fără secrete sunt văzute precum fructele fade, cu un gust uniform, de care te plictiseşti repede.

Pânza aceasta de secrete este, de altfel, şi unealta ce le leagă pe femei una de cealaltă. Nora este de-a dreptul fascinată de soacră. Chiar şi în momentul în care ea realizează că nu este decât o simplă ustensilă în mâinile acesteia, cu toate că-şi doreşte să fugă, rămâne, legată parcă prin magie de aceasta, magie alcătuită din secretele pe care aceasta le-a păstrat cum nu se poate mai bine de-a lungul anilor, şi pe care fata îşi doreşte cu ardoare să le descopere. Astfel, ea continuă să-i îndeplinească dorinţele acesteia, să facă precum aceasta, cu o mână nevăzută, o îndrumă, ajungând ca în final să se bucure de faptul că a putut să reprezinte un pion atât de important în planul pe care aceasta la pus la cale.

Farmecul cărţii vine şi din faptul că, deşi anumite secrete îţi sunt dezvăluite pe măsură ce citeşti cartea, majoritatea acestora rămân ascunse. Chiar şi după ce ai terminat cartea, realizezi că tu încă nu ai aflat totul despre personaje, realizezi că femeia şi personalitatea acesteia reprezintă un lucru atât de complex, încât nu îl vei pătrunde niciodată. Acest lucru te face să te simţi la fel ca majoritatea personajelor, care realizează, împrreună cu tine, acelaşi lucru.

Cartea merită citită, atât de cei ce îşi doresc să descopere o fărâmă din cultura japoneză, o cultură de-a dreptul fascinată, dar mai ales de cei ce vor să descopere femeia, puterea acesteia, sau, mai bine zis, de acele persoane care s-au convins că nu vor descoperi niciodată pe deplin o astfel de făptură. Personajele, atât de minunat construite, pot fermeca aproape pe oricine, şi, deşi nu pot spune că este o carte pe care n-am putut-o lăsa din mână, pot spune cu convingere că este o carte absolut fermecătoare.

Femeia

2011-07-24T18:05:00.000+03:00

Cartea pe care o citesc acum are in centrul atentiei femeia, care este vazuta atat ca un simbol al puterii, cat si ca pe un simbol al pacatului. Femeia, cu puterea pe care i-o confera farmecele seductiei si frumusetea cu care a inzestrat-o natura este capabila sa ingenuncheze orice barbat, sa-l atraga in pacat sau sa-l inalte pe culmile puterii, dupa cum ii este voia. Nu vreau sa vorbesc despre imaginea ce reiese din carte, asta nu o voi face decat dupa ce voi termina cartea, vreau doar sa vorbesc despre propria mea parere cu privire la aceasta viziune.

Intr-adevar, din multe puncte de vedere se poate spune ca femeia este mai puternica decat barbatul, chiar daca are si ea anumite slabiciuni pe care barbatul nu le are, dar care, sensibil in fata femeii, sunt inlaturate de puterea acesteia. Exemplul il avem inca de la inceputul omenirii. Voi vorbi mai tarziu despre el, caci ma framanta cateva intrebari, pe care vreau sa am timp sa le expun si, poate, voi gasi si un raspuns printre ele.

Poate va intrebati care este acea putere uriasa a femeii? Ei bine, acea putere este data de frumusetea ei naturala, de usurinta cu care si-o transforma pe aceasta intr-o arma a seductiei, lasand barbatul fara puterea de a mai scoate un cuvant in fata ei. Acea putere la care barbatul este, si mereu va fi extrem de sensibil, care il face sa puna armele jos si sa cedeze. In momentul in care femeia a reusit sa aduca barbatul in acest punct, are putere totala asupra lui, chiar daca ea nu este vesnica. Un barbat cazut brada farmecelor frumusetii va face multe ca sa o multumeasca pe femeia care l-a adus in aceasta stare, chiar daca nu mereu. Aceasta are puterea sa-l coboare in pacat, daca doreste, sau sa-l ridice, sa-l inalte (dar ma tem ca de cele mai multe ori femeia nu este chiar atat de puternica incat sa reuseasca sa-l inalte. E mult mai usor sa cobori, decat sa ridici o persoana, iar acest lucru este valabil si pentru femei).

Spuneam ca si femeile au o slabiciune. Slabiciunea lor nu este, insa, legata de o persoana, de vreo fiinta vie, ci de pasiunea lor pentru lucrurile trecatoare, pentru lux si pentru frumusetea artificiala, lucruri care nu prea au putere in cazul barbatilor (mai putin luxul, desi, in cazul lor, vorbim de un alt fel de lux). Insa, slabiciunea barbatilor in fata femeilor face ca slabiciunea lor sa se extinda si asupra lucrurilor ce au puteri asupra femeilor.

Spuneam despre exemplul pe care il intalnim inca de la inceputul omenirii. Eva este cea care a cazut in pacat, cedand frumusetii fructelor din pomul interzis, cedand curiozitatii. Pacatul lui Adam este ca i-a cedat Evei. Astfel, se poate observa cum, desi mult mai insensibil la lucrurile trecatoare decat femeia, mult mai capabil de a-si tine curiozitatea in frau, el este totusi incapabil de a se opune unei persoane de sex feminin, ajungand sa-i faca pe plac acesteia. Insa acest lucru ne demonstreaza oare faptul ca femeia este mai puternica, sau ca ea este mai slaba, asa cum sustine religia? Eu una consider ca atata timp cat un barbat nu se poate desprinde din vraja pe care femeile o exercita, este mai slab decat acestea. Are totusi posibilitatea de a deveni mai puternic, in momentul in care reuseste sa-si infranga sensibilitatea aceasta la femei, dupa cum si o femeie poate deveni mai puternica decat consoartele ei (iar atunci mult mai puternica decat orice barbat) in momentul in care isi infrange si ea proprile-i sensibilitati. Desi Eva a fost prima care a cazut in pacat, ea este totusi mai puternica, reusind sa-l atraga si pe acesta dupa ea. In acest caz avem de-a face cu o putere folosita in sesnul prost, dar puterea exista.

Iar acesta nu e singurul caz care demonstreaza puterea femeii in fata barbatului. De-a lungul istoriei cazurile sunt nenumarate, o multime de imparati ajungand sa faca anumite lucruri doar pentru a multumi femeia care le-a cazut cu tronc in momentul respectiv. Doar cunoasteti cu totii zicala care spune ca in spatele fiecarui barbat puternic se afla o femeie puternica. Femeia intotdeauna va avea aceasta putere de a calauzi barbatul fie spre succes, fie spre damnare.

Nu exista abateri de la aceste reguli doar atunci cand in joc intervine iubirea. Abea in momentul in care iubeste pur si e gata sa se daruiasca in totalitate, o femeie poate ajunge un pion in mainile unui barbat (dar doar a unuia singur). Situatia e compensata in momentul in care iubirea e reciproca, caci atunci ambii parteneri vor dori binele unul altuia, ambii vor fi legati cu aceleasi sfori unul de altul, iar puterea lor va fi doar unul asupra celuilalt, devenind imuni la ceea ce se intampla in jurul lor. Acesta este modul in care se poate atinge apogeul, acel moment in care nimeni nu va mai avea putere asupra ta. Doi oameni ce isi ofera iubire reciproc sunt liberi, complet liberi. Pacat ca spiritul uman nu este mereu pur si ca cei doi nu conclucreaza mereu impreuna pentru a alege calea binelui.

Sondaj

2011-07-23T14:00:00.000+03:00

Am inrodus un sondaj prin care va cer parerea cu privire la o formatie preferata din 4. Formatile se vor schimba in fiecare saptamana, iar la finalul saptamanii voi vorbi si voi posta niste cantece, versuri, etc., ale formatiei care a iesit castigatoare. Asa ca... va astept sa votati!

Activitatile mele preferate

2011-07-22T19:18:00.001+03:00

Stateam sa ma gandesc cam ce as putea include intr-un top 10 al activitatilor mele preferate... Desigur, ar fi imposibil sa le clasific astfel incat sa creez un top al lor, insa as putea vorbi despre 10 activitati care imi plac, pur si simplu. Pe langa ele precis mai sunt si altele, sunt doar primele care mi-au venit in minte. Iar numerotarea nu tine cont de ordinea preferintei, reprezinta doar o modalitate de a sti eu despre cate am vorbit. Deci, acestea sunt activitatile mele preferate:

1. Imi place sa citesc. Colegii mei de liceu ma vedeau adesea in timpul orelor sau in pauze cu o carte in mana. De cand am ajuns la facultate nu am mai facut lucrul acesta chiar asa de des (as putea spune ca sfera preocuparilor mele s-a largit), dar in continuare imi place.

2. Imi place sa scriu. Cred ca acesta este si motivul pentru care am un blog... si, de asemenea, motivul pentru care uneori il umplu cu tampenii, doar ca sa am ce face.

3. Imi place sa calatoresc. Cred ca am mai spus de cateva ori pe blog, ca daca as avea bani, as calatori cat mai mult posibil. Sa vad cat mai multe lucruri noi, sa incerc cat mai multe.

4. Imi place sa ascult muzica. Desi cred ca nu se gaseste persoana pe Planeta care sa nu afirme ceea ce am afirmat eu.

5. Imi place sa inot si imi place apa in general. Atunci cand ma aflu in apa ma simt libera, ma simt bine.

6. Imi place sa fac harti. GIS-ul si teledetectia au fost materile mele preferate. Si, de multe ori, atunci cand nu am ce face, imi place sa ma "joc" creeand o noua harta sau descoperind noi functi ale programului cu care lucrez pentru a genera si analiza harti.

7. Imi place sa stau cu prietenii. Nu mai are nevoie de explicatii

8. Imi place sa ma dau pe leagan. Fac asta de cand sunt mica, si inca gasesc a fi un lucru extrem de relaxant. De fiecare data cand sunt foarte stresata, ma duc in parc si ma dau pe leagan, lucrul acesta permitandu-mi sa-mi pun ordine in ganduri. Era cel mai bun tratament antistres inainte de bac.

9. Imi place sa ma plimb. O alta activitate pe care o gasesc linistitoare.

10. Ar mai fi un lucru care imi place, dar pe care nu il voi scrie, caci n-am nicio restrictie pe blog. Dar, ma gandesc ca banuiti despre ce e vorba...

Locuri frumoase in Romania

2011-07-21T11:26:00.000+03:00

Spuneam nu demult că turismul românesc este de kkt. Că noi nu ştim să punem în valoare nimic din ceea ce avem, aşa că ţara noastră apare ştearsă, lipsită de frumuseţe, în comparaţie cu altele. O ţinem într-una cu litoralul românesc, însă acesta este pe departe a fi una dintre cele mai frumoase locuri din ţara noastră. Din contra, comparat cu litoralul mediteranean, unde apa este albastră, unde există stânci şi vegetaţie specifică, creeând un efect vizual diferit, el nu este de loc interesant. Însă avem şi noi locuri superbe, locuri în care ar trebui investit şi care ar merita puse în valoare. Despre câteva dintre acestea vreau să vorbesc în cele ce urmează.

Delta Dunării - cred că acesta este locul care este cu adevărat unic la noi în ţară. Un loc care trebuie intens protejat, căci este foarte fragil, dar, tocmai de aceea, un loc ce ar putea atrage turiştii ca un magnet. Şi sunt convinsă că mai e mult de căutat până să descoperi în orice ţară din Europa vreun loc care să-l egaleze. Flora şi fauna de aici sunt absolut superbe şi greu de găsit în alte locuri. Iar, în cazul în care turistul alege să meargă înspre Sulina, va avea acces atât la deltă, cât şi la mare, iar, acesta este, în opinia mea, singura parte a litoralului românesc ce ar merita vizitată. Şi să nu uităm că apusurile ce pot fi privite în deltă sunt unice.

Munţii Făgăraş - de curând m-am întors din practica pe care am avut-o aici, şi într-adevăr sunt superbi şi sunt printre puţinii munţi de la noi din ţară care sunt similari cu Alpi (care sunt mult mai spectaculoşi decât Carpaţii - deşi şi la noi se pot găsi lucruri frumoase). Cea mai mare asemănare este cu Alpii Iulieni, din Slovenia, cu toate că roca este diferită (în Slovenia calcare, aici şisturi cristaline), ceea ce îi imprimă un aspect uşor diferit reliefului, însă sunt frumoşi. Ah, şi să nu uităm de Transfăgărăşan, care chiar este cel mai spectaculos drum din ţara noastră (ce să-i faci, unul ma bun n-avem :p). Ar merita mult mai multe eforturi în a canaliza turismul şi spre această zonă.

Zona Padiş - Munţii Apuseni - o zonă minunată, însă mult, mult, prea puţin valorificată. Cred că reprezintă şi un rai al speologilor, aici găsindu-se numeroase peşteri, dintre care una prezintă chiar şi un gheţar fosil - Focul Viu (e posibil să mai fie şi altele, dar asta este cea mai cunoscută). În cazul în care poţi trece peste drumul prost pe care trebuie să-l parcurgi pentru a ajunge aici, dacă te poţi descurca fără marcaje, acest loc cu siguranţă trebuie vizitat. Mai ales dacă pătrunderea în subteran este una din pasiunile tale. Ah, am uitat să spun că tot aici se găseşte şi cel mai mare aven din România la ora actuală.

Dacă mai ştiţi şi alte zone frumoase vă invit să mi le spuneţi. Desigur, mai cunosc şi eu câteva altele, însă am ales să vorbesc doar despre trei dintre ele. Dacă există persoane care vor să afle şi despre alte zone, să mă anunţe şi voi interveni cu o completare.

topul zilei (4)

2011-07-20T12:45:00.001+03:00

10. Rhapsody of Fire - Sea of Fate
9. HIM - In Joy and Sorrow
8. Roxette - Listen to Your Heart
7. Sass Jordan - Make You a Beliver
6. Les Elephants Bizarres - Hello! Says The Devil
5. Apocalyptica - I Don't Care
4. Sirenia - The Other Side
3. Kelly Clarkson - Because of You
2. Epica - The Phantom Agony
1. Avantasia - Dying For An Angel

Intrebari despre mine

2011-07-20T12:41:00.000+03:00

Simt nevoia sa scriu ceva, însă, cum în momentul de fata îmi cam lipseşte inspiraţia, am făcut ce obişnuiam să fac mai demult: am căutat pe net nişte întrebări la care am de gând să răspund.j

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

Nu ştiu să zic exact... oricum, bănuiesc că nici când nu le-a fost ruşine cu mine. Mândri de mine... poate când am terminat prima anul I de facultate?d

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

La întrebarea aceasta voi da un răspuns amuzant: pe o prietenă de-a mea, în momentul în care am început să ies cu prietenul meu (deşi n-am înţeles în încă de ce - toţi ceilalţi prieteni îl plac)

3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

Şi această întrebare va avea un răspuns amuzant: să tac. În rest, nu cred că mă pricep prea bine la ceva, cel puţin nu atât de bine încât să fiu mai bună decât toţi cei pe care îi cunosc.

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi?

Faptul că nu prea îmi exprim sentimentele, că vorbesc prea puţin despre ceea ce simt, ceea ce mă deranjează. Ar mai fi faptul că sunt foarte uitucă, că de multe ori sunt leneşă, neatentă, etc.

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

Aici depinde, în mod clar, de câţi bani aş avea nevoie, şi pentru ce aş avea nevoie de bani. Căci, aş fi, în mod clar, capabilă de mai multe atunci când ar trebui să-i ajut pe cei dragi cu orice preţ, însă dacă e vorba de o lipsă personală sau de lăcomie... atunci nu sunt dispusă să merg prea departe. Muncă cinstită - mi se pare cel mai corect.

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tai?

Inteligenţa.

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?

De când sunt cu prietenul meu.

8. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?

Nu ştiu... cunosc prea mulţi proşti ca să-l pot alege pe "cel mai".

9. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

Manelele date la maxim... Muzica ce se aude de pe stradă după ora 12 noaptea... motoarele turate...

10. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat/a?

Examenul de capacitate şi cel de bacalaureat. Între timp m-am obişnuit cu examenele atât de tare, încât rareori mai am emoţii... doar la cele pe care le consider importante, sau atunci când consider părerea profului despre mine importantă.

11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

Sunt o fiinţă foarte fericită, căci nu cred să fi avut vreun astfel de moment...

12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?

În faţa persoanelor a căror părere contează şi despre care nu ştiu încă că e bună.

13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

Au fost mai multe momente... Uneori l-am eitat şi nu l-am spus, alteori am făcut tot posibilul să-mi depăşesc temerile şi să-l zic.

14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?

Pe acesta îl veţi considera cel mai ciudat răspuns: nimic. Sunt fericită. Viaţa mea nu este perfectă, dar perfecţiune nu există, aşa că pot spune că am primit tot ce era mai bun de la viaţă, până acum.

17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?

Lipsa de respect. Să-şi bată joc de mine, să mă facă în toate felurile, să dea în mine... Oricum, lucruri pe care ştiu că niciodată nu le va face. De asta îl şi iubesc.

18. Ce calitate a jumătăţii tale de viata iţi este cea mai dragă?

Sunt multe... Îmi place că este sociabil, că are simţul umorului, că ţine la mine şi are grijă de mine aşa cum nimeni nu o mai face... Ah, şi ar mai fi ceva... ceva ce ţine de aspectul intim al relaţiei noastre. Oricum, el e cel mai bun.

19. Care a fost jucăria ta preferată in copilărie?

Aveam un coş uriaş plin cu păpuşi Barbie. Cu el mergeam mereu la prietenele mele. Scoteam toate păpuşile, le aşezam frumos, construiam casa lor şi o decoram, iar, când să începem să ne jucăm, trebuia să plec acasă.

20. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

Pe cei dragi... Părinţi, sora mea, prietenul meu...

21. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?

Prietenul şi sora mea

22. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?

Geografia, în special geoinformatica şi geomorfologia. Lucrurile pe care îmi doresc să mă axez în viitoarea mea carieră.

23. Cine/ce-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?

Nimic.

24. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles?

Dificultatea mea de a spune ceea ce gândesc uneori nu prea este înţeleasă de ceilalţi... Sincer, nici eu nu o înţeleg uneori.

25. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

????

26. Unde te simţi cel mai în siguranţă?

În braţele prietenului meu.

27. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?

Orice venit din suflet. La mine e ciudat, credeam că-mi place să mi se spună că sunt deşteaptă, interesantă, etc. Asta până când am întâlnit o persoană care mi-a spus toate astea. Şi mi le spunea atât de des încât am putut să realizez că mă enervează. Aşa că prefer să nu mi se spună nimic, dar să ştiu că persoana cealaltă gândeşte toate acestea.

28. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxat?

Prietenul meu şi sora mea.

29. Pentru ce te rogi cel mai des?

Pentru fericire...

30. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?

Părinţii şi prietenii lor.

31. Care a fost primul tău vis împlinit?

Până acum doi ani obişnuiam să am vise foarte nerealiste.

32. În ce an al vieţii tale ai simţit ca te-ai schimbat cel mai mult?

În ultimul an? Cam aşa cred... Oricum, nu m-am schimbat foarte mult niciodată.

33. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?

Toate?

Harry Potter si Talismanele Mortii - Partea a doua

2011-07-19T12:20:00.000+03:00

Aseara, impreuna cu parintii, surioara si prietenul meu am fost sa vizionam ultimul film din seria Harry Potter, film ce ilustra a doua jumatate a ultimei carti.

Filmul mi s-a parut mult mai ok decat prima parte, poate si din cauza ca a trecut mai mult timp de cand am citit cartea si nu am mai observat asa de bine lucrurile care nu seamana. Sau poate, mai degraba, pentru ca mi-am dat seama de ce nu seamana anumite lucruri cu cele din carte. Am inteles ca anumite lucruri au fost excluse pentru ca altfel ar fi fost prea lung filmul, iar altele au fost bagate pentru a-l face umpic mai interesant (desi, dupa parerea mea, era mai interesant daca acolo se urma fidel cartea).

In continuare am sa vorbesc despre cele cateva nesimilaritudini dintre film si care. Am sa incep cu chestile in plus: lupta dintre Voldemort si Harry Potter este mult mai lunga in film. In carte nu s-a folosit decat o vraja si s-a inteles clar ca motivul pentru care a murit Voldemort a fost propriul blestem. In film au o lupta destul de lunga. Banuiesc ca ei s-au gandit ca e mai interesant, mie insa mi se pare mult mai dramatic si mai frumos sfarsitul din carte.

Au fost si lucruri care s-au scos: nu a mai aparut povestea lui Dumbledore (da, stiu, nu mai aveau unde s-o bage, lungeau filmul prea mult), Harry nu-i mai spune lui Neville de sarpe, in schimb le spune lui Ron si Hermione, lucru care in carte nu se intampla. El nu mai vorbeste cu ei inainte sa se duca la Voldemort. De asemenea, in carte nimeni nu simtea cand horcruxurile erau distruse. Iar cand este omorat sarpele, Voldemort este de fata, si abea acela este momentul in care Harry reinvie, ca sa zic asa.

Si mai era un lucru de care nu cred ca a putut cineva sa-si dea seama din film. Belatrix era iubita lui Voldemort. In carte el este de fata la moartea ei si isi iese din minti. De asemenea, la scena din padure, toti sunt descrisi ca avand urme pe fete in urma pedepselor aplicate de Voldemort, doar ea nu. Ea ii vorbea mereu ca unui iubit. Toate aceste chesti sunt descrise in carte dar nu si in film. In fine, nu e prea important, singurul lucru pentru care conteaza chestia asta este ca m-a inspirat pe mine sa scriu anumite lucruri.

Cum spuneam si mai sus, aceste nesimilaritudini nu fac ca filmul sa nu fie unul fain. Din contra, filmul chiar mi-a placut, mi-au placut efectele... In fine, cred ca oricum se va uita toata lumea la el.

Poze Practica Fagaras

2011-07-18T14:08:00.001+03:00

V-am promis niste poze din practica, si am de gand sa ma tin de cuvant... Va las sa priviti.

La coborârea din tren

În camionul ce ne-a transportat până la Bâlea Cascadă şi, de aici, la Bâlea Lac în fiecare dimineaţă.

În şir indian urmăm traseul (nu au fost atât de mulţi decât în prima zi... la fel ca mine, din păcate)

pe traseu

o privire înapoi

era şi iarnă, şi ne-am jucat cu bulgări

prietenul meu cu Lacul Capra (fără el poza n-avea farmec)

Şi am ajuns pe vârf (Vânătoarea lui Buteanu - 2507 m)

Lacul Capra, din nou

Femeie din zăpadă - realizată de prietenul meu şi de încă un băiat (Gabi)

Cascada Bâlea

Lacul Bâlea

Damnare

2011-07-18T11:39:00.000+03:00

Autor: Laure Kate
Nationalitate: americana
Anul aparitiei: 2009
Ecranizare: nu
Premii: nu
Nota: 7/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Imi amintesc ca dupa ce am terminat cartea aceasta prietenul meu m-a intrebat cum a fost, iar raspunsul meu suna cam asa: "Umpic cam adolescentina, ceva in genul Twilight, doar ca e cu ingeri in loc de vampiri si varcolaci."

Intr-adevar, cartea prezinta o serie de similitudini cu seria Twilight, in sensul ca in centrul romanului este plasata o eroina muritoare, care traieste o poveste de dragoste cu un inger, fiind, in acelasi timp, atrasa de un inger din tabara vecina. Nu va suna cunoscut? Vechea poveste cu fata indecisa in a alege intre doi tipi care oricum nu se suportau, iar atractia simtita pentru aceeasi fata nu face decat ca conflictul dintre ei sa explodeze. Si, la fel cum vampirii stralucesc in Twilight, aici stralucesc ingerii, dar doar cei din tabara buna (daca e pana acolo, nici n-am inteles de ce una din tabere e buna, iar cealalta rea), lasand in urma lor o lumina violet.

Desigur, exista si deosebiri faca de romanul mai sus amintit. Povestea de dragoste dintre eroina, Lucinda, si ingerul cazut, Daniel, este una foarte veche, insa orice sarut duce la moartea eroinei, care va reaparea apoi, reincarnata, o data la 17 ani. Doar ca de data aceasta lucrurile sunt diferite, ceva este schimbat. Nu dezvalui mai mult, va las sa cititi cartea.

Trebuie sa spun insa ca, cu toate ca romanul este atat de adolescentin, facut parca pentru fetele ce abea au aflat (sau nu au aflat inca) ce este dragostea, te prinde cumva in mrejele lui, si te face cumva, curios sa afli ce s-a intamplat mai departe. Se citeste repede, paginile curg usor una dupa alta. Nu ai de-a face cu cine stie ce maiestrie in arta scrisului, doar povestea, care este usor citibila.

In concluzie, Damnare este o carte recomandata tuturor adolescentelor ce se afla la inceput pe drumul citirii. Este o carte la moda, genul acela de carti pe care o poate iubi orice fata de 16 ani, care nu prea obisnuieste sa citeasca, insa cu aceasta se va descurca. Orice fata care s-a apucat de citit dupa ce a vazut Twilight va adora aceasta carte. Nu cred insa ca lucrurile stau la fel si in cazul baietilor, iar in cazul barbatilor trecuti de o anumita varsta, cartea asta cu siguranta nu va avea nicio savoare. E o carte oarecum romantica, de aceea se potriveste cam oricui isi doreste sa citeasca o poveste de dragoste, dar care sa aibe si ceva usor intunecat in ea.

Practica in Fagaras

2011-07-17T16:25:00.001+03:00

Sunt convinsa ca de abea asteptati sa-mi auziti povestile despre practica din Fagaras, asa-i? In fine, o fi, n-o fi asa, tot le veti auzi, insa veti constata ca m-am intors de acolo umpic dezamagita. De ce dezamagita? Ei bine, pentru ca am fost atat de inteligenta incat din prima zi sa calc stramb si sa fac o entorsa de toata frumusetea, astfel ca toate celelalte zile le-am petrecut de una singura in camera de hotel. Mishto, nu? Dar, cu toate acestea, tot ma simt datoare sa vorbesc si sa va impartasesc impresile mele.

Deci... sa incepem cu prima zi. Prima zi, ziua in care am fost pe Vanatoarea lui Buteanu (primul meu varf de peste 2500 m din Romania - avea 2507 m). Ah, da, am uitat sa precizez cateva detali. Am fost cazati la cabana Balea Cascada (1234 m). De acolo ne lua in fiecare zi un camion care ne ducea la Balea Lac (vreo 2000 m, nu mai stiu exact). De aici incepeau toate traseele noastre, asa cum s-a intamplat si in prima zi.

Am pornit pe poteca marcata, urmand sa ajungem in circul suspendat de sub Buteanu. Pe durm am facut numeroase opriri, in care ni se povestea despre relief, despre plante... ce mai, tot ce trebuie sa stie un viitor geograf. Cand am ajuns in circ, am facut o oprire mai lunga. De aici o parte (printre care si eu) am urcat pe varf, o alta parte au ramas si au stat degeaba, iar altii s-au implicat in masuratorile care urmau sa fie executate in acest loc (pentru cei curiosi, faceam tomografi si radiografi ale solului, verificam daca lobi de solifluxiune mai sunt sau nu activi, cautam permafrost, verificam duritatea rocilor, cautam diferite caracteristici ale ghetarilor de pietre - prin toamna ni se vor impartasi si noua rezultatele analizelor, poate le veti afla si voi).

Cum spuneam, eu si cu inca cativa colegi am decis sa urcam pe varf, dar nu are rost sa va spun prea multe despre asta, in curand voi posta pozele, si atunci veti vedea mai bine, caci cred ca e cam plictisitor, atat pentru voi, cat si pentru mine, sa povestesc cum am urcat aici. Voi trece direct la partea in care am calcat stramb, moment ce mi-a pus sentinta de a-mi petrece tot restul practicii in camera de hotel. Acest lucru se intampla la coborare. Trecusem deja de Balea Lac, mergeam pe poteca ce ducea spre cabana noastra. Chiar acolo era un drum drept. Calcasem stramb deja de doua ori, dar priciorul revenise repede la normal datorita bocancului. Oricum, nu-mi faceam griji, obisnuiesc sa calc usor stramb de fiecare data cand cobor. Si am calcat stramb si a treia oara. La inceput s-a intamplat la fel. Piciorul meu s-a dus putin in jos, loc de unde ar fi revenit, daca nu m-as fi aflat exact pe marginea unei pietre, de unde piciorul meu s-a dus si mai jos. Am auzit glezna paraind, si am stiut ca in urmatoarea zi nu voi mai putea merge. Speram doar sa-mi treaca repede, sa pot merge celelalte zile. M-am ridicat rapid, si am coborat asa restul pantei. Lucru care poate ca n-a fost cel mai bun, dar ce puteam face? Stiu ca a contribuit la umflarea mai accentuata a piciorului, dar asta era. N-am fost atenta, asa ca a trebuit sa raman in camera tot restul practici. Noroc ca prietenul meu imi povestea tot ce le spunea profu, imi povestea cum decurgeau masuratorile, ca sa fiu si eu la zi.

Nu stiu daca m-ai are rost sa va povestesc cum au decurs zilele in care am stat in camera. Nu cred ca are rost sa va vorbesc nici despre ultima zi pe munte, in care am urcat si eu cu camionul la lac, iar apoi m-am intors cu telecabina. Va voi vorbi alta data, caci am multe de spus despre aceasta telecabina, dar nu de bine, in orice caz. Ideea e ca pentru mine cele mai frumoase zile au fost prima si ultima, sau, de fapt, a doua si ultima, adica aceea in care am putut urca pe munte, si ziua intoarceri acasa, cand ne-am plimbat prin Sibiu, lucru pe care l-am putut face si eu.

Plimbarea aceasta de o ora prin Sibiu a fost foarte placuta, chiar daca afara ploua. Ne-am prostit, am facut poze, am fugit prin fantana (pentru cei ce cunosc tasnitoarea din Sibiu). Foarte placut. Si am hotarat, impreuna cu toti colegii, ca va trebui sa revenim la Sibiu.

Cam aceasta a fost excursia noastra. Ieri la 10 jumatate seara am ajuns in Timisoara, acasa. Cand voi avea acces la calculatorul pe care am descarcat pozele, voi posta si cateva poze pe blog, ca sa vedeti mai bine cum sta treaba.

topul zilei (3)

2011-07-13T12:30:00.000+03:00

10. t.A.T.u. - White Robe
9. Fuel - Bittersweet
8. Patricia Kaas - Mon Mec a Moi
7. Avril Lavigne - Hot
6. Nickelback - Fight for All the Wrong Reasons
5. The Rasmus - Livin' In A World Without You

4. Green Day - Wake Me Up When September Ends
3. Metallica - Nothin Else Matters
2. HIM - Funeral of Hearts
1. Apocalyptica - Bitersweet

Plec in Fagaras!

2011-07-10T23:13:00.000+03:00

Maine dimineata voi pleca in Fagaras. Daca cumva am cititori fideli, atunci pentru ei va fi o veste proasta, caci nu voi mai posta nimic pe blog timp de o saptamana, pana cand ma voi intoarce. Oh, si as fi avut atatea sa va spun... In mare parte lucruri ce tin de frustrarile mele, dar poate ca tocmai din aceasta cauza este mai bine sa ma abtin, si, cand ma voi intoarce voi fi mult mai vesela, iar blogul meu va capata un ton mai optimist. Imi pare rau ca nu mai am timp sa scriu ceva in seara asta, dar sigur am sa ma revansez eu la intoarcere. Sunt sigura ca veti fi nerabdatori sa vedeti poze si sa-mi auziti impresile. Ve las, am de facut bagaje, trebuie sa-mi fac si baie... Maine plec devreme.

Turismul romanesc

2011-07-09T20:50:00.002+03:00

Ieri am ascultat doua marturi ale unor persoane ce au fost excursionisti prin tarisoara noastra, doua marturi ce m-au determinat sa scriu acest post. Una din ele le apartine parintilor mei, ce au fost week-end-ul trecut la Herculane, iar cea de-a doua unor prieteni de-ai lor, ce au vizitat litoralul Romanesc. In ambele cazuri au fost inregistrate nemultumiri (e drept, pe litoral mai multe), asa ca acest post are mai mult rolul unei lamentari in ceea ce priveste calitatea servicilor turistice din Romania.

Am sa incep prin a va povesti impresile celor ce au fost pe litoral. Sunt mai dramatice, mai nasoale, si ilustriaza mult mai bine tapenia unor oameni care incearca sa invie ceva ce nu poate fi inviat (sau nici macar nu incearca, doar se prefac). Persoanele despre care vorbesc eu au fost in excursie la Mamaia. Desigur, nu de placere, putini se duc de placere pe litoralul romanesc, mai ales cand, cu aceeasi bani, poti vizita Marea Adriatica (in special noi, cei din sud-vest), mult mai frumoasa decat Marea Neagra si fara a lua in calcul calitatea servicilor. Au mers aici la un congres. Cazarea le-a fost asigurata intr-un hotel de trei sau patru stele (nu mai stiu exact, dar as inclina, totusi, spre 4). Si exact cu descrierea servicilor din acest hotel am sa incep. Ar fi trebuit sa primeasca halate si papuci de baie. Halate au primit, intr-adevar, insa papuci lipseau. Iar unuia dintre halate ii lipsea cordonul. Cu toate ca se spunea ca va veni, in fiecare zi, cineva care sa itischimbe asternuturile si prosoapele, singurul lucru pe care la facut persoana ce a venit a fost sa aduca o noua hartie igienica. Iar in ultimazi nici asta nu s-a mai intamplat (pai ce, nu e ultima zi, cine se mai sterge la fund, nu?).

Un alt aspect legat de hotel: acesta nu avea plaja lui privata. Da, veti spune ca nu e mare lucru, insa nu stiu cat de normal vi se pare acest lucru in momentul in care plaja este plina de sezlonguri pe care turistii din hotel,( de patru stele, va rog sa nu uitati!), daca vor sa stea, trebuie sa plateasca 20 de lei pe zi. Iar daca nu vor, nu au loc decat in spatele plajii, foarte departe de mare. Ca doar n-o sa-si consume cei de la hotel banii ca sa inchirieze sezlongurile pentru turistii lor. Iar eu in Grecia aveam sezlong gratis, cu conditia sa fac consumatie la terasa ce raspundea de ele (lucru care oricum s-ar fi intamplat, si daca nu stateam pe ele).

In fine, sa termin cu problemele legate de hotel, ca mai am ulte de zis si despre celelalte servici de pe litoral. Pentru asta va trebui sa mentionez ca aceasta excursie a avut loc la sfarsit de iunie, in plin sezon turistic. Ei bine, in acest moment inca nu erau deschise toate restaurantele, toate unitatile de deservire a turistilor de orice fel. Inca mai erau oameni care dadeau cu var. Restaurantele unor hoteluri de trei stele erau inchise din simplu motiv ca celor de acolo le era prea lene sa deschida (alta explicatie logica nu exista). Si, in afara de asta, in cazul in care iti doresti sa vizitezi un obiectiv turistic important (cum este delfinariul din Constanta), nu gasesti pe nimeni care sa stie sa te indrume inspre acolo (si aici am in minte personalul hotelului), iar acesta nu si-a afiat niciunde un program, astfel incat, in momentul in care tu ajungi la 11 si un sfert acolo, afli ca spectacolul a inceput, si urmatorul nu este decat la ora trei, insa nimeni nu a binevoit sa faca un pliant in care sa explice programul si drumul, iar acesta sa fie lasat la fiecare hotel. In fine, n-are rost sa mai vorbesc despre asta. Cred ca v-ati prins deja cum sta treaba. De fapt, cred ca stiati multe din lucrurile astea de dinainte. Si nu uitati ca n-am vorbit despre mizeria de acolo, dar am preferat sa nu mai aduc si subiectul acesta in discutie.

Voi trece la a doua relatare, cea de la Herculane. Aici nu a fost nimic in neregula cu pensiunea (poate doar ca era o singura femeie ce se ocupa si de receptia hotelului si de servirea clientilor in restaurantul pensiunii, dar trecem peste). Insa starea in care se afla aceasta statiune este una tragica. Da, am vorbit de mult despre acesta statiune, in acest post, insa ma vad nevoita sa o fac din nou. De ce? Pentru ca dintr-o comoara a intregii Europe, cum obisnuia sa fie aceasta statiune in perioada interbelica, nu a mai ramas decat un cimitir de cladiri aflate in paragina. A te plimba acum prin statiune este de-a dreptul, trist, deprimant, si nu poti sa nu te intrebi cum de am reusit sa acumulam atat de multa nepasare pentru frumusetile patriei noastre, incat sa le lasam sa se ofileasca in halul in care s-a intamplat. Cum am putut fi atat de ignoranti incat aceasta minunata statiune, ce putea avea in continuare un potential turistic urias, ce ar fi putut atrage vizitatori ca un magnet, sa fie lasata sa moara, de parca nici n-ar fi existat vreodata? Avand in vedere starea statiunii, cred ca nici nu mai are rost sa vorbesc de calitatea unor drumuri spre unele obiective turistice din aceasta zona. Daca n-am avut grija de un oras atat de frumos, cum ne-am fi putut gandi sa punem in valoare ceea ce a lasat natura?

In fine, nu mai are rost sa vorbesc despre asta, imi provoacca o stare neplacuta si nervi inutili, caci eu nu pot schimba nimic. Cred ca v-ati prins de mult cum sta treaba cu turismul romanesc, dar cand asa stau lucrurile, nu cred ca ne mai putem intreba de ce majoritatea prefera sa-si petreaca concediile in strainatate. Nu cred ca ne putem plange ca nu avem turisti straini. Cred ca cea mai buna solutie ar fi ca toti cei de la minister sa-si tragaun glont in cap si sa lase niste oameni mai competenti sa se ocupe de acest aspect. Turismul nu se face dupa ureche, necesita si el o oaresce cunoastere.

Am sa inchei cu o fraza pe care sunt convinsa ca o cunoaste toata lumea:

Avem o tara minunata, pacat ca e populata!

Salem's Lot

2011-07-08T10:22:00.001+03:00

Autor: Stephen King

Naţionalitate: americană

Anul apariţiei: 1975

Ecranizare: Da

Premii: Nu

Nota: 10/10

Alte recenzii de acelaşi autor: nu

Stephen King este unul din autorii mei preferaţi, astfel că, atunci când am dat peste cartea aceasta am hotărât imediat că trebuie citită, deşi era o carte cu vampiri, iar, în ultima vreme, cărţile cu vampiri nu reprezintă decât un subiect la modă, o chestie pe care toată lumea o citeşte, însă care nu prezintă întotdeauna ingredientele unei lecturi de calitate. Desigur, ştiam că în cazul acesteia nu are cum să se întâmple aşa, cărţile lui King mereu au fost bune şi interesante, însă mă aşteptam să nu fie la fel de bună ca celelalte. Adevărul este că mi-a plăcut aproape la fel de mult ca Apocalipsul sau Shining.

Discursul narativ al acestei cărţi este unul extrem de savuros, extrem de picant şi de plăcut. Firul naraţiuni merge gradat, faăcându-te să pătrunzi cât mai adânc în poveste, pentru a descoperi cât mai multe secrete (deşi există lucruri care se pot intui pe alocuri, dar aceasta nu face decât ca povestea să fie şi mai plăcută, căci nimic nu te mulţumeşte mai mult decât să-ţi vezi presupunerile confirmate. Personajele, la rândul lor, sunt minunate, iar acest lucru te face să te simţi de parcă ai trăii acţiunea împreună cu eroii, mai ales atunci când personajele tale preferate încep să moară (şi mor destul de mult în această carte, dar, după părerea mea, acesta este ingredientul esenţial unui roman horror bun).

Titlul romanului se trage de la numele oraşului în care se desfăşoară întreaga acţiune, oraş ce poartă numele de Jerusalem's Lot, oraş al cărui nume localnici îl prescurtau, spunându-i Salem's Lot sau chiar Lot. Un oraş cu o populaţie destul de mică, dominat de Casa Marsten, locul de unde porneşte întreaga nenorocire ce se va abate peste acest oraş, dar şi sursa temerilor tuturor locuitorilor, căci puţini (sau niciunul) sunt cei ce au curaj să intre în această casă.

Îmi place foarte mult că acest roman nu tratează deloc problema vampirilor într-o manieră modernă (nici nu este un roman nou), în care vampiri strălucesc sau mai ştiu eu ce altceva fac. În acest roman ei sunt văzuţi ca nişte fiinţe malefice, ca nişte demoni ai întunericului, puternici şi terifianţi. Toate armele de luptă împotriva lor descrise în folclor sunt incluse şi în această carte, iar cea mai puternică armă împotriva or este credinţa în Dumnezeu (un lucru destul de ciudat pentru King, dar astfel te poţi simţi de parcă astfel de lucruri s-ar putea petrece chiar lângă tine).

În mod clar un roman care merită citit şi, la fel de clar, unul care îţi provoacă o mare plăcere atunci când îl citeşti. Poţi simţii, împreună cu personajele, teama şi bucuria, totul părând atât de real şi acaparându-te în cele mai adânci mreje ale acţiunii. Un roman ce nu trebuie ratat nici de fanii literaturii cu vampiri, nici de fanii lui King.

topul zilei (2)

2011-07-06T16:00:00.000+03:00

Am ajuns la cea de-a doua postare ce va contine un top muzical. Nu ma mai lungesc cu vorba, spun doar un singur lucru: enjoy!

10. Aron Lines - Waitin' For The Wonderful
9. Luminita Anghel - Let Me Try
8. A-ha - Foot of the Mountain
7. Nickelback - I'd Come for You
6. Maroon5 - She Will Be Loved
5. A-Ha - Crying in the Rain
4. Nickelback - Gotta Be Somebody
3. Nightwish - Bye Bye Beautiful
2. Nickelback - S.E.X
1. Skillet - Comatose

Notele de la bac 2011

2011-07-05T18:39:00.000+03:00

Am zis să dezbat şi eu subiectul acesta că, na, e acum la modă. Toată lumea vorbeşte despre el, toată lumea are o părere, aşa că am zis să împărtăşesc şi eu părerea mea celor ce ar fi interesaţi să o cunoască. Totuşi, înainte să mă apuc să scriu, ar trebui să vă spun că tot ce am văzut pe această temă a fost o hartă cu rezultatele, buletinul de ştiri de aseară şi cele cateva comment-uri pe care le-am citit la o poză de pe facebook. Ah, era să uit. Mi-am permis să-mi satisfac curiozitatea uitandu-ma la rezultatele de la liceul pe care l-am terminat eu.

Si acum sa incep sa-mi expun parerile. Am auzit pe multi calificand aceasta situatie drept dezastroasa. Eu o numesc oarecum reala. De ce oarecum? Pai am sa va explic. In cele mai multe centre de examinare copiatul nu a fost posibil. Insa doar in cele mai multe. Mai raman cateva centre in care s-a putut copia... Acele centre in care a fost promovabilitatea mare. Iar acest lucru nu mi se pare de loc corect. Nu era corect nici inainte, cand, teoretic, copiau toti, pentru ca din cauza fricii personale sau a supraveghetorilor din anumite sali, anumite persoane tot nu copiau. Si chiar daca copiau. Mie nu mi s-a parut corect nicio secunda ca eu, care am invatat, care am luat nota pe bune, si as fi luat aceeasi nota chiar si daca nimeni nu ne lasa sa vorbim (caci au fost rare momentele cand informatia a plecat de la altii inspre mine, deobicei se intampla invers) sa iau nota mai mica decat unul din colegi mei care stiu ca si-a luat nota doar pentru ca taticutul lui se afla intr-o pozitie atat de importanta incat cei din comisie nu au putut sa-i dea nota mica (iar lucrurile au fost facute chiar pe fata, din prima zi, presedintele de comisie a venit la el, i-a strans mana, si i-a zis sa-l salute pe tatal lui). Ah, si nu mi se pare, de asemenea, corect, faptul ca am luat nota mica decat dragutii mei colegi care au copiat cu casca. Si nici macar faptul ca cele ce ne-au supravegheat atunci cand am dat bacul la fizica au fost prea speriate ca sa ne lase sa vorbim, in timp ce cei care au dat proba la biologie au copiat cu cartile pe masa.

Nu! Eu sunt impotriva copiatului. Eu, despre mine, stiu ca sunt capabila si ca pot invata. Iar in acest moment nu vad de ce o persoana care e mai smechera si care si-a bagat un telefon in fund (iertati-mi expresia) si o casca in ureche sa ia aceeasi nota, sau poate chiar o nota mai mare. Dar nu mai continui pe aceasta tema, am plecat sa vorebesc despre notele de la bac, nu despre cat de nedrept este copiatul, desi are legatura. Pentru ca aceasta este cauza pentru care rezultatele de anul acesta chiar ma multumesc. Da, cred ca inca s-a mai copiat in cateva centre, ceea ce e total incorect, dar cred ca in majoritatea chiar s-a dat bacul pe bune.

S-a vorbit in presa despre faptul ca bobocii de la facultati, anul acesta, vor fi mai slab pregatiti. Eu nu cred ca vor fi de loc mai slab pregatiti. Tocmai, ca vor fi mai bine pregatiti decat multi studenti in curs, sau decat cei care deja au terminat. Vor fi persoane care chiar au ceva in cap, caci acum cei nepregatiti au intalnit bariera ce trebuia intalnita de mult. Vor fi persoane care chiar vor sti cate ceva. Ca daca e sa v-o spun pe-a dreapta, aflati ca mie nu mi se pare normal sa ajungi in anul doi de facultate si sa nu sti cum se calculeaza aria patratului, sau a dreptunghiului. Mi se pare de-a dreptul rusinos. Si mi se pare si mai rusinos ca in momentul in care sti ca nu sti aceste lucruri, sa te lamentezi si sa acuzi toti profesori ca te persecuta. Tu, de fapt, nici nu trebuia sa treci de clasa a V-a (caci atunci inveti arii si volume, daca nu chiar mai repede).

In fine, nu mai are rost sa ma lamentez pe acest subiect, si nici sa continui dicutia, caci vad ca vorbesc despre orice altceva decat ceea ce as vrea sa vorbesc, dar cred ca noi ar trebui sa fim in stare sa privim realitatea in fata. Cineva m-a intrebat ieri daca mi-e rusine de procentajul judetului Timis (judetul meu). Iata raspunsul meu: nu mi-e jena! Sunt mandra, pentru ca stiu ca aici nu s-a copiat, ca rezultatele sunt reale. Dovada e faptul ca de la fostul meu liceu (unul din cele mai bune din oras), nu au picat decat 12, in timp ce la liceele proaste au picat toti. Asta e! Poate vor intelege candva si romanii ca munca trebuie pretuita!

Shutter Island

2011-07-03T12:53:00.000+03:00

Aseara am avut ocazia să văd un film care mi-a plăcut foarte mult. Un film încadrat în categoria horrorurilor psihologice, gen care se află printre preferatele mele. Când mă uit la un film, ador ca acesta să se joace cu mintea mea şi a personajelor, ca, deşi în timpul filmului nu există scene care să te facă să urli de spaimă şi nici sânge împroşcat pe toţi pereţii (majoritatea filmelor horror se înscriu în această categorie, iar mie mi se par de-a dreptul penibile), în momentul în care filmul se termină, mie să-mi fie frică să mă mişc prin casă pe întuneric, sau măcar să continui să ma gândesc la el mult timp (căci frică nu-mi va fi niciodată cu adevărat, am depăşit de mult vârsta).

Ei bine, Shutter Island se înscrie perfect în această categorie, făcându-l, astfel, un film foarte bun. Nu vezi prea mult sânge, nu-ţi sar în faţă cadavre atunci când te aştepţi mai puţin, însă pe tot parcursul lui, filmul se joacă cu mintea ta, astfel încât la sfârşit te întrebi care a fost, de fapt, adevărul. Filmul începe cu povestea unui detectiv ce vine pe o insulă unde se află un spital de nebuni, cu misiunea de a cerceta dispariţia unui pacient. Urmele trecutului au lăsat în acest detectiv urme destul de adânci, astfel încât se confruntă şi el cu propria sa formă de nebunie, iar, până la sfârşitul filmului, el este convins că de fapt nici nu a fost vreodată detectiv, ci se află acolo pe post de pacient, după ce şi-a ucis soţia care i-a înecat copiii. Filmul este astfel construit încât, până la sfârşit, ajungi să nu mai şti nici tu care este, de fapt adevărul, vorbele doctorului reuşind să te convingă atât de bine, iar poveştile se leagă cumva atât de bine, încât crezi că ambele variante sunt posibile. Eu încă mă mai întreb care a fost, de fapt, adevărul, iar rareori mi se întâmplă să mă mai gândesc la un film şi a doua zi după ce l-am văzut.

Recomand filmul acesta tuturor celor ce nu l-au văzut, indiferent al cărui gen sunt ei adepţi. Nu este genul de horror ce să nu poată fi vizionat de întreaga masă a populaţiei, el nu te sperie, ci mai mult îţi pune mintea în mişcare. Persoanele care preferă, însă, filmele sângeroase, s-ar putea să fie puţin dezamăgite de film, însă cred că tuturor celorlalţi le va plăcea.

I am number four

2011-07-02T11:58:00.002+03:00

De mult vroiam să văd filmul acesta, însă abia ieri am reuşit să şi fac asta (am avut ceva probleme în a face rost de el - asta pentru că n-am fost la cinema la momentul potrivit).

Impresia pe care mi-a lăsat-o este, în mod clar, una pozitivă. E un film foarte plăcut, unul din acele filme la care e bine să te uitţi atunci când vrei să te relaxezi. Are acţiune suficientă şi suficient de bine legată încât să te prindă, să te facă să-ţi doreşti să afli ce se va întâmpla mai departe, personajele sunt plăcute, cadrul de desfăşurare a acţiunii fiind liceul american, ceea ce le dă posibilitatea adolescenţilor să se regăsească în anumite personaje. Însă punctul forte al filmului este constituit de efectele speciale, care sunt destul de bune şi care m-au surprins de câteva ori. Însă, cum zicea şi prietenul meu, filmului îi lipseşte ceva, dar cred că această lipsă poate fi trecută, liniştit ca element pozitiv. Ceea ce lipseşte sunt scenele de sex. Personajele nu trec dincolo de un sărut inocent în niciuna din scenele filmului. Cum am mai spus, consider acesta a fi un lucru bun, căci, după părerea mea, filmele conţin cam mult sex.

Inconvenientele care i s-ar putea aduce acestui film nu ţin decât de modul Hollywoodean de a face filmele. Acţiunea e mereu plasată pe perioada liceului, ceea ce face ca filmele de acest gen să fie extrem de potrivite pentru adolescenţi, pentru liceeni, însă celorlalte persoane le va fi umpic mai greu să se regăsească în acest film. Şi, ar mai fi şi altele, dar păstrez aceste remarci pentru o postare ulterioară, în care voi vorbi strict despre acest mod de a face filme.

În concluzie, după cum afirmasem şi la începutul postării, filmul este bun, excelent pentru momentele în care n-ai ce face, sau atunci când vrei să te relaxezi, uitându-te la un film ce te va îndepărta pentru un timp de problemele tale, ducându-te într-un loc în care problemele nu sunt reale şi şti că niciodată nu vor fi.

topul zilei (1)

2011-06-29T22:43:00.000+03:00

M-am hotarat ca de acum inainte sa am cate o zi pe saptamana in care sa public un top al melodiilor care imi plac foarte mult. Aceste topuri vor contine, mereu, cantece care imi plac foarte mult, pe care le pot asculta oricand. Astfel puteti afla si voi mai multe despre melodiile mele preferate, iar eu ma voi bucura, in timp ce realizez postarea, de muzica care imi place.

10. Nickelback - Never Gonna Be Alone
9. Epica - Solitary Ground
8. Rihanna - Russian Rulette
7. Carlos Santana - Into the Night
6. Nickelback - Rockstar
5. Kamelot ft. Simone Simons - The Haunting
4. Nickelback - Someday
3. t.A.T.u. - All About Us
2. Kamelot - Rule the World
1. 30 Second to Mars - A Beautiful Lie

Iubim natura - Hai s-o protejam!

2011-06-28T17:44:00.002+03:00

Am aflat ca Umbrela Verde a initiat un concurs prin care sustine intitiativele ecologice. Asa ca mi-am zis ca de ce sa nu particip? Preocupari in ceea ce priveste ecologia am avut de multa vreme, iar faptul ca sunt studenta la geografie nu poate duce decat la inmultirea acestora, sau, daca nu, macar la practicarea lor intr-un mod mai constient. Si cum tema concursului tine de ecologie urbana, iar eu nu demult am terminat de studiat geografia urbana, cred ca pot avea ceva pareri, mai mult sau mai putin competente (desigur, nu e specialitatea mea, si nici visul meu sa ma specializez pe urbanism, dar, cu toate acestea, vad acest lucru mai posibil decat orice alta cariera). Dar sa termin sa vorbesc despre mine, si sa incep sa dezbat tema concursului.

Intrebarea la care trebuie sa raspund suna cam asa: ‘Care crezi ca sunt cele mai importante masuri pe care autoritatile si locuitorii ar trebui sa le ia pentru a imbunatati calitatea mediului din orasul tau?’

Pentru a da un raspuns cat mai bun la aceasta intrebare, cred ca este foarte important sa mentionez care este orasul meu, si care este calitatea mediului de aici la ora actuala. Ei bine, eu locuiesc in Timisoara. Este un oras ce, in comparatie cu alte orase din tara, ar putea fi calificat drept curat, insa nu este suficient de curat. Cu toate ca exista deja cateva campanii ce incearca sa incurajeze cetatenii sa renunte la aruncatul mizerilor pe strada, sau sa le faca cunoscute avantajele colectari selective a deseurilor, adevarul este ca nu se intreprind suficiente lucruri, iar oamenii nu sunt atat de receptivi pe cat s-ar dori.

Ce ar trebui sa se faca totusi? Vorbeam de colectarea selectiva a deseurilor, si am spus ca exista campani ce incurajeaza acest lucru. Cu toate acestea, nu exista, in centrul orasului, cosuri de gunoi care sa faca posibil acest lucru. Toate cosurile de gunoi sunt universale, pubele speciale pentru colectare selectiva nu se afla decat in apropierea blocurilor, sau in unele institutii, insa, cred ca un prim pas pentru un centru curat ar fi amenajarea unor astfel de cosuri de gunoi. Cred ca acest lucru ar demonstra ca ceea ce ni se cere nu sunt doar vorbe, iar oamenii vor putea face acest lucru mereu.

Insa calitatea mediului nu depinde doar de a nu arunca gunoaiele pe jos, sau de reciclarea acestora atunci cand este posibil. Traficul este intens in Timisoara. Initiativa de a amenaja piste de biciclete in aproape tot orasul este foarte buna, insa influenta acestora asupra decongestionarii traficului este relativ mica. Asa ca, atat poluarea atmosferica, cat si cea fonica sunt inca considerabile. Din cate am invatat la facultate, cel mai bun pansament si medicament pentru a reduce aceste forme de poluare este vegetatia. Astfel, amenajarea unui numar cat mai mare de spatii verzi devine strict necesara. Pomii sau gardul viu ar trebui sa se regasesca pe marginea fiecarei artere intens circulate, reducand astfel, substantial, atat zgomotul cat si patrunderea gazelor emanate de masini spre spatiul locuibil sau zonele de circulatie a pietonilor.

Cred insa ca pentru a imbunatati cu adevarat calitatea mediului este nevoie de un efort combinat: atat din partea autoritatilor, care trebuie sa creeze toate conditile ca locuitorii Timisoarei sa traiasca intr-un mediu curat, insa si din partea acestora, care trebuie sa respecte toate reglementarile autoritatilor cu privire la protejarea mediului (niste sanctiuni severe ar ajuta) si sa contribuie la intretinerea spatiului verde, macar atunci cand este vorba de gradina din fata blocului.

back with some songs for u

2011-06-27T19:39:00.001+03:00

M-am intors acasa, insa maine am un examen, asa ca nu prea am timp sa scriu. Vreau doar sa impartasesc cu voi cateva cantece la care m-am gandit pe autocar...

Femei speciale

2011-06-24T13:34:00.000+03:00

Inca de cand am aflat de initiativa Avon de a descoperi femeile speciale din viata noastra, am inceput sa ma gandesc la cine ar putea fi acestea in viata mea. Si am sa zic de la inceput, ca sa evit confuzile care ar putea aparea pe parcurs, ca mai mult decat titlul acestei campanii nu l-am citit. Nu stiu exact la ce se asteapta ei de la aceste femei, care trebuie sa fie talentele si caracteristicile lor, insa doar acest titlu, de unul singur, mi-a dat o tema de gandire.

Si de ce se intampla asta? Ei bine, pentru ca imi e relativ greu sa gasesc un model feminin in viata mea. In subconstientul meu exista o regula care spune mereu ceva de genul acesta: "barbatii mai buni ca tine trebuie admirati, dar cu femeile esti mereu in competitie, incearca sa le depasesti, incearca sa fi cea mai buna!". Si cu toate astea, au fost femei pe care le-am admirat, insa modelele mele in viata au fost, de obicei, imaginare.

Totusi, daca ar fi de vorbit, despre cine as putea sa vorbesc? Prima care imi vine in minte este mama mea. Cred ca este un lucru normal, orice fata isi va aprecia mama, iar aceasta va fi femeia fata de care simtul competitiei va fi extrem de redus. Nu vreau sa vorbesc acum despre ea, caci acum singurul meu scop este de a trece in revista femeile speciale din viata mea, pentru a putea vorbi despre ele in articolele viitoare. Poate, intre timp voi citi si termenii acelei campanii si voi putea face si eu cateva nominalizari.

O alta femeie speciala din viata mea a fost profesoara de fizica. Despre ea am vorbit deja de cand am terminat liceul, cei curiosi pot sa citeasca. Trecand mai departe, ma voi opri tot asupra unei figuri din perioada liceului, si anume, profesoara de biologie. Si acum realizez cat de important este sa vorbesc despre ea, si va trebui sa fac asta cat mai curand. Nu se poate sa vorbesc doar de cea de fizica si de aceasta nu. Adevarul e ca si ea este un model.

Tot modele voi gasi si printre profesoarele mele din generala: diriginta si profesoara de franceza. Despre ele va fi dificil de vorbit, caci nu am niciun fel de insemnari despre ceea ce au insemnat ele pentru mine la momentul acela, insa voi incerca, cand voi ajunge la acest subiect, sa vorbesc despre influenta pe care inca o exercita si acum asupra mea, si despre faptul ca mai am momente in care ma gandesc admirativ la ele.

Un model, poate ciudat, a reprezentat-o si una din colegele mele de liceu. Cateva cuvinte am spus despre ea, candva, pe blog, insa poate ca s-ar cuveni sa-i aloc un spatiu mai vast.

Tot modele pot sa-mi gasesc si in facultate, in figura uneia sau a doua profesoare. Insa despre ele am hotarat sa nu vorbesc inaite sa termin facultatea.

Si iata ca am reusit sa gasesc mai multe modele feminine decat m-as fi asteptat. Daca vreti sa aflati mai multe despre ele, urmariti postarile ulterioare...

Un examen in spate si doar unul in fata

2011-06-23T18:48:00.002+03:00

Da, iar am una din acele zile in care imi doresc cu disperare sa scriu ceva, si nu ma pot hotara asupra niciunui subiect. Am citit cateva postari de pe alte bloguri, m-am uitat prin arhiva mea, peste statistici, si tot nu pot sa ma hotarasc. Din contra, ideile parca mi se inmultesc. Asa ca am hotarat sa vorbesc pur si simplu despre mine. Sunt unele lucruri pe care simt nevoia sa le impartasesc cu mai multe persoane decat am facut-o pana acum si, pe de alta parte, daca nu ma lauda nimeni, de ce sa nu ma laud eu? Da, stiu, nu e un principiu bun in viata, dar se mai accepta si abateri de la regula.

Deci, ce vreau sa va spun eu despre mine? Primul lucru pe care vreau sa vi-l spun este ca, in sfarsit, termin sesiunea. Maine voi avea ultimul examen (pentru care inca n-am invatat, dar mai e timp - sunt doar 23 de pagini, iar examenul va fi grila). Nici nu va imaginati cat de relaxant mi se pare acest gand. Si, daca tot veni vorba despre maine, am sa va mai spun ca voi pleca din nou la Pojejena, la prietenul meu, pana marti. Asa ca sa nu va asteptati sa mai vedeti vreo postare de la mine in perioada asta. Da stiu, v-ati dezobisnuit deja de postarile mele zilnice de acum doi ani (am facut chiar un an intreg de pauza), asa ca nu va fi o problema pentru voi sa traiti fara postarile mele (de parca ar fi fost vreodata! Dar, na acum trebuie sa ma simt si eu importanta).

Cu ce mai vroiam eu sa ma laud? Cu examenul de la GIS, la care am luat 10. Pentru necunoscatori, GIS vine de la Geographyc Informational Sistem sau Sisteme informationale geografice, lucru pe care eu vreau sa ma axez si pe viitor. Acum, desigur, nu e mare lucru ca am luat 10, mai ales ca nici nu a fost 10 curat, iar examenul a fost atat de usor incat ar trebui sa-mi fie rusine pentru asta, dar faptul ca am fost singura cu aceasta nota ma face sa ma simt bine... foarte bine. Ah, si sper sa iau aceeasi nota si maine.

V-am plictisit destul sau sa mai continui? Da, am sa ma opresc, stiu ca bat campii de multa vreme, dar in momentul in care sti ca trebuie sa faci un lucru neplacut (invatatul), pare atat de relaxant sa bati campii. Partea proasta este ca nici macar n-am fost in stare sa bat campii cu atata arta incat sa fiu declarata regina aberatilor. Orice as face, nu pot sa-mi depasesc mediocritatea, in nicio directie. Dar cred ca voi detalia asta intr-o postare ulterioara, candva. Pare un subiect bun...

Cele mai frumoase locuri vizitate de mine

2011-06-19T12:15:00.003+03:00

La ce iti zboara gandul in sesiune? La ce altceva daca nu la cele mai frumoase locuri pe care le-ai vazut pana acum, la acele locuri pe care candva iti doresti sa le revezi. Asa ca, despre ce ar fi mai potrivit acum sa scriu, daca nu despre acestea? Asa ca m-am gandit sa fac un top al locurilor minunate pe care le-am vazut eu, singurul regret fiind acela ca prin imagini si cuvinte nu voi fi in stare sa redau intreaga frumusete a ceea ce am vazut.

1. Golful Kotor - Muntenegru - este, cu siguranta, cel mai frumos loc pe care l-am vazut. Marea si muntele se imbina atat de frumos aici, incat eu ma simt ca in paradis. Sincer sper ca asa sa arate raiul. Caci, va spun sincer, nimic nu este mai frumos decat ca in momentul in care te trezesti sa privesti pe geam si sa vezi muntele ce coboara usor in mare, sau, in momentul in care plutesti pe o saltea in largul marii, sa stai sa privesti muntele ce se apropie de tine. Daca ar fi sa-mi aleg un loc, oricare, unde sa locuiesc, intr-o asemenea zona mi-ar face o deosebita placere. Ah, si ca totul sa fie perfect, acest peisaj minunat este completat de cel al caselor traditionale din piatra, ce se potrivesc perfect in acel peisaj. Deja am repetat de prea multe ori cuvantul perfect, nu?

2. Cinque Terre - Italia - dupa cum v-ati putut da deja seama, imi place combinatia de munte si mare. In aceasta zona ni se ofera un alt fel de peisaj montano-marin, insa este la fel de frumos. Motivul pentru care se afla pe locul doi este izolarea zonei care nu ma face neaparat sa-mi doresc sa locuiesc aici, insa nu ma deranjeaza sa vin sa o vizitez, sau sa o revad, sa o revad de multe ori. Ce e deosebit aici, e ca linia orizontului e deschisa, caci, nefiind golf, nu exista muntii care sa limiteze marea, iar aceasta se intinde la nesfarsit. Va spun sincer, ca nimic nu este mai frumos decat sa stai sa privesti culoarea albastra a acesteia vibrand odata cu miscarea valurilor. Si nimic nu este mai placut decat sa faci o baie intre stanci, in acea apa curata si adanca. Totul este completat de vegetatia de pe mal, de bogatia florei si faunei marine, si de acele minunate sate construite pe stancile ce cad in mare.

3. Parcul natural Triglav - Slovenia - Sincer regret ca aceasta zona nu e mai aproape, caci daca ar fi fost, pe ea mi-as fi ales-o la licenta. Acest parc este situat in Alpii Iulieni (sau Alpii Iuliei), care sunt Alpii de pe teritoriul Sloveniei. Zona abunda de relief carstic, atat de suprafata, cat si de adancime, iar acesta este preferatul meu. Calcarul este roca ce e in stare sa creeze cele mai minunate peisaje. Iar, din punct de vedere stiintific, aceasta zona mai prezinta un avantaj: existenta reliefului glaciar si periglaciar. Ceea ce o face un subiect extrem de interesant de studiat. Dar, chiar si pentru cei ce nu sunt geografi, ci doar simpli iubitori de munte, zona aceasta ofera peisaje minunate. Trasee se pot gasi de toate felurile, de la foarte usoare, la foarte dificile.

4. Paris - Franta - Inainte sa vizitez Parisul, am vazut o gramada de poze cu el, poze ce m-au facut sa-mi doresc sa-l vizitez. Si stiti ce am exclamat cand am ajus acolo? Wow, este mult mai frumos decat se vedea din poze. Intr-adevar, Parisul este superb, cred ca cel mai frumos oras pe care l-am vazut eu. Toate cladirile sunt atat de frumoase, atat de elegante si de semete. Mi-e greu sa descriu in cuvinte tot ceea ce am vazut acolo, dar sper sa ma credeti pe cuvant ca mi-a placut extrem de mult.

5. Venetia - Italia - Ultimul obiectiv din topul meu este cu siguranta unul pe care imi doresc sa-l revad cat mai curand. Cand am fost aici, am vizitat orasul pe graba, neavand decat trei ore la dispozitie. Cu toate astea, trebuie sa recunosc ca imaginea aceea a strazilor inundate, a cladirilor ce se nasc direct din apa, este extrem de atractiva, de pitoreasca. Totul este completat de minunatele gondole, ce ii dau Venetiei o atmosfera de-a dreptul regeasca. Ah, si sa nu uit de vitrinele magazinelor, pline cu masti si rochii pentru carnaval.

Desigur, mai sunt multe alte locuri minunate pe care le-am vazut, si topul meu s-ar mai putea extinde foarte mult. Dar m-am hotarat sa ma limitez doar la cinci locuri, caci cred ca as putea vorbi despre asta chiar si doua zile incontinuu.

Within Temptation

2011-06-18T13:45:00.000+03:00

Azi nu am o stare de spirit care sa ma faca sa scriu ceva, dar vreau sa impartasesc cu voi unul din lucrurile care imi fac placere: cateva melodii de pe ultimul album Within Temptation. Enjoy!

Acestea sunt melodiile mele preferate de pe album...

Despre gelozie

2011-06-17T13:53:00.000+03:00

Am cam dat-o in tepe psiho-filozofice in ultima vreme. Am inceput sa vorbesc despre femei, despre prima iubire... iar acum voi vorbi despre gelozie. Trebuie sa marturisesc ca am pornit cu ideea sa scriu despre prostie, insa, intre timp m-am gandit ca acest subiect este mult mai potrivit, mai ales ca aici voi intalni si cel mai mare numar de persoane ce nu vor fi de acord cu mine.

Una din ideile legate de gelozie ce se vehiculeaza foarte des si care are foarte multi adepti este aceea ca daca nu esti gelos nu iubesti? Oare asa sa fie? Din punctul meu de vedere lucrurile nu stau de loc asa. De ce? Pai sa vedem... Ce anume te face sa fi gelos? Simtul proprietati, lipsa increderi in tine, lipsa increderii in cealalta persoana. Nicidecum dragostea.

Si am sa le iau pe rand. Simtul proprietatii... pai aici multe persoane au impresia ca daca iubesc cealalta persoana devine automat proprietate personala. Nimic nu este mai gresit decat aceasta. Orice persoana care are o parere de genul acesta nu iubeste. Iubirea nu leaga pe nimeni de tine, iar faptul ca tu iubesti nu-ti da drepturi asupra unei persoane. Din contra, tocmai pentru ca iubesti, tu devi proprietatea acelei persoane pe care o iubesti (pentru ca o iubesti, si esti gata sa te sacrifici pentru binele ei, sa treci peste orice doar pentru ca ea sa fie fericita... peste orice, deci chiar si propria fericire). Poate ca iubirea inlantuie, dar nu persoana pe care o iubesti este inlantuita, ci tu, pentru ca tu esti in stare sa faci lucruri pentru ea. Nu vei putea niciodata sa-i ceri sa te iubeasca sau macar sa te iubeasca asa cum o faci si tu. Daca o persoana reprezinta totul pentru tine nu-ti da dreptul sa-i ceri sa reprezinti si tu totul pentru ea. Asa ca simtul proprietati nu-si are rostul. Persoana cu care te afli in relatie este a ta, dar este a ta pentru ca asa a ales ea, nu pentru ca asa ai ales tu. Iar daca ea doreste sa nu mai fie a ta, e libera sa o faca. Si chiar daca e a ta, asta nu-i impiedica pe alti sa se uite la ea. Sau poate voi sunteti gelosi si in momentul in care ceilalti va privesc proprile haine? Doar si alea sunt ale voastre! Si credeti-ma, sunt mai ale voastre decat cealalta persoana.

Iar in momentul in care esti gelos cand persoana de langa tine se uita dupa alte persoane, aici intra in discutie atat simtul proprietati, cat si o uriasa lipsa de incredere, atat in tine, cant si in celalalt. Pana la urma, orice persoana va vedea, mereu, alte persoane care arata bine. Oricat de mult si-ar dori, nu va putea sa te considere cea mai frumoasa persoana din lume. Dar faptul ca se uita dupa o alta persoana, ca o considera mai frumoasa, sau poate ca doar ii atrage privirea dintr-un anumit motiv, fara ca macar sa insemne ca o place fizic mai mult, nu inseamna nici ca o sa te paraseasca, nici ca o sa te insele. Nici ca persoana aceea ar reprezenta mai mult decat reprezinti tu, si nici macar ca-si imagineaza mai stiu eu ce scene (si in fond si la urma urmei, care e dreptul tau in a pune sechestru pe gandurile unei persoane). E de datoria ta sa sti sa-i arati persoanei respective ca esti mai valoros decat orice alta persoana pe care ar fi posibil sa o intalneasca vreodata (sau cel putin decat majoritatea), iar daca persoana respectiva nu realizeaza asta, doar ea pierde, tu chiar de loc. Oricat de speciala este, daca nu observa cat de special esti tu, atunci nu e persoana potrivita pentru tine, ci doar o oarecare. Daca alege o persoana cu un nivel mai jos, nu face decat sa demonstreze ca si ea se afla cu un nivel mai jos.

Si, in afara de aceste aspecte, la ce iti foloseste sa fi gelos? Crezi ca ai mai mult control? Oprind pe cineva sa faca anumite lucruri vei putea sti sigur ca nu le face? Sau a controla toate lucrurile ce-i apartin persoanei respective crezi ca-ti demonstreaza ca nu te inseala? Sau scade sansele? Si in fond, daca nu o face doar pentru ca ii este frica de tine, la ce iti foloseste? Va spun eu ca ai mult mai mult control in momentul in care inspiri incredere, in momentul in care persoana de langa tine stie ca ai incredere in ea. Daca chiar te iubeste, nu va dori sa-ti insele increderea. Iar daca nu te iubeste, de ce s-o ti cu forta langa tine? Nu, gelozia nu este un mijloc de control. Gelozia nu face decat sa te amageasca si sa te faca sa crezi ca esti stapan pe situatie, cand, de fapt, in adancul tau, nu te consideri de loc asa.

Daca persoana de langa tine te minte, problema nu e doar la ea. Este si problema ta, ca n-ai stiut sa te comporti astfel incat acea persoana sa simta ca poate sa-ti spuna anumite lucruri si sa te pastreze aproape. Daca tu ai fi incetat cu gelozia, daca nu ai fi crezut ca fiecare alta persoana care trece pe strada si-ti face iubita sau iubitul sa intoarca capul dupa ea ar fi reprezentat o amenintare, persoana de langa tine ar fi putut fi sincera cu tine. Asa ca, daca esti gelos (geloasa), trateaza-te pe tine, inainte sa incepi sa-i reprosezi celui de langa tine ceva, orice. Pe mine una, o persoana geloasa ma face sa fug cat mai departe. E normal sa-ti pese de mine, dar nu imaginandu-ti ca ma culc cu toti imi arati acest lucru, ci fiind langa mine atunci cand am nevoie de tine, avand incredere in mine si lasandu-ma pe mine sa aleg daca te vreau sau nu.

Despre prima iubire...

2011-06-15T15:11:00.002+03:00

Da, probabil ca pare un subiect ciudat. Sau, mai bine zis, un subiect pe care este foarte ciudat sa-l abordez in acest moment. Insa o fraza pe care am vazut-o in treacat in aceasta dimineata m-a facut sa imi doresc sa o fac. Si am s-o fac, chiar daca a vorbi despre asta presupune umpic mai multa deschidere din partea mea decat am oferit pana acum.

Daci, vreau sa vorbesc despre prima iubire... Despre prima mea iubire. Si vreau sa fac asta, pentru ca lucrul pe care as vrea sa-l afirm poate parea umpic ciudat: eu n-am avut o singura prima iubire, ci doua. Da, stiu, suna foarte ciudat. Din moment ce vorbesc despre "prima" cum as putea sa ma refer la doua? Si mai ales ca nu vorbesc despre doua lucruri ce s-au petrecut in acelasi timp, nu vorbesc despre doi baieti pe care i-am cunoscut si iubit odata... De altfel, asta nici n-ar fi fost iubire. Nu, eu vorbesc despre iubire adevarata. Insa ceea ce ma face sa afirm ce-am afirmat este faptul ca a doua a fost mult mai puternica decat cea dintai, mult mai reala, mai adevarata, mai vie, pe cand prima nu a reprezentat decat visul unui copil. Un vis, dar totusi mi-am iubit visul. Si am sa va explic.

Primul baiat de care vorbesc, primul pentru care am simtit sentimente de iubire, dateaza din perioada in care eram prin clasa a sasea. Eram un copil, eram foarte inocenta, total lipsita de experienta in orice aspect al vieti, abea intrata pe treptele pubertatii. Si nu, n-am avut niciun fel de relatie cu el. Eram doar colegi de clasa, iar eu imi petreceam fiecare ora inotand in ochii lui albastri. Si as putea spune ca acesta a fost singurul contact existent intre noi. Da, stiu ce veti zice, n-a fost iubire, au fost doar primii fluturi din stomac ai adolescentei. Intr-un fel aveti dreptate, daca lucrurile s-ar fi limitat la asta n-ar fi fost iubire. Si da, faptul ca aveam doar 12 ani si nu nutream niciun fel de dorinta sexuala pentru el, face ca aceasta iubire sa nu fie una completa, dar a fost o iubire pura, poate una dintre cele mai pure iubiri, asa cum doar un copil este in stare sa iubeasca. As fi fost in stare sa fac aproape orice pentru ca lui sa-i fie bine, eram trista si plangeam cand el lua o nota mica... Dar cu toate astea, ce a fost atunci se rezuma la un simplu vis al copilariei, la o persoana ce a fost transformata de imaginatia mea, si nicidecum la acel baiat pe care eu il vedeam in fiecare zi la scoala.

Cel de-al doilea baiat este prietenul meu. Exista un lucru pe care nu l-am spus niciodata, nici lui, nici altcuiva. Cand am ajuns la liceu eram sigura ca nu voi iubi niciodata un alt baiat asa cum l-am iubit pe cel de care vorbeam mai sus, iar mai apoi, lucrurile intamplate pe parcursul liceului, m-au facut sa cred ca eu nu voi mai iubi niciodata, de loc. Asta pana cand l-am cunoscut pe el, pana cand am inceput sa avem o relatie. Cred ca eram aproape la fel de inocenta ca in clasa a sasea, iar sentimentele pe care le-am simtit la inceput, atunci cand am inceput sa-l iubesc, erau similare cu cele pe care le-am simtit pentru celalalt baiat, iar acest lucru m-a mirat. Apoi, am inceput sa fiu si mai mirata, in momentul in care am realizat ca pot iubi chiar mai mult decat l-am iubit pe el. Senimentele pe care incepeam sa le am pentru prietenul meu, deveneau mai puternice decat orice sentiment pe care mi-am imaginat eu vreodata ca ar putea exista. Iubirea a inceput sa creasca tot mai mult pana a devenit de-a dreptul imensa, iar o astfel de iubire sunt absolut sigura ca nu voi mai simti pentru nimeni in cazul in care ne-am despartii. Chiar si in cazul in care inima mea ar fi capabila de asa ceva, mintea mea nu va mai fi capabila si voi fi mult prea speriata. Genul de sentimente pe care le am eu pentru el nu le poti avea decat pentru un singur barbat, caci oricand dupa vei sti cum sa te pazesti ca lucrurile sa nu mai ajunga in acest punc. Asta nu inseamna ca nu voi mai iubi niciodata, ci doar ca iubirea nu va mai fi la fel de pura, caci ea nu va mai veni dintr-o inima perfect inocenta, ci dintr-una care deja si-a trait prima iubire. Dar, oricum, sper sa nu se ajunga aici, sau nu curand, caci, se stie, prima iubire se uita greu sau niciodata, iar eu nu vreau sa experimentez inca astfel de lucruri pe pielea mea.

Astfel, da, l-am iubit si pe acel baiat, ceea ce ma poate face sa ma refer la el ca prima iubire, insa nu asa cum il iubesc acum pe prietenul meu, ceea ce arata ca el este, de fapt prima mea iubire.

Fata inghetata

2011-06-14T20:44:00.000+03:00

Dorm... Visez... Visez cum cuie adanci imi strapung pielea, cum durerea creste, se lupta sa ma cuprinda, sa ma darame, sa ma termine, sa ma faca sa nu mai exist. Tip... Vreau sa tip, dar nu pot. Buzele mele parca sunt lipite si refuza sa se deschida. Incer iar, si apoi iar si iar, dar tot fara succes. As vrea sa ma zbat, sa fug, dar ceva ma tine in loc si nu pot sa ma misc. Si atunci ma trezesc...

Desi durerea parca inca persista, ma gandesc ca a fost doar un vis si deschid ochii... iar atunci constat ca nu ma aflu in camera mea. Ma aflu intr-o incapere cu podeaua ca de gheata, iar durerea ce o simteam in timpul somnului nu reprezenta nimic altceva devat trupul meu gol ce e incet cuprins de frig. Incep sa ma tep, iar acum, treaza, nimic nu se mai interpune in calea frici si durerii ce ma apasa.

Unde sunt? Cum am ajuns aici? De ce? De ce? Cineva sa ma ajute! Ajutor! As vrea sa strig, dar corpul meu parca refuza sa asculte comenzile propriului meu creier. Ce mi se-ntampla? Privesc speriata in jur in timp ce lacrimi mari incep sa curga din ochii mei. Mi-e frica, mi-e frig, ma doare! Tremur... Cine m-a adus aici, de ce sunt aici? Cineva sa vina! Cineva!

Sacrificiul din miezul iernii

2011-06-13T14:10:00.000+03:00

Autor: Mons Kallentoft

Nationalitate: Suedeza

Anul aparitiei: 2011

Nota: 9/10

Alte recenzii de acelasi autor: nu

Sacrificiul din miezul iernii - o carte politista, suedeza. Pentru mine este prima carte de autor suedez pe care o citesc si pot spune ca impresia pe care mi-a lasat-o este, garantat, una pozitiva. Cartea este scrisa intr-o maniera moderna, ce corespunde cu realitatea intr-o proportie foarte mare, facand sa simti ca lucrurie chiar s-ar putea intampla asa cum le descrie autorul.

In ceea ce ma priveste pe mine, trebuie sa spun ca este prima oara cand citesc o carte politista in care lista suspectilor nu este una inchisa.In mod clar acest lucru confera mult mai mult realism cartii, insa nu m-am gandit ca o astfel de carte te poate tine in suspans si iti poate pune mintea la contributie la fal de mult cum se intampla in cazul unei liste de suspecti inchise, cand cititorul poseda toate detalile despre fiecare personaj si poate ajunge si singur la o concluzie. Acesta a fost si motivul pentru care abea acum am pus mana pe o astfel de carte, insa, adevarul este ca m-am inselat. Imaginatia si gandirea iti este solicitata la maxim, esti, la fel ca politistii din carte, mereu in cautare de noi piste, sperand sa ghicesti criminalul inaintea lor.

Un alt lucru foarte fain la aceasta carte este reprezentat de vocea victimei, care continua sa vorbeasca, desi nimeni nu o poate auzi, care continua sa pluteasca deasupra lumii si sa priveasca incercarile celorlalti de a gasi persoana care a adus-o in aceasta stare. Este foarte interesant cum aceasta voce incearca uneori sa indemne politistii sa renunte la cautari, iar alteori sa-i incurajeze. Si este de asemenea interesant de a descoperi punctul de vedere al mortului asupra vietii, acesta simtidu-se acum mult mai impacat decat s-a simtit oricand pe tot parcursul vietii sale. Iar cel mai frumos pasaj din carte, dupa parerea mea, este dat de momentul in care autorul descrie cum victima si calaul ei plutesc impreuna pe deasupra lumii, intr-un gest al iertarii supreme.

Concert Cargo si Phoenix

2011-06-12T20:00:00.000+03:00

Atat ieri, cat si alaltaieri am avut ocazia sa iau parte la doua concerte foarte faine, concerte date cu ocazia aniversarii a 100 de ani de salubritate in Timisoara. Dar nu ocazia este importanta, ci concertele in sine, care au fost foart faine.

In mod clar, Phoenix au fost mult mai buni decat cei de la Cargo (care au fost buni, la randul lor), si asta cu toate ca sonorizarea a fost mai proasta sambata seara. In schib baietii sunt cu adevarat profesionisti, si cred ca toti reprezinta nume mult mai grele in muzica romaneasca decat cei de la Cargo.

Dar na, nu vreau sa ma lansez intr-o dezbatere de genul cine e mai bun decat cine. Sunt sigura ca fiecare din voi are deja propria parere pe aceasta tema, si adevarul e ca ambele formatii sunt bune, iar asta e ceea ce conteaza. Avand in vedere ca le ascult pe amandoua, nu cred ca sunt persoana care sa o ridice in slavi pe una dintre ele si sa o coboare pe cealalta

De altfel, nici nu a fost acesta scopul pentru care m-am apucat sa scriu, ci pentru a va impartasi si vouadin bucuria mea in ceea ce priveste faptul ca am putut asista la aceste concerte, ambele fiind niste lucruri pe care imi doream de mult sa le fac. Cred ca nu mai are rost sa ma lungesc cu vorba, am sa va las si pe voi sa ascultati cateva melodi care mi-au placut, am sa va mai arat cateva poze... sper sa va multumeasca :P

Mai multe poze, in curand, pe facebook...

Priest

2011-06-10T11:24:00.000+03:00

Filmul acesta cred ca l-am vazut acum vreo doua saptamani... Am fost la cinema ca sa-l vad in 3D, lucru care cred ca a fost benefic, caci a avut cateva efecte destul de misto. Prietenului meu i-a placut foarte mult, mi-a placut si mie, nu stiu daca la fel de mult, dar mi-a placut.

Filmul este un film cu vampiri, insa cand auziti lucrul acesta nu va ganditi la chesti de gen Twilight, sau alte filme pentru adolescente. Filmul este destul de dur, iar vampirii sunt descrisi ca niste fiinte ce nu au de loc infatisare umana.

Filmul pleaca de la idea ca au existat dintodeauna atat oameni, cat si vampiri, iar intre acestia a existat o lupta continua. Pentru ca cei din urma sa fie invinsi, au fost creati cinci asa-numiti "preoti", care reprezentau arma cea mai puternica impotriva vampirilor, si unealta cu care, pana la urma au fost invinsi. Preotii si-au terminat misiunea, iar acum incepea sa le fie de-a treptul dificil sa traiasca printre ceilalti oameni, nefiind lasati sa-si reia vechile lor vieti. Intriga filmului este reprezentata de faptul ca fratele unuia dintre preoti este atacat de un grup de vampiri, vampiri pe care ii credea exterminati, si atac pe care biserica nu vrea sa-l recunoasca, asa ca hotaraste sa fuga pentru a-si salva nepoata.

In multe privinte se poate spune despre acest film ca este si un fel de acuza adusa atat bisericii, cat si conducerii, care incearca sa ne faca sa ne simtim in siguranta atunci cand nu suntem doar pentru putere, care incearca sa ne faca sa credem ca locul nostru se afla acolo unde nu avem niciun viitor, atat timp cat ne indeplinim datoriile si le pastram secretele.

Filmul e destul de interesant si merita sa-l vedeti. Eu vi-l recomand din toata inima, iar daca aveti optiunea sa-l vizionati in 3D, alege-ti-o!

Rhapsody of fire

2011-06-09T20:47:00.000+03:00

Ascultam pe youtube noul album al celor de la Rhapsody of Fire... iar albumul este mult mai bun decat ma asteptam. Trebuie sa marturisesc ca am fost destul de dezamagita de ultimele doua albume ale lor, asa ca nu ma asteptam la prea multe din partea acestui album, insa adevarul este ca e mult peste asteptari. Ascultandu-l, mi-am reamintit de ce am inceput sa ascult aceasta formatie, si cat de frumoasa este muzica epica, am putut sa ma las cucerita de cantecelel lor minunat construite (majoritatea). Am sa va las si pe voi sa-mi ascultati cantecele preferate.

Melodie dedicata tuturor persoanelor care s-au gandit ca viata lor nu mai are rost. Sper ca daca vreodata ma despart de prieten, melodia asta ma va putea face sa trec peste.

- really epic

Despre femeie si despre siguranta de sine

2011-06-04T23:19:00.000+03:00

Tocmai citeam un articol de pe un blog ce mi-a adus aminte de un alt articol, de pe un alt blog. Primul articol vorbea despre femeie si despre modul acesteia de actiune, iar cel de-al doilea despre cele, nu mai stiu cate femei pe care nu ar trebui sa i le prezinti iubitului tau. Amblele articole au in comun faptul ca se refera la femei, cel de-al doilea fiind exact opusul parerii mele

Si am sa incep sa-mi spun parerea pornind exact de la cel de-al doilea articol. In primul rand, eu nu inteleg de ce ar exista vreo femeie pe lumea asta pe care iubitul tau sa nu trebuiasca sa o cunoasca. Cand spui iubit, se subantelege faptul ca te iubeste si il iubesti. Aceste lucruri iti dau o oarecare siguranta si, din moment ce te iubeste, e clar ca oricare din calitatile tale le vede mult amplificate, iar defectele foarte reduse. Doar nu se intampla asta de fiecare data cand iubesti? Asa ca, acea alta femeie va trebui sa fie mult mai buna decat tine pentru ca el sa se poata gandi la faptul de a renunta la tine pentru ea. Sau chiar la o avea pe ea cat e cu tine, mai ales daca e constient ca acest lucru il poate face sa te piarda. Si, in fond si la urma urmei, daca-i cedeaza alteia, niciodata nu vei fi tu de vina. Singura problema, in acest caz, e ca el este atat de prost incat nici macar nu observa cat de mult pierde renuntand la tine. Eu, cel putin, parerea asta o am. Si nu sunt increzuta, nu ma cred cine stie ce, dar stiu sigur ca sunt exact persoana de care el are nevoie. Poate pentru altul nu as reusi niciodata sa insemn nici macar a zecea parte din ceea ce insemn pentru el, dar pentru acest barbat stiu ca insemn atat de mult incat sa nu imi fie frica ca ma va insela cu prima ocazie. Stiu ca pentru el sunt cea mai buna optiune pe care o poate gasi in acest moment. Iar daca va gasi una mai buna, daca chiar va gasi una mai buna pentru el, atunci e liber sa plece, pentru ca, din moment ce il iubesc, nu vreau decat ceea ce e mai bun pentru el, iar daca pentru el alta este mai buna decat mine, atunci nimic nu-l va mai retine.

Cand spui ca iubesti o persoana, ca ai face orice pentru ea, nu trebuie sa fie vorbe goale, ci chiar sa faci orice. Sa fi gata sa sacrifici orice parte din tine pentru fericirea lui. Nu spun ca eu as face orice pentru el. Exista lucruri de care ma tem, si in fata carora nu stiu cum as reactiona, dar stiu ca sunt gata sa ma sacrific pentru el daca va fi nevoie. Iar daca intr-un moment nu voi fi, atunci sunt mult prea slaba, mult prea egoista.

Si aici ma voi lega de cel de-al doile articol. Caci eu nu consider ca o femeie ce iubeste pana la daruirea totala este proasta... sau slaba. A te darui total, a face totul pentru celalalt, a inceta sa mai traiesti pentru tine doar ca sa traiesti pentru el... nu vad slabiciune in asta. Din contra, vad doar putere. Puterea de a te invinge pe tine insati, de a-ti depasi fricile, slabiciunile, doar pentru a fi cu adevarat acolo pentru el. Poate fi in aparenta o capitulare, dar in momentul in care alegi acest drum, este imposibil ca el sa ramana indiferent. Pentru ca vei ajunge sa sti atat de bine ce isi doreste incat, involuntar, vei deveni ceea ce isi doreste (singura problema apare in momentul in care alegi barbatul nepotrivit, dar pe mine nu m-a lasat Dumnezeu sa fac o astfel de greseala). Si in plus, daca ai suficienta minte in cap, nici nu te vei indragosti de un barbat care nu e bun de nimic. Caci daca il iubesti, il iubesti si pentru ca sti ca nu va face niciodata lucrurile de care te temi, iar daca le va face, atunci pur si simplu te-ai inselat in privinta lui si nu il vei mai putea iubi. Eu asta am invatat din experienta.

Dar cred ca ar fi cazul sa inchei. Se vede ca am multe proiecte si ca sunt foarte stresata.

Cheile Sighistelului

2011-05-31T20:01:00.000+03:00

In ultima vreme nu-mi mai vad capul de proiecte, insa nu am putut rezista tentatiei si mi-am facut timp sa merc intr-o excursie in Cheile Shigistelului, impreuna cu organizatia Prusik, la al carei curs de speologie sunt inscrisa. Excursia a fost super, am avut ocazia sa vizitez niste pesteri destul de dificile si foarte frumoasa. N-am sa vorbesc prea mult despre asta, am sa pun niste poze si am sa va las si pe voi sa va bucurati macar de o mica parte din ceea ce m-a bucurat pe mine.

Antrenament TSA la schela

2011-05-22T15:23:00.000+03:00

V-am povestit despre excursia mea la Pojejena, insa eu de acolo m-am intor vineri, iar ieri s-a mai petrecut un lucru in viata mea, un lucru din cauza caruia nu v-am spus inca de ieri despre modul in care mi-am petrecut eu saptamana libera. Acesta este antrenamentul TSA la schela.

Da, sunt sigura ca n-ati prea inteles despre ce este vorba, dar nu va speriati, am sa va explic. TSA este prescurtarea de la tehnici speoplogice alpine. Iar in cazul in care inca nu ati priceput despre ce este vorba (desi sunt sigura ca acum intuiti cu totii), am sa va explic practic ce am facut: am invatat sa ne urcam si sa coboram pe coarda.

Stiiti deja ca m-am inscris la un curs de speologie, aceste antrenamente avand loc in cadrul acestui curs. Locul in care au avut ele loc a fost in Timisoara, pe strada Muresului, unde este amplasata o schela destul de mare. De aceasta schela au fost legate corziile pe care noi urma sa practcam pentru prima oara urcatul si coboratul. V-as explica mai pe larg cum se fac aceste lucruri, insa ar necesita mult prea multe explicati anterioare pentru ca o persoana ce nu a mai auzit vreodata de treaba aceasta sa priceapa, iar cei care au auzit... presupun ca au cel putin o mica idee. Pentru nestiutori, voi spune, insa, ca acesta este singurul mod in care poate fi parcurs un aven.

Nu spun mai multe despre asta, pentru ca, sincera sa fiu, nu prea stiu ce as mai putea spune. Daca mai aveti intrebari sunteti bineveniti sa mi le adresati, iar eu voi incerca sa va raspund cat mai clar la ele. Mai mult vroiam sa consemnez faptul ca acest eveniment a avut loc in viata mea si ca mi-a placut.

Pojejena

2011-05-22T14:36:00.001+03:00

Daca va intrebati cumva de ce nu am mai scris nimic in ultimele... aproape doua saptamani, raspunsul este pentru ca am fost plecata. Am fost plecata un timp destul de lung, iar acum s-au adunat destul de multe lucruri despre care as vrea sa scriu pe blog. Dar, alta alegere n-am, decat sa le iau pe rand, asa ca am sa incep prin a va povesti excursia mea, iar, prin postari ulterioare (pe care le voi face astazi sau zilele viitoare), veti afla si alte lucruri care s-au intamplat in viata mea sau s-au plimbat prin mintea mea.

Deci, unde am fost eu plecata? Ei bine, impreuna cu prietenul meu, m-am dus la parintii lui, in Pojejena. N-am sa va plictisesc cu impresile mele despre persoanele pe care le-am cunoscut acolo (care, de altfel, mi-au parut oameni super), ci am sa va vorbesc mai mult despre locuri. De altfel, noi nici n-am stat prea mult timp in sat.

In trecut, in acea zona, fiecare familie obisnuia sa aiba o coliba, o mica casuta, alta decat cea din sat, undeva pe dealurile din apropiere. Acesta era locul in care oamenii traiau pe timpul verii. Aici se mutau cu toate animalele si-si desfasurau viata in continuare, pana la venirea toamnei (daca voi cunoasteti deja genul acesta de detalii, sa ma scuzati ca v-am plictisit cu ele, dar eu sunt oraseanca, eu n-am de unde sa stiu). O astfel de coliba au avut si bunicii prietenului meu, aflata la aproximativ 12 km de sat. Acesta este locul spre care ne-am indreptat noi, locul in care ne-am petrecut majoritatea noptilor cat am stat la el (cu exceptia primei si a ultimei nopti).

In prezent, toate colibele din jur, odata populate, sunt pusti, asa ca a fost extrem de interesant si de placut sa petrec o saptamana de izolare, o saptamana in care zgomotele din jurul meu s-au schimbat din zgomotele produse de masini, de oameni, de usi trantite, in minunatul cantec al pasarilor, placuta adiere a vantului, sau sunetele produse de diferite insecte sau animale. Peisajul ce ni se oferea vederii din acel loc, sau din locurile pe unde ne-am plimbat era si el in armonie cu corul acela minunat al naturii. Dunarea vazuta de sus este superba, iar privind spre linia orizontului, ochii nu vor intalnii bariere in calea privirii decat departe, in Serbia, in locul in care muntii lor incep sa creasca in altitudine. Astfel privirile tale pot trece peste o multime de orase sarbesti, mai intai cele de la malul Dunarii, apoi cele din ce in ce mai indepartate, pana se ajunge la contactul cu muntii. Iar acest spectacol ramane la fel de placut si pe timpul noptii, cand milioane de lumini scot in evidenta orasele si satele sarbesti, dar si putinele sate romanesti ce se pot zari de acolo.

Cred ca v-ati dat seama deja ca am petrecut o saptamana minunata, o fantezie in doi, ca ne-am intors de acolo extrem de relaxati si multumiti, cu noi forte gata sa atacam sesiunea ce se apropie cu repeziciune. Poate voi reveni pe viitor cu poze din aceasta excursie (nu va promit, dar eu asa sper), iar atunci veti putea vedea si voi pe unde am umblat.

Simpozion

2011-05-08T18:37:00.000+03:00

Ieri a fost pentru mine o zi plina... O zi plina, dar placuta in acelasi timp si, cu siguranta, o zi din care am plecat cu multe cunostinte noi si folositoare, cu o perspectiva usor diferita asupra vietii mele de studenta, si, poate, chiar si asupra vietii mele profesionale viitoare.

Vreti sa stiti de ce? Ei bine, pentru ca ieri am participat la Simpozionul National Studentesc de Geografie din Timisoara. Un eveniment pentru care am avut mari emotii inca de cu mult timp inainte si care s-a desfasurat nesperat de bine. Avand in vedere ca atat eu, cat si prietenul meu, suntem abea in anul doi, faptul ca am participat la aces simpozion a fost un lucru total neasteptat pentru celelalte persoane aflate acolo, un lucru care ne-a adus multe laude, atat din partea profesorilor prezenti la eveniment, cat si din partea colegilor nostrii mai mari.

Pentru cei care nu sunteti obisnuiti cu astfel de evenimente, am sa va spun ca la ele, de obicei, participa studentii din anul III, sau cei de la master, cu alte cuvinte, cei care au apucat sa lucreze si sa studieze o bucata destul de consistenta din lucrarea lor de licenta sau de dizertatie. Putini sunt cei care in anul II isi stiu subiectul, si cu atat mai putini cei care au inceput sa lucreze. Dar sa nu credeti ca ma laud (desi poate o fac, asa, umpic), nici eu nu am lucrat prea mult. Adica, in momentul in care am aflat de conferinta am inceput sa lucrez (e drept, subiectul il stiam de dinainte), iar pentru a realiza prezentarea cu care m-am prezentat la simpozion nu cred ca am lucrat mai mult de zece ore (cred ca nici atat). Insa am avut un rezultat relativ bun, m-am descurcat destul de bine si, chiar daca nu am avut cea mai buna lucrare (era de asteptat), sunt extrem de fericita pentru ca am participat, iar acest lucru ma va ajuta ca lucrarile mele de anul viitor sa fie mult mai bune decat cea cu care m-am prezentat ieri.

Dar sa trecem si la alte impresii despre acest simpozion, decat la cele, ca sa zic asa, stiintifice. Sunt convinsa ca multora vi s-ar parea mult mai amuzant sa va povestesc despre faptul ca am stat 15 ore pe tocuri, din care vreo 6 ore le-am petrecut plimbandu-ma prin oras impreuna cu studentii din celelalte centre universitare ale tarii, motiv pentru care acum ma dor talpile de abia mai sunt in stare sa merg, iar coapsele si fesele mele se resimt acut prin febra musculara. De asemenea, mai cred ca vreti sa-mi auziti impresile despre ceilalti studenti, iar eu am sa va spun ca mi-au parut foarte simpatici, ca ne-am inteles foarte bine si ca sunt convinsa ca pe viitor nu pot iesi decat lucruri bune din aceste cuostinte (cine stie, poate candva vom deveni colaboratori - atunci cand noi vom fi mari oameni de stiinta :)) ). Am invatat multe de la ei (ei fiind mai mari ca mine), am aflat despre diferentele dintre centrele univeristare... A fost intresant, amuzant si placut.

Am sa inchei spunand ca abea astept sa vina anul viitor, caci atunci voi merge la cat mai multe simpozioane se va putea (eu sper ca la toate).

Orasul nostru

2011-05-06T14:59:00.000+03:00

Acum realizez ca a trecut atat de mult timp de cand am incetat sa postez relativ constant cate ceva pe blog, incat s-au adunat atat de multe lucruri care ar putea fi povestite... Unele dintre ele au devenit atat de indepartate, incat memoria mea le-a alterat deja si mi-ar fi foarte greu sa le redau relativ fidel (relativ fidel, caci intodeauna va fi vorba de subietivitate, doar nu vorbesc decat din perspectiva mea). Care ar fi acele lucruri? As putea vorbi despre ultimele doua piese de teatru la care am fost, despre primul volum din Stapanul Inelelor pe care l-am citit, sau pur si simplu despre viata mea (e destul de plina in ultimul timp, asta dupa o lunga perioada de pauza in care n-am facut mare lucru). O alta idee pe care o am ar fi sa combat un alt articol ce l-am citit pe un alt blog, o chestie ce necesita un comentariu mai lung decat acelea pe care le faci imediat dupa ce citesti articolul.

Dar eu voi alege sa vorbesc despre una din piesele de teatru. Din doua motive: primul este acela ca pana acum nu am vorbit despre nicio piesa de teatru, iar acesta ar fi un bun inceput, iar al doilea (cel care m-a determinat sa aleg aceasta piesa si nu pe cealalta) este faptul ca sora-mea joaca in piesa. Veti primii mai multe detalii despre asta dupa ce vorbesc despre piesa, care este chiar foarte buna.

Actiunea se petrece intr-un oras din Statele Unite, la inceputul secolului XX, fiind impartita in trei acte: Viata, Dragoste si casatorie si Moarte si eternitate. Nu vreau sa dau prea multe detalii in ceea ce priveste desfasurarea actiunii, niciodata nu mi-a placut sa fac asta (desi intr-o piesa de teatru nu este prea important ca actiunea sa nu fie cunoscuta de dinainte). Am sa va spun doar ca in centrul atentiei sunt doua familii, ce locuiesc in case alaturate, copiii acestora fiind in centrul atentiei si ajungand sa se casatoreasca. Piesa este o ilustrare a vietii din acea perioada, dar si a problemelor cu care se confrunta oamenii in viata de zi cu zi, avand numeroase momente comice. Piesa este pusa in scena intr-o maniera moderna, decorurile fiind mai mult sugerate. O piesa care chiar merita vazuta.

Si acum, revenind la surioara mea, ea joaca in aceasta piesa un rol de fantoma. Circumstantele in care a ajuns ea aici poate le voi explica cu o alta ocazie (asta daca voi avea timp, inspiratie sau chef), vroiam doar sa spun ca sunt foarte mandra de micuta mea surioara de 11 anisori.

Curs de speologie

2011-05-05T10:58:00.000+03:00

Ieri am facut un lucru pe care vroiam sa-l fac inca de cand eram in clasa a X-a: m-am inscris la un curs de speologie. De ce abea acum? Ar fi o groaza de spus pe tema asta si, adevarul este, ca nici macar eu nu stiu care este adevaratul motiv pentru care n-am facut asta pana acum. Cel mai probabil este din cauza ca nu am vrut s-o fac singura, iar acum am putut sa fac acest lucru impreuna cu prietenul meu.

Dar nu stiu daca are rost sa dezbat acum motivele care m-au retinut sa fac acest lucru pana acum, mai bine ar fi sa va impartasesc cateva din primele impresii despre acest curs. Adevarul este ca mi s-a parut foarte interesant si ca abea astept sa incep sa invat efectiv tehnicile de speologie alpina. Altfel, fiind studenta la geografie, majoritatea informatilor pe care noi le vom primi despre pesteri (clima, viata din pesteri, fenomenele de formare a pesterilor si a formatiunilor din interior, etc.) le cam stiu, caci noi am invatat asta si la facultate. Mai ales eu, care pana acum am sustinut doua proiecte despre pesteri (poate ar trebui candva sa va povestesc si voua despre ele).

Ieri ne-au vorbit mai mult despre istoria speologiei (un scurt istoric atat la nivel mondial, cat si in ceea ce priveste cluburile speologice din Romania) si despre echipamentul necesar intr-o tura de mers pe munte. Am ramas uimita sa constat ca stiam destul de multe chiar si despre istoria speologiei. In ceea ce priveste echipamentul, aici ma si asteptam sa stiu. Eu nu stiu, daca v-am mai spus asta vreodata, dar parintii mei au facut alpinism, iar eu am mers adeseori cu ei pe munte, deci era normal sa stiu.

Acum, daca vreti cateva cuvinte in ceea ce priveste oamenii de acolo (va asigur ca vor fi doar cateva, caci n-am apucat sa-i cunosc prea bine), am sa va zic exact ce le-am zis si parintilor mei aseara: unii dintre ei mi-au parut extrem de simpatici, altii poate doar ciudati, iar despre unii dintre ei inca n-am reusit sa-mi fac o parere. Pe perioada cat dureaza acest curs cred ca voi avea destul timp, iar eu intuiesc ca va fi o experienta placuta...

Black Swan

2011-04-20T19:04:00.000+03:00

De mult timp vroiam sa fac aceasta postare, insa ori timpul, ori alte lucruri pe care la momentul respectiv le-am considerat mai importante, m-au oprit. Si iata ca am ajuns sa o fac abea acum, la aproape o luna dupa ce am vazut filmul.

Poate ca o parte din detalii au disparut din mintea mea, sau nu mai sunt la fel de clare, insa pot sa afirm cu certitudine ca filmul mi-a placut. Desigur, nu trebuie sa uit sa mentionez faptul ca deja o admiram pe Natalie Portman in momentul in care am vazut filmul, si ca acest film mi-a atras atentia inca de dinainte de a aparea pe piata, dupa ce am vazut ca ea se afla in distributia acestui film. Desi primul lucru care mi-a atras atentia la acest film a fost titlul. Dar, cum as fi in stare sa creez o intreaga filozofie pe aceasta tema, am sa ma aptin sa mai spun ceva si am sa trec la a vorbi efectiv despre film.

Desi, dupa cum am spus, mi-a atras atentia din prima, nu am crezut ca va fi chiar asa de bun. M-as fi asteptat la un film care sa trateze aceasta poveste dramatica intr-un cu totul alt fel, mult mai fad, mult mai putin atractiv. Stiam ca Natalie avea sa faca un rol bun, insa nu m-as fi asteptat ca si subiectul filmului sa fie atat de interesant.

Dar despre ce este vorba in film? Am sa incerc sa vorbesc despre asta fara a da prea multe detali si fara a strica farmecul filmului pentru cei care nu l-au vazut. De altfel, mi-ar fi si destul de greu sa fac acest lucru, caci cred ca, chiar si in momentul in care ai sti destul de bine cu trebuie sa evolueze filmul de la inceput si pana la sfarsit, tot ai mai avea cu ce sa-ti delectezi privirea si mintea. In film este vorba despre o fata care incearca sa atinga perfectiunea. In cazul ei, aceasta perfectiune consta intr-o perfectiune a dansului. Cum e si normal, aceasta dorinta acerba si disperata de a fi perfecta nu poate sa nu lase urme si sa nu o schimbe, ajungand, in final, sa o distruga. Am auzit multe persoane spunand ca filmul ar fi umpic cam exagerat, mie insa nu mi se pare a fi decat un film plin de metafore excelent realizate. Sunt prezente o serie de scene... umpic sf, care mie imi par, insa, a fi doar niste metafore a modului in care eul uman se confrunte mereu cu doua idei de origine opusa, neputand sa-i dea ascultare decat uneia singure. Practic, filmul prezinta povestea unei fete in care partea ei negativa incearca cu disperare sa invinga partea pozitiva, totul doare pentru a atinge un scurt moment de perfectiune.

Nu cred ca are rost sa vorbesc mai mult. Cei ce ati vazut filmul, stiti deja despre ce este vorba, iar celor ce nu l-au vazut, eu le recomant sa-l vada cat mai repede, caci chiar este un fil ce merita vazut...

Revenire?

2011-04-12T22:11:00.000+03:00

Nu am mai scris de mult, dar revin pentru a va anunta ca am nu nou blog. Un blog pe care voi scrie acele povestiri pe care eu le consider umpic prea perverse pentru a nu impune o restrictie de varsta. Va invit sa le cititi: http://teodoratales.blogspot.com/

Stirea zilei

2010-06-04T20:56:00.001+03:00

Purtatorul de cuvant al Guvernului a anuntat astazi hotararea cabinetului de a schimba stema. Noua stema, infatisand un prezervativ, este considerata ca fiind mult mai reprezentativa pentru situatia si performanta politica actuala. Prezervativul va simboliza inflatia, oprirea productiei, distrugerea generatiilor viitoare, protejarea unor capete tari si manjite. De asemenea, el va da pop...atiei un sentiment de protectie in timp ce aceasta va fi in continuare f*tuta.

stare de spirit

2009-11-17T22:20:00.003+02:00

Tocmai ma uitam prin lista de bloguri pe care le mai citesc eu din cand in cand si-mi puneam intrebarea cum de unele persoane pot sa faca postari pe blog indiferent de starea lor de spirit. Eu n-am mai scris de mult si n-am trecut prin niciun eveniment care sa ma aca mai trita. As putea spune ca, din contra, fericirea este cea care m-a adus in starea de a nu mai scrie pe blog. Desigur, exager putin, nu sunt chiar atat de mega, extra fericita, as spune mai degraba ca imi e bine. Sunt si fericita, insa nu e vorba neaparat de acea stare euforica pe care o puteti intelege voi. Pur si simplu stiu ca in momentul de fata am tot ceea ce imi doresc si incerc sa ma bucur cat mai mult de ceea ce imi este oferit, pentru ca stiu ca nu are cum sa dureze vesnic. Lucrurile se schimba, evolueaza... devin mai bune sau mai proaste, dar sigur nu raman la fel. Dar incerc sa ma gandesc cat mai putin la viitor, sa ma bucur cat mai mult de prezent si sa incerc sa obtin cat mai mult din situatia curenta si sa ofer cat mai mult celorlalti. SI sa ii multumesc Lui Dumnezeu pentru ca mi-a oferit prilejul sa traiesc un astfel de moment.

S-ar putea sa va fi plictisit vorbin aiurea despre starea mea de spirit, dar a fost unul din momentele in care mi-am adus aminte de acest blog si am zis sa va mai zic si voua ceva, ca sa nu credeti ca v-am uitat total (am facut-o doar partial).

Herculane

2009-10-30T20:41:00.004+02:00

Drgii mei cititori, n-am mai scris de mult si m-am gandit ca poate acest lucru v-a intristat. Dar cred ca ma intelegeti si pe mine, am fost ocupata cu facultatea, dar si cu alte chesti care ma fac cand mai fericita, cand mai trista, cand sa plutesc pe un norisor, cand sa turbez de nervi, doar pentru ca apoi sa plutesc din nou pe norisori roz si frumosi. Poate va dati seama despre ce vorbesc, daca nu am sa va spun pe scurt: primele zile ale unei relati. Dar nu despre asta vreau sa discut cu voi. M-am gandit sa va arat cateva poze de la Herculane, unde am fost acum doua saptamani, intr-o excursie cu facultatea pentru a face practica de la geografia turismului. Excursia a fost minunata, multa distractie, nopti nedormite, urcat pe munte in timpul noptii, baie la cloaca (ma rog, eu mai putin, din cauza unor evenimente mai putin favorabile) si ziua si noaptea, urcat pe munte in timpul zilei, o coborare asa cum nu am mai executat de mult (cam de cand eram micuta si o alta mana o tinea pe a mea: cea a tatalui), discoteca, iar baie la cloaca, gratare, glume, rasete, povesti de toate tipurile... Cred ca intelegeti ce vreau sa zic. Am sa va mai arat niste poze, va previn doar sa nu va asteptati la o calitate crescuta, caci n-au fost realizate de mine, ci de altcineva care, cred, nu poseda un aparat atat de bun.

Ce-ar fi dacă?

2009-10-06T21:06:00.002+03:00

Ieri am minţit. Spuneam că vor fi două postări, însă nu m-am gândit că aş putea fi atât de obosită încât să nu mai pot scrie şi cel de-al doilea lucru la care m-am gandit. Eu vroiam ca cea de-a doua postare să fie o leapsa, din nou furata (sau oarecum furata), care mi-a placut mie destul de mult, aşa că o voi face astăzi.

1. Dacă ai putea să intri şi să trăieşti într-o carte, care ar fi aceasta? Motivează alegerea făcută! (dar într-un film? dar într-un cântec?)
Carţile care m-au marcat pe mine cel mai mult şi care m-au făcut să-mi doresc să trăiesc acolo, sunt cărţile pe care le-am citit în copilărie. Mai apoi am devenit umpic mai realistă şi, deşi nu pot nega că mi-ar plăcea să schimb lumea aceasta cu multe din lumile ficţionale pe care le-am cunoscut, la o astfel de întrebare nu mă pot abţine din a numi cărţile citite atunci. Deci, dacă mă întrebi în ce carte aş vrea să trăiesc, voi răspunde, fără ezitare Harry Potter sau Cireşarii. Cred ca sunt printre primele lumi cu care am facut cunoştinţă, iar din cauza asta mi s-au părut fantastice. Dacă vorbim de film... probabil că aş alege Stăpânul Inelolor. Îmi plac foarte mult chestile ce ţin de domeniul fantasticului şi mi-aş fii dorit ca viiaţa mea să fie asemănătoare cu un basm, însă fără tentele roz ale acestuia, căci de prea multă bucurie uiţi că trăieşti. Un cântec mi-ar fi mai greu de ales... Poate Shades of eternity a lui Luca Turilli.

2. Dacă ai putea să-ţi alegi prenumele, care ar fi acesta? Dar în cazul în care ai fi de gen opus?
Ca nume de fete mi-au plăcut mereu Maria, Alissya, Monica, Diana sau Jessica. Numele meu preferat de băiat este Victor. Însă nu ştiu dacă mi-aş dori să mă cheme pe mine aşa, sau dacă aş prefera să-mi botez copilul cu unul dintre aceste nume. M-am obişnuit cu numele meu şi simt că îmi aparţine.

3. În ce ţară ai vrea să locuieşti pentru un an şi de ce?
Pentru un an m-aş duce cam pe oriunde. Îmi place să călătoresc şi-mi doresc să acumulez cât mai multe informaţii de viaţă. Însă mi-aş dori să mă mut permanent în Italia sau în Franţa. Clima e plăcută, limba relativ uşoară, iar oraşele superbe.

4. Care este visul cel mai neobişnuit pe care l-ai avut şi ţi-l aminteşti?
Visele... cam toate au fost neobişnuite. De fapt, nici nu le-aş face o astfel de clasificare. Eu obişnuiesc să le împart în frumoase, urâte sau nicicum. Şi mi-e foarte greu să mă gândesc acum la ce îmi amintesc.

5. Povesteşte o zi din viaţa ta, imaginându-ţi că eşti un animal!
Să zicem că sunt o pisicuţă. Una mică de tot. Aşa că nu am altă treabă decat sa ma joc toată ziua şi să mă las mângâiată de oamenii ce mă iubesc, cu speranţa că prin asta îi pot ajuta să scape de necazuri, stres sau griji. Desigur, mai beau nişte lăptic, mai cucăi umpic la soare, iar noaptea îmi antrenez simţul care mă ajută la vânat.

6. Dacă ai putea trăi în pielea altcuiva pentru o perioadă limitată de timp, cine ar fi acea persoană şi de ce ai ales-o?
Mi-ar plăcea să fiu pentru un timp Luca Turilli, chiar daca astăzi nu-l mai idolatrizez aşa cum o făceam odată. Oricum, cred că experienţa de a fi în pielea unui star rock e unică. Plus că astfel aş avea ocazia să-l cunosc mai bine pe el şi să-i înţeleg mai clar mesajul.

7. Dacă te-ai trezi singur pe lume, care crezi că ţi-ar fi primele gânduri şi ce ai face prima dată?
La început aş fi speriată, aşa că aş încerca să mă clmez şi să descopăr ce s-a întâmplat cu ceilalţi.

sulfuri de semimetale

2009-10-06T20:40:00.002+03:00

Astazi voi avea un surplus de postari, adica voi scrie doua, caci am mai multe lucruri de spus si nu se pot comasa intr-o singura postare. Prima oara vreau sa termin cu ceea ce tine mai mult de partea serioasa, de studiul meu, adica sa continui lista metalelor cu care am inceput acum cateva zile. Si iata ca astfel am ajuns sa ma ocup de sulfurile de semimetale, o alta clasa a mineralelor sau, mai bine zis, o subclasa a sulfurilor.

realgar

auripigment

stibina

bismutina

molibdenit

tungstenit

cobaltina

greva, colegi si muzica

2009-10-05T20:50:00.002+03:00

Astazi a fost greva. Trebuie sa marturisesc sincer ca mi-a parut cam rau ca n-am facut cursurile (imi place la facultate), insa pana la urma a fost un lucru bun, caci am avut timp sa-mi cunosc mai bine colegii, sau macar cativa dintre ei. Oricum, nu am sa continui prea mult cu discutii pe acesta tema. Imi dau seama ca nu am nimic de zis, iar in ultima vreme ma cam deranjeaza sa vorbesc fara rost. Asa ca va voi pune niste muzica. Niste muzica pe care mi-au zis unii din colegii mei ca o asculta si care imi place si mie.

minerale - elemente native

2009-10-04T12:56:00.004+03:00

Va place geologia? Mie imi place foarte mult, insa acest lucru nu ma opreste sa spun: "e grea". Desigur, asta nu face decat sa ma faca sa-mi doresc si mai tare sa o cunosc, sa-i descopar tainele, sa stiu totul despre ea. Nu-mi pot imagina nimic mai interesant decat ca data viitoare cand ma voi duce la munte sa privesc pietrele si sa le recunosc eu singura, sa zic: "uite, aceasta este acest timp de roca, iar cealalta un alt tip". Sa stiu ce semnificatie are faptul ca intr-un loc se afla o roca sedimentara, sau metamorfica sau magmatica. Sa vad o roca, iar aceasta sa-mi dezvaluiasca secretele trecutului si ale modului de formare a respectiviei formatiuni.

Dar de ce va zic eu asta? Ei bine, pentru ca la geologie am de invatat, printre altele, si noua pagini ce contin mineralele cel mai des intalnite in natura. Nu-mi fac probleme, am hotarat ca voi invata o pagina pe saptamana, ceea ce ar trebui sa fie reltiv ok. Motivul pentru care scriu aceasta postare este pentru a pune poze cu mineralele de pe prima pagina. O fac mai mult pentru mine decat pentru voi (da, azi sunt egoista), caci m-am gandit ca m-ar putea ajuta la invatat, insa, in acelasi timp, va voi lasa si pe voi sa va bucurati de frumusetea formelor acestor minerale, caci ele sunt superbe.

aur

argint

cupru

grafit

diamant

sulf

Cred ca ma voi opri aici, desi aveam de gand sa va pun poze cu mai multe pietre, insa abea acum am realizat cat sunt de multe, asa ca veti mai avea si in alta zi cateva monstre. Vreau doar sa va mai zic ca acestea intra in categoria elementelor native, caci sunt formate dintr-un singur element chimic (aur, argint, cupru, carbon sau sul

Ziua Nationala a Germaniei

2009-10-03T12:30:00.002+03:00

Astazi este Ziua Nationala a Germaniei. Am stat mult timp si m-am gandit daca as putea scrie ceva in legatura cu acest subiect. Nu pentru ca as iubi germania extraordinar de tare (nu am fata de ea sentimente diferite fata de nici o alta tara din Europa), ci mai degraba pentru ceea ce inseamna aceasta zi: Reunire RDG-ului cu RFG-ul, deci, prabusirea comunismului.

Intr-o vreme eram destul de preocupata de modul in care decurgea viata in perioada comunista, de aceea am citit cateva carti, si sunt convinsa ca nu exista niciun lucru care ne-ar putea bucura mai tare decat prabusirea acestui regim. Si nu ma refer acum la situatia din Romania, despre asta probabil ca voi vorbi mai mult pe perioada comemorarii revolutiei noastre.

Germania, ca stat satelit al Uniuni Sovietice, avea o situatie mult mai sumbra decat cea de la noi din tara. Desi trebuie sa recunosc ca au fost mult mai norcosi decat noi, caci la ei regimul comunist s-a prabusit fara a fi nevoie de varsarea de sange a atator oameni, ceea ce se petrecea in tara atata timp cat acesta a fost la putere nu a fost deloc roz.

Dar daca va preocupa sa aflati mai multe date despre felul in care se traia in Germania de Est, va recomand sa cititi Manifestul negru, care, desi carte de fictiune, are si cateva referiri la situatia de acolo care nu sunt deloc fictionale. Eu am vrut doar sa ne bucuram impreuna ca faptul ca Europa a reusit sa scape de acest regim.

la filarmonica

2009-10-02T21:48:00.003+03:00

M-am gandit ca ar fi bine sa va informez, succint poate, si despre evenimentele muzicale din viata mea. De aceea scriu aceasta postare pentru a va spune ca astazi am fost la filarmonica, unde s-a cantat simfonia a IX-a de Beethoven. Ma gandeam ca am sa va pun un fragment din aceasta simfonie (cantata, binenteles, intr-un alt cadru), ca sa puteti asculta si voi. Iar apoi am sa va pun si un fragment din Turandot, caci am fost si la aceasta opera zilele trecute, insa n-am mai apucat sa va spun.

Intrebari existentiale

2009-10-02T16:57:00.003+03:00

Sunt obosita si mi-e greu sa gandesc. Va spun sincer ca ieri, inainte de a adormi, mi-a venit o idee mega tare in legatura cu ceea ce as putea scrie pe blog, insa se pare ca in timpul somnului ea s-a evaporat din capul meu, iar acesta a ramas gol. Asa ca ma indrept spre una din solutile de rezerva, spre ceva ce mi-am spus ca voi face in momentele in care ma aflu in pana de inspiratie: o leapsa. Sau, o leapsa furata, poate ar fi mai ok. De fapt, nu stiu sigur daca e furata sau nu, caci ea nu i-a fost adresata nicicui. Asa ca nu vad nicio problema in a raspunde si eu la acele intrebari.

1. Ce varsta ti-ai da daca nu ai sti cati ani ai?
Nu e tocmai usor de raspuns la aceasta intrebare. Daca ar fi sa ma iau dupa aspectul fizic... 16 - 17. Daca ma iau dupa reactile mele emotionale din anumite momente... vreo 15. Daca ma bazez pe faptul ca am pareri destul de clare despre viata si ca stiu ceea ce vreau mai bine decat majoritatea celor de varsta mea... as putea ajunge si pana la 30.

2. Ce e mai rau: sa esuezi sau sa nu incerci?
As zice ca e mai rau sa nu incerci, caci mereu vei ramane cu regretul lucrului nefacut, pe cand, daca esuezi, poti invata cum sa invingi data viitoare.

3. Daca viata e atat de scurta, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?
Pentru ca nu ne cunoastem suicient de bine pentru a sti exact ceea ce ne place si ce nu, astfel ajungand sa le incercam pe toate. Iar daca raspunsul acesta nu va satisface, am sa va spun ca parerea mea este ca uneori avem nevoia sa fim nefericiti pentru a putea recunoaste fericirea atunci cand o intalnim.

4. Cand ti se pare ca s-a vorbit si s-a facut totul, ti se pare ca ai vorbit mai mult decat ai facut?
De obicei fac mai mult decat vorbesc. Nu imi place sa vorbesc atunci cand nu am nimic de zis, iar, uneori, nu o fac nici atunci cand trebuie.

5. Daca moneda nationala ar fi fericirea, cat de bogat ai fi?
Probabil mai bogata decat majoritatea oamenilor. De obicei, sunt o fiinta fericita. N-am necazuri prea mari si sunt impacata cu mine insumi.

6. Care este lucrul pe care ai vrea sa-l vezi cel mai mult schimbat la oameni?
Ma gandesc mereu ca daca toti oamenii ar fi buni, lumea aceasta ar fi un loc perfect.

7. Faci ceea ce ai visat ca faci, sau faci ceea ce faci pentru ca imprejurarile te-au adus aici?
Daca stau sa ma gandesc la situatia mea actuala - studenta la geografie - pot spune ca fac ceea ce am visat sa fac. Am considerat mereu ca a face ceea ce imi place, a ma indrepta spre locul unde ma poarta visul meu, sperantele mele este cel mai important. Cand faci lucrurile cu placere, orice obstacol pare mai usor de trecut.

8. Daca media de viata ar fi de doar 40 de ani, ti-ai trai viata diferit?
Nu. Avand in vedere ca pot sa mor in orice clipa, incerc sa traiesc astfel incat sa nu am prea multe regrete.

9. Esti preocupat sa faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
As putea spune ca sa fac lucrurile care trebuie asa cum trebuie, insa nu stiu cat de mult as minti. De obicei fac ceea ce trebuie si ma chinui sa fac si asa cum trebuie. Mai dau gres uneori, dar, asta e, a gresi e omeneste.

10. Daca ar fi sa oferi un singur sfat unui copil despre viata, care ar fi acela?
Cel mai important in viata mi se pare sa sti sa iubesti si sa respecti ceea ce se afla in jurul tau. Daca as putea, l-as invata sa faca asta.

11. Ce ai prefera sa fii: un geniu stresat, sau un prost fericit?
Sincera sa fiu, am momente si momente. Uneroi mi-as fi dorit sa ma fi nascut mult mai proasta, caci poate viata mi s-ar fi parut mai simpla. Alteori ii invidez pe acei scriitori care au creat capodopere, chiar daca pretul a fost sanatatea lor mintala. Nu stiu ce sa zic. Cred ca prefer sa raman ceea ce sunt acum.

12. Ce ai alege intre amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa mai ai amintiri de acum inainte?
Daca as uita tot ce s-a petrecut cu mine pana acum, cred ca as putea sa traiesc in continuare. In schimb, daca nu as mai avea nicio amintire de acum inainte, as deveni total inutila, caci nu voi mai putea realiza nimic. Insa as prefera sa nu trebuiasca sa fac astfel de alegeri.

13. Iti mai aduci aminte de momentul acela de acum cinci ani cand erai extrem de nervos si de nefericit? Mai are vreo importanta acum?
Tot ceea ce s-a intamplat in trecutul meu, influenteaza intr-un fel sau altul prezentul. Exista anumite sentimente ce sunt capabile sa dicteze decizii, iar despre o decizie din trecut nu poti spune ca nu-ti influenteaza prezentul. De obicei, din momentele de nefericire am invatat si modalitatile de a le depasi, deci da, conteaza. Nu poti sterge trecutul.

14. Care este cea mai frumoasa amintire de-a ta din copilarie? Ce o face atat de speciala?
Cand vine vorba sa dau un raspuns la intrebari de genul cea mai frumoasa amintire, cea mai frumoasa zi, etc., ma blochez. In viata mea s-au petrecut multe lucruri frumoase, si totusi, nimic atat de special incat sa merite povestit. Daca tot trebuie sa raspund ceva... Poate cand am fost la pestera Focul Viu si m-am dat pe gheata impreuna cu taica-miu. Sau una din multele excursi pe la munte impreuna cu prietenii alor mei. De fapt, cred ca am gresit cand am spus ca nimic nu e special. Cred ca totul e special.

15. Daca ai castiga un milion de dolari, ai renunta la ceea ce faci acum?
Nu. Prin ceea ce fac nu caut mari castiguri financiare, ci, mai degraba, multe satisfaci profesionale, o recunoastere a valorii mele de catre cat mai multe persoane. Imi place geografia si nu vreau sa renunt la ea.

16. Cand a fost ultima oara cad te-ai aruncat cu capul inainte in ceva in care credeai din tot sufletul, desi toti te sfatuiau sa nu incerci?
De obicei, atunci cand imi doresc ceva foarte tare, cand cred cu adevarat in ceva, macar parintii mei sunt acolo sa ma sustina. Dar daca ma gandesc la un moment in care majoritatea persoanelor imi spuneau sa merg in alta directie, ar putea fi acela in care m-am hotarat sa aleg geografia. Erau multi care ma priveau (si cred ca inca o mai fac) ca pe o nebuna. Dar nu regret si sunt convinsa ca va fi bine si pe viitor.

17. Cand a fost ultima data cand ti-ai auzit sunetul propriei respiratii?
Mi se intampla destul de des chestia asta...

18. Care e lucrul pe care ti l-ai dorit intodeauna sa-l faci si nu l-ai facut? Ce te opreste?
Alpinism si parapantism. Iar de oprit, ma opresc doua lucruri: faptul ca ai mei nu au vorbit inca cu persoana care m-ar putea ajuta si faptul ca eu n-am insistat suficient de mult pentru ca ei sa faca asta. Dar lucrurile se vor schimba.

19. Care e lucrul pe care il faci mai bine decat toti ceilalti pe care ii cunosti?
Nu exista domeniu in care sa nu mai am nimic de invatat si, din fericire, cunosc si persoanele de la care pot invata. Deci, nu exista un astfel de lucru.

Sa nu ne uitam la ceas

2009-10-01T10:31:00.003+03:00

Autor: Rodica Ojog - Braşoveanu
Nationalitate: româncă
Titlu Original: Să nu ne uităm la ceas
Anul apariţiei: 2006
Ecranizare: nu
Premii: nu
Nota: 7/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Era o vreme cand citeam multe carti de Rodica Ojoc-Brasoveanu, insa in ultimul timp n-am mai citit niciuna. Pe aceasta am primit-o cadou de Pasti sau de Craciun (nu mai stiu exact) si intr-un tarziu m-am hotarat s-o citesc.

Pot spune clar ca aceasta carte a fost mai proasta decat ma asteptam. Nu zic ca mi-am pierdut vremea cititnd-o, insa alte carti ale autoarei au fost mai bune.

Aceasta carte este una de spionaj, dar si istorica in acesalsi timp. Actiunea se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in anul 1943, la Bucuresti si pe litoralul Romaniei. Tara noastra este infatisata precum o oaza de liniste (in ciuda starii de razboi), in care isi petreceau vacanta oamenii bogati si aristocratii, precum si multi generali nazisti. Astfel se hotaraste sa-si petreaca vacanta la unul din marile hotele din capitala generalul Kurt von Sundlo, responsabil de armele secrete ale lui Hitler.

Cred ca va puteti da seama cam ce presupune cartea aceasta acum: spioni de toate felurile. Spioni romani ce vroiau sa-si afle secretul, spioni nemti ce vroiau sa-l protejeze si alti spioni romani, ce lucrau pentru nemti. Intamplarile se desfasoara in decoruri somtuase, unde predomina bogatia si opulenta. Descrierile de decoruri, haine, obiecte, etc. sunt foarte frumoase si dau culoare acestei carti.

Insa defectul cartii acesteia este ca a imprumutat elemente din atatea locuri, incat iti pare, uneori, o parodie. De multe ori imi imaginam ca privesc o comedie ce vrea sa ridiulizeze literatura de spionaj. Si cum nu aceasta a fost intentia autoarei...

Mi-a placut ca in descrierea scenelor de mahala avea un umor ce imi amintea de Caragiale. Insa, spre deosebire la acesta, unde comicul reiesea din ironie, la ea lucrurile deveneau comice datorita redarii cat mai fidele a actiunilor, obiceiurilor si gesturilor personajelor in cauza. Era exact ca si cul le-ar fi fixat o oglinda in fata, iar relfexsia o vedeam noi. Am indentificat chiar si elemente ale filozofiei blagiene in aceasta carte, insa nu stiu sa spun daca acesta reprezinta un punct tare sau unul slab.

Am mai putut costata, tot prin intermediul acestei carti, ca sunt fascinata de Hitler. Si prin fascinatie sa nu intelegeti apreciere, caci nici n-ati putea sa gresiti mai mult. Spun, pur si simplu, ca aceasta carte m-a facut sa-mi doresc sa aflu cat mai multe despre el, sa-l studiez, sa-l observ cat mai exact.

Deci, daca sunteti novici in ceea ce priveste literatura de spionaj, daca doriti sa vedeti o descriere sumara a personalitatilor celui de-al doilea razboi mondial, sau daca va plac intamplarile petrecute in decoruri extravagante, cititi aceasta carte. Daca, insa, sunteti cu adevarat pasionat de cartile de spionaj sau de razboi, orientati-va spre altceva. Cred ca pot sa risc si sa zic ca aceasta pare mai mult o carte de femei, buna pentru cele ce vor sa vada ceva mai multa adrenalina decat in cartile in care este descrisa relatia dintre doua persoane, insa care vor, totusi, sa doarma linistite noaptea, fara a se speria.

facultatea de geografie

2009-09-30T17:57:00.003+03:00

Ar fi trebuit, probabil, sa va spun de ieri cum au stat lucrurile pe la facultate, insa am fost extrem de obosita cand am ajuns acasa, iar singurul lucru pe care mi l-am dorit a fost sa ma culc. Adevarul este ca astazi ma apasa o oboseala chiar mai mare decat ieri (cred ca imi va mai lua un timp pana ma voi obisnui cu noul meu program, atat de haotic), insa nu mai pot neglija acest blog (si nici dorinta mea de a-mi imartasi parerile eventoalilor cititori), asa ca m-am hotarat sa va povestesc tot ce s-a intamplat. Si, cred ca cea mai buna solutie ar fi sa iau fiecare curs la care am participat pana acum si sa povestesc despre el.

Geografia turismului - curs si lucrari practice. Despre curs nu am reusit inca sa-mi fac o parere prea clara. La prima vedere, profesorul a parut umpic cam plictisitor, dar s-ar putea ca in timp sa constat ca nu e asa. Seminarul a fost foarte fain, mi-a placut foarte mult de profesoara.

Cartografie - lucrari practice. Mi s-a parut foarte interesant, iar profesorul a fost si el extrem de ok. E bine ca vom face tot cu el si cursul, precum si lucrarile practice de la geologie (dar despre aceasta materie voi vorbi mai tarziu). Ceea ce vom face aici va fi, practic, sa citim hartile, sau, mai bine zis, sa invatam cum sa le citim.

Capitale - curs facultativ. Cu toate ca e facultativ, cred ca voi merge. Profesoara a parut simpatica, iar materia foarte interesanta. Nu pot spune prea multe, dar daca ceva merita mentionat, voi reveni.

Psihologia educatieie - curs si seminar. Cred ca v-ati dat seama ca aceasta disciplina nu tine de geografie, ci de modulul psiho-pedagogic. Nu pot sa zic ca mi-am format o parere prea clara. Ambele profesoare au fost relativ ok, cu o singura exceptie: aveau un mod de a vorbi care parea extrem de fals, nu pareau deloc ele insele, spre deosebire de cei de la geografie.

Istoria descoperirilor - curs facultativ. Insa profesorul nu a putut veni, asa ca i-a tinut locul cel de la lucrarile practice si ne-a vorbit mai mult despre acestea. Ne-a dat o bibliografie destul de mare (nu obligatorie, ci ajutatoare) si ne-a dat mai multe teme, din care noi trebuie sa ne alegem una despre care sa facem un referat. Cred ca voi merge si aici. E bine sa fiu in cat mai multe locuri.

Geologie - curs. Grea, dar frumoasa. Profesorul pare ok, cu toate ca e mai in varsta. Am observat ca inca are simtul umorului si cred ca ma voi descurca eu pana la urma, mai ales ca si cel de la lucrarile practice e ok (v-am spus de unde stiu), chiar mai ok, ceea ce e foarte bine, caci ceea ce se face acolo e mai important. In fond, practica e mama invataturii.

Geografie fizica generala - curs. Acelasi profesor ca la geologie. Inca nu am foarte multe pareri despre aceasta materie, mai mult ne-a facut o introducere si a vorbit despre ce trebuie sa facem in cazul in care avem vreo problema, el fiind directorul de departament. Voi vedea pe viitor.

Astfel cred ca am vorbit despre toate cursurile pe care le-am avut in aceste doua zile. Observati ca sunt destul de multe (patru ieri si cinci azi), de aceea sper ca imi veti scuza oboseala, precum si oboseala din alte zile viitoare, cand voi mai neglija blog-ul in favoarea odihnei. Mai mult ce sa va zic? Sa va asteptati ca de acum in colo ponderea postarilor care vorbesc despre geografie, natura, mediul inconjurator sau altele de acest gen sa creasca, caci de asta ma voi lovi eu cel mai des, devenind astfel subiectul cel mai la andemana. Probabil veti mai vedea si recenzii ale unor carti oarecum orientate spre geografie sau altele asemene, precum recenzile celor de beletristica se vor reduce (desi eu sper ca nu se va intampla asa).

prima zi de facultate

2009-09-28T17:56:00.003+03:00

Avand in vedere ca a inceput facultatea, ar trebui sa va povestesc despre cum a fost in prima zi. Ar fi logic, nu? Singura problema e ca nu prea stiu ce sa spun despre acest subiect. Nu s-a intamplat nimic din ce nu m-as fi asteptat sa se intample in aceasta zi, nimic iesit din comun, iar informatile pe care le-am primit despre facultate si domeniul meu, nu stiu cat de interesante vi se vor parea voua.

Asa ca ma voi rezuma in a va dezvalui cateva din concluzile pe care le-am tras eu in aceasta zi:

nu merita sa mai merg in nici un alt an la festivitatea de deschidere din Aula Magna, aceea pentru toate facultatile. Pe langa faptul ca ceea ce se discuta acolo este complet neinteresant, se patrunde cu greu in sala, este aglomeratie si altele de acest gen, singurul lucru de care esti capabil fiind sa pierzi timpul.
din prima zi nu am putut sa-mi fac absolut nicio parere, nici despre colegi, nici despre ceea ce va insemna facultatea. Eu sper sa fie bine.

Acum, ca sa compensez faptul ca ceea ce am avut de zis a fost atat de scurt, va voi pune sa ascultati o melodie, una din cele pe care le-am ascultat eu la mp3 in timp ce ma intorceam spre casa.

morti ce se plimba

2009-09-27T13:12:00.003+03:00

Aseara am fost in vizita la niste persoane, unde am cinat alaturi de un editor si actor francez, un sculptor, un sociolog ce lucreaza in germania si un critic de film. De mancare am avut pateu de porumbel si tocanita de caprioara cu galuste de cartofi. Dar ideea nu era sa ma laud, caci singurul meu merit in toata afacerea asta a fost ca sunt fiica parintilor mei, care sunt prieteni cu persoanele la care am fost, iar acestea, la randul lor sunt prieteni cu sculptorul, care e prieten cu francezul... Intelegeti voi cam ce vreau eu sa zic. Motivul pentru care am inceput sa va povestesc toate acestea este pentru a va spune ca am asistat la cateva discutii interesante... foarte interesante.

Am discutat foarte mult despre comunism, despre legionari, Antonescu, despre etica umana, despre ceea ce nu merge bine in Romania si despre locul din care pleaca toate problemele ei, despre persoane pe care le credeam exemple de cultura si de etica si ne-au dezamagit, dar si despre cele ce nu ne-au dezamagit. Au fost multe discuti, iar eu sunt mult mai bogata din punct de vedere intelectual dupa ce am asistat la ele. Am discutat si despre filme, regizori si actori, iar astfel cineva a venit cu o serie de povestioare pe care as vrea sa vi le povestesc si voua.

Este vorba despre niste intamplari de pe vremea comunismului, iar aceste intrebari se refera la morti ce se plimba. Da, stiu, nu intelegeti ce vreau sa zic, dar am sa va explic imediat.

Cum s-a ajuns la asta nu se stie foarte clar. Exista doua ipoteze: una dintre ele spune ca s-a dat o lege prin care se spunea ca toti oamenii sa fie inmormantati in locul in care au murit (si deci, nu neaparat acolo unde le este intreaga familie, unde au loc in cimitir, etc.), iar cealalta spune ca era foarte scump sa transporti un mort dintr-o parte in alta. Oricum, ideea era ca daca vroiai sa muti un mort, odata declarat, era foarte dificil. Insa dorinta oamenilor de a-si ingorpa morti alaturi de familie nu a scazut, astfel s-a ajuns la diferite metode de a-i transporta.

Se lua mortul, se imbraca si apoi se stropea bine cu alcool, dupa care existau doua variante: ori i se cumpara mortului bilet de tren si era imbarcat in tren, ori, in cazul in care rudele sale dispuneau de o masina, se suia mortul in ea. Datorita mirosului de alcool, toata lumea il considera mort de beat, nu mort intr-adevar.

Acum, cel ce a citit despre asta, a citit si doua istorioare oarecum comice vizavi despre aceste obiceiuri, istorioare pe care, bine-nteles, ni le-a povestit. In prima dintre ele era vorba despre o femeie, ce trebuia sa-si duca bunica moarta din localitatea X pana in localitatea Y, localitati suficient de indepartate pentru a face pe drum un timp pe care sa nu-l poti parcurge dintr-una, daca mergi cu masina, asa cum a ales ea. Asa ca a trebuit sa se opreasca. A ales sa se opresaca la un prieten ce locuia undeva la jumatatea drumului, caruia i-a spus ca va veni cu bunica. Nu i-a spus insa ca aceasta va fi moarta, deci, va puteti imagina surpriza acelei persoane in momentul constatari. Ba mai mult, se spunea in aceea istorioara, ca pana cand tipa n-a ajuns cu bunica la destinatie, nici nu i-a constientizat prea bine moartea. Pe tot parcursul drumului se amuza teribil, vazandu-se ca o ilegalista, lucru care este excitant pana la un anumit moment. Insa in momentul in care a ajuns la casa bunicii, totul a inceput sa-i para tragic si trist.

Cea de-a doua istorioara este ceva mai comica decat prima. Niste oameni s-au urcat cu mortul in tren, tot asa, facut sa para mort de beat, si l-au lasat in compartiment alaturi de niste tineri, iar ei s-au dus sa fumeze, sau unde s-or fi dus, nu mai tin minte exact, si nici n-are prea mare importanta. La un moment dat unul din tineri, amuzat, ii trage o palma "betivului", sa se trezeasca. Acesta cade cu capul in perete, apoi cade jos de pe bancheta. Cand sa-l ridice, tinerii constata ca e mort. Speriati ca ei l-au omorat, hotarasc sa-l arunce pe geam. Dupa un timp se intorc rudele decedatului si ii intreaba pe tineri unde este omul. Acestia raspun ca s-a trezit si a coborat la statia de dinainte. Va dati seama cam care a fost reactia rudeolor, care atunci le-au spus tinerilor ca omul n-avea cum sa se trezeasca, caci era mort. Nu stiu povestea mai departe, insa pe mine m-a amuzat teribil.

Sper ca si voua vi s-au parut amuzante aceste povestioare pe care m-am hotarat eu sa vi le povestesc, si sper ca nu mi-am ales gresit subiectul, dintre tot ce s-a discutat aseara. Caci au fost multe alte lucruri interesante, pe care, poate, vi le voi povesti alta data. Pentru azi m-am gandit totusi la ceva amuzant, caci e duminica, si, desi este vorbe de un umor umpic mai negru, cred ca poate binedispune.

In valuri

2009-09-26T17:27:00.004+03:00

Stau ingenunchiata pe nisipul ud, unde valuri violente incearca sa ma doboare tot mai jos, tot mai jos. Rochia mea alba ce se lipeste rece de mine a devenit transparenta. Nisipul care nu este de loc fin lasa rani din care se scurge sange pe genunchi mei si gambele mele. Din parul meu lung curg picaturi de apa, iar din ochii mei curg lacrimi de sange ce mi se scurg incet, intai pe gat, apoi pe piept, oprindu-mi-se in poala si lasand urme rosii pe rochia mea alba. Nori intunecati acopera soarele si ploua. Fulgere arginti despica cerul in doua, scurgandu-se in marea a caror valuri nervoase incearca iar si iar sa ma darame. Dar eu nu vreau sa cedez! Imi infig tot mai tare picioarele in nisipul care cresteaza rani tot mai adanci pe ele. Dar stiu ca e in zadar. Valurile sunt mai multe si mai puternice decat mine. Degeaba ma agat cu disperare de stanci in incercarea de a-mi castiga dreptul la viata. Valurile ce lovesc stanca cu tarie ma doboara, iar aceasta imi lasa rani ce sangereaza in palme. Nimic nu vrea sa ma salveze, nimic nu ma vrea vie. Lipsita de salvare si plina de sange, las valurile sa ma poarte spre locul in care fulgerele se contopesc cu apa. Cad spre adancuri, iar apa rece imi alina durerea, imi spala sangele. Cad spre adancuri, unde voi fi din nou vie.

frica si fericirea - cai spre cunoastere de sine

2009-09-25T19:47:00.005+03:00

Aseara m-am uitat la un film... Un film destul de prost, insa ideea de la care a plecat era buna. Si mi-a dat de altfel si ideea acestui post.

Filmul era unul horror, iar in el era vorba despre nu stiu ce creatura care s-a suparat ca oamenii au deranjat-o si a inceput sa-i atace. Toate acestea se intamplau intr-un hotel. Da, stiu, pana aici nimic interesant si veti zice "ce prostie". Numai ca ceea ce mi s-a parut mie interesant, a fost modul in care aceasta creatura ataca. Ea isi obliga adversarii sa se confrunte cu cele mai mari temeri ale lor. Mai departe nu are rost sa va povestesc, caci modul in care a fost invinsa este extrem de penibil, insa aceasta strategie de atac m-a facut sa-mi pun niste intrebari.

De exemplu: Cum as reactiona eu daca as fi pusa fata in fata cu frica mea? Si care ar fi cea mai mare frica a mea? Niste intrebari care, daca as reusi sa le gasesc raspunsul potrivit, m-ar conduce fara indoiala spre o cunoastere a propriei persoane mult mai buna.

De altfel, acesta a fost subiectul la care eu am reflecat aseara inainte de culcare. Iar a gasi un raspuns la a doua intrebare a fost chiar complicat. Asta doar ca sa nu spun imposibil, caci nu am nicio idee care ar fi cea mai mare frica a mea. Probabil frica de durere, dar nici macar nu stiu sa spun cu exactitate ce fel de durere si de ce anume provocata. Iar la prima intrebare... cred ca singura solutie de a mai iesi cu mintea intreaga dintr-o astfel de confruntare ar fi sa reusesc sa-mi inving frica.

Acum trebuie sa va zic ca aceste ganduri m-au dus cu mintea si mai departe, iar cum in film era vorba de chesti supranaturale, am inceput sa ma gandesc la Harry Potter, sau, mai exact, la acea oglinda care iti arata dorinta cea mai mare. Si m-am gandit ca a privi in acea oglinda ar fi un alt mod prin care as putea sa ma cunosc mai bine, caci din multitudinea mea de dorinte, nu stiu care este cea mai mare. Afland care este cea mai mare as putea sa incep sa ma intreb de ce imi doresc acel lucru asa de tare, precum daca as afla care mi-ar fi cea mai mare frica, as putea sa incep sa ma intreb de ce imi este atat de frica de acel lucru, astfel ajungand la mai multe cunostinte despre eul meu.

Cred ca din acest post v-ati prins ca incerc sa ma definesc pe mine. Caci nu stiu decat partial cine sunt. Si as vrea sa va spun ca tocmai din aceasta cauza ma enerveaza persoanele care au vorbit de doua ori cu mine, care m-au vazut o data (sau, mai rau, niciodata) si pretind ca m-ar cunoaste, ca ar sti totul despre mine! Cum puteti, fratilor, sa ma cunoasteti atat de bine, cand nici macar eu nu stiu exact cine sunt? Cum puteti sa spuneti voi ceva despre mine, cand eu inca ma aflu intr-o intensa cautare de sine si inca n-am un raspuns la toate intrebarile despre mine?

Ma rog, acest gen de intrebari pentru ceilalti ar putea face obiectul unui alt post, ideea acestuia era doar sa scot in evidenta doua moduri de a te cunoaste pe tine insuti.

cuvintele si vesnicia

2009-09-24T15:38:00.004+03:00

Mi-am zis ca nu voi mai fura nicio leapsa, insa aceasta este mult prea interesanta ca sa ma pot abtine. Oricum, cel de la care am luat-o zicea ca o poate lua oricine mai doreste, iar cum eu doresc, o voi lua.

Lepsa suna cam asa:

„…dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?” (citatul este din Cristian Tudor Popescu, Libertatea urii, Polirom, 2004, p. 6).

Pentru a putea raspunde la o astfel de intrebare, ar trebui sa stiu daca prin a trai vesnic este sugerata vesnicia de dupa moarte, sau o vesnicie pe acest Pamant, in aceasta lume. Dar pentru ca eu consider ca vesnicia de dupa moarte este strans legata de supravietuirea cuvintelor sau realizarilor unei persoane, voi considera ca cel ce a pus intrebarea se referea la o viata vesnica in lumea de aici, cea pe care o cunoastem.

In acest caz raspunsul meu este foare simplu. As alege sa mor. Vesnicia pe acest pamant nu ma atrage. Nu consider ca in aceasta lume exista ceva care sa faca sa merite sa traiesc vesnic. Ba mai mult, daca cuvintele mele mor (iar prin cuvinte, inteleg realizari de orice fel - care momentan nu sunt prea multe, in cazul meu, dar mai am timp), eu ce rost mai am? De ce mai traiesc acum daca nu pentru speranta ca prin ceea ce voi face eu voi realiza ceva, voi schimba ceva, voi contribui cu ceva la bunul mers al acestei lumi. Si sa nu ma intelegeti gresit. Nu vreau nimic extraordinar, insa de multe ori ai puterea de a influenta chiar si prin cele mai mici actiuni. Deci, daca cuvintele tale mor, atunci tu de ce mai traiesti?

Iar daca ar fi sa privesc mai departe asupra esentei reprezentate de o viata vesnica in aceasta lume? N-as face decat sa-mi port pasi mai departe de-a lungul secolelor, sa privesc cum in jurul meu apar si dispar oameni, apar si dispar civilizatii, apar si dispar vise. Ar fi o viata pe care nu mi-as putea-o lega de nimic, caci totul in afara mea ar fi trecator. As fi privita cu admiratie de lume si as deveni cea mai importanta sursa istorica, insa voi fi pe veci trista, caci orice iubire, orice sentiment pe care il voi simti va fi destinat pieirii. Nu-mi pot imagina nimic mai trist decat o viata vesnica aici.

Insa, daca cuvintele mele ar trai, chiar daca trupul meu va disparea, voi trai si eu prin ele. Doar ele trebuie sa fie calea mea spre vesnicie, iar o moarte a trupului nu trebuie sa ma sperie, trebuie doar sa ma impulsioneze sa am cat mai multe realizari pana in momentul in care se va produce...

Tess D'Urberville

2009-09-23T13:55:00.004+03:00

Autor: Thomas Hardy
Nationalitate: engelz
Titlu original: Tess of the d'Urberville
Ecranizare: da
Anul aparitiei: 1891
Nota: 10/10
Alte recenzi de acelasi autor: nu

Cartea aceasta mi-a dat-o maica-mea pe la inceputul veri, cu mentiunea ca "e o carte ce trebuie citita." Eu am luat-o si am pus-o langa celelalte carti pe care mi-am propus sa le citesc, iar uite ca acum am ajuns sa o si fac.

Ceea ce scria pe spatele cartii nu ma atragea in mod deosebit, de aceea am inceput aceasta carte fara prea mari sperante ca voi descoperii o lectura care sa ma atraga in mod deosebit. Totusi, inca de la primele pagini, am putut sa constat ca m-am inselat. Mi-a placut foarte mult stilul lui Hardy, chiar daca, pe alocuri, apareau pasaje mai dificile. Iar ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost felul in care el si-a conturat personajele, mi-a placut foarte mult de Tess, si mi-a placut si de Angel Clare pana la un moment dat.

Ceea ce m-a surprins cel mai tare la aceasta carte a fost felul de a gandi si de a privi lucrurile al autorului, care parea extrem de libertin, tinand cont de perioada in care a fost scrisa cartea aceasta. Am constatat cu uimire ca acesta isi permite sa priveasca chiar si religia intr-o lumina oarecum sceptica (prin personajele sale, desigur), acest lucru intampandu-se intr-o perioada cand aceasta era foarte pretuita.

Romanul isi trage titlul de la numele personajului sau principal, Tess D'Urberville, o fata saraca de la tara, care afla intr-o zi ca se trage dintr-o familie de cavaleri, de aici incepand, de fapt, toate problemele ei. Sedusa si abandonata de catre un barbat bogat, ea incearca sa traiasca in continuare, luptandu-se cu prejudecatile oamenilor. Crede ca si-a gasit iubirea, insa nici aceasta nu poate sa se implineasca, tot datorita prejudecatilor, pana in momentul in care este prea tarziu. Cartea este de un asemenea tragism, incat m-a facut de multe ori sa plang.

Insa ceea ce o particularizeaza pe Tess de alte fete este atat modul ei de a gandi, cat si iubirea ei, o iubire pe care m-am chinuit din rasputeri sa o inteleg, insa am esuat. Uneori imi venea sa spun ca este o proasta, cum o vedeam cum sta si inghite orice din partea barbatului iubit, cum il considera pe acesta perfect tocmai atunci cand el isi arata defectele. Insa erau alte momente in care ii admiram puritatea cu care era capabila sa iubeasca, cand consideram ca ceea ce simte ea este o dragoste pura si totala, ajungand pana la punctul in care o invidiam pentru capacitatea de a nutri astfel de sentimente. Poate ca tocmai din aceasta cauza gestul lui Angel Clare mi s-a parut atat de nedrept, mai ales ca si el se afla intr-o situatie similara si era constient de dragostea pura si totala pe care aceasta i-o oferea.

Ceva din aceasta dragoste a ei m-a dus cu gandul la eroinele marilor opere, care iubeau si ele la fel de puternic si de patimas, chiar daca nu toate la fel de pur. De exemplu ultimul gest de disperare a lui Tess, acela care o face sa il ucida pe Alec D'Urberville doar pentru a-si putea implini iubirea, m-a dus cu gandul la scena in care Tosca l-a injunghiat pe Scarpia pentru a putea trai alaturi de iubitul ei.

Tess D'Urberville este categoric o carte romantica, iar prin ea am putut intelege faptul ca eu sunt in mod clar indragostita de acest curent. Dar cred ca este mult mai mult decat o poveste a unei fete sarmane. Cred ca este o poarta catre Angila rurala de la sfarsitul secolului al XIX-lea, o usita prin care putem face cunostinta cu modul de gandire, cu prejudecatile si cu viata oamenilor din acele vremeuri.

Cred ca aceasta carte va placea orcarei fete, caci povestea eroinei principale are ceva in ea ce nu poate sa nu starneasca compasiune. Insa nu consider ca aceasta este potrivita doar pentru a fi lecturata de o persoana de sex feminin. Un barbat ar putea gasi la fel de multa placere in lectura ei, caci Thomas Hardy chiar se pricepe sa te faca sa-i iubesti cartea.

viziune sumbra

2009-09-22T15:11:00.005+03:00

Circula pe internet, in ultima vreme, o leapsa a carui intrebare este "ce s-ar intampla daca ar pica net-ul pentru todeauna?" Sunt sigura ca ar fi interesant sa gasesc un raspuns la aceasta intrebare, caci se pot face multe speculatii pe aceasta tema. Insa, pe mine aceasta intrebare ma duce cu gandul la o viziune mult mai tragica si sa-mi pun creez un scenariu ale carei consecinte vor fi catastrofice: ce s-ar intampla daca intr-o zona extinsa s-ar produce o pana de curent ce n-ar putea fi remediata decat intr-o perioada foarte indelungata? Iar daca mai presupunem ca acest lucru se intampla si iarna...

Numai gandindu-ma ca asa un lucru s-ar putea intampla, ma face sa ma gandesc cat de mult depindem noi de viata asta mecanizata si informatizata, in care totul se bazeaza, in special, pe puterea masinilor. Nu trebuie decat sa ne gandim cate lucruri functioneaza cu electircitate ca sa realizam cat de catastrofala ar putea fi asa o chestie.

Ma gandesc numai la ceea ce s-ar intampla in propia mea casa. Faptul ca as ramane fara lumina este de la sine inteles, dar asta nici n-ar fi cel mai grav lucru. Am centrala termica, deci ca sa ma incalzesc, am nevoie de electricitate. De fapt, adevarul este ca fara curent nu ar mai functiona deloc incalzirea, caci si celor de la Calor le trebuie electricitate pentru a putea pune in functiune propria lor centrala si pentru a produce caldura pe care s-o trimita mai departe spre caloriferele oamenilor. Cei ce inca mai au sobe cu lemne ar deveni adevarati norocosi intr-o astfel de situatie si ar fi invidiati de toata lumea.

In al doilea rand, cred ca si pentru a pompa apa pana la robinetele noastre este nevoie de electricitate. Deci fara ea, am ramane si fara apa. Mai departe va puteti imagina ce consecinta ar avea lucrul acesta pe termen lung. Si nu ma refer doar la cozile de la fantanile publice...

Pe langa acestea, totul este informationalizat in ziua de azi, iar calculatoarele rezolva o mare parte din treaba oamenilor. O multime din datele necesare in munca noastra sunt pastrate in interiorul lor. Sunt o multime de lucruri pe care ne-ar fi imposibil sa le facem fara ajutorul lor. Iar in momentul in care curentul electric ar pica, calculatoarele n-ar deveni nimic mai mult decat niste simple obiecte de decor. Oameni ar alerga disperati incercand sa gaseasca datele necesare pentru munca lor, s-ar chinui sa rezolve manual lucrurile pe care altadata le rezolvau computerizat, intr-un timp de cinci ori mai mare. S-ar produce mari intarzieri si s-ar produce si mai mult haos.

Acestea sunt doar cateva din consecintele unei pene de curent. Nu-ti trebuie decat umpic mai mult timp de gandire pentru a realiza toate dramele care s-ar produce intr-o astfel de situatie, insa eu nu-l am la dispozite acum. Va las pe voi sa va ganditi mai departe de atat.

Ziua XIV: Rab

2009-09-20T21:33:00.015+03:00

Iată că am ajuns şi la momentul în care stau în faţa calculatorului, încercând să-mi adun toate amintirile pentru a putea povesti ultima zi a excursiei mele. Şi ce îmi face sarcina aceasta atât de dificilă? Poate că faptul că această zi a fost cea mai frumoasă dintre toate cele pe care le-am petrecut la mare, iar eu îmi caut cuvintele potrivite pentru a vă face şi pe voi să înţelegeţi acest lucru.

În această zi am mers într-o cruazieră, cu vasul numit "Angelina". Ştiam de dinainte traseul acestui vapor. Urma să ne ducă în oraşul Rab, capitala insulei cu acelaşi nume, unde aveam să ne plimbăm şi apoi să servim masa. Apoi plecam mai departe, spre un fiord ce ţinea de partea continentală a Croaţieie, unde aveam iarăşi o pauză, iar apoi ne reîmbarcam pe cas pentru a ne întoarce în Baska, în acest drum trecând pe lângă nişte impresionante stânci ale unei insule.

Acum, că ştiţi cam despre ce este vorba, am să vă povestesc totul de la începutul zilei. Adică, de la ora 9, când vasul a plecat. Aveam prin locuri chiar în faţă, locurile cele mai bune, credeam noi pe atunci. Şi ar fi şi fost aşa, doar că nu luasem în calcul un lucru: vântul Bora. Acest vânt bătea tocmai din faţă, iar când a început vaporaşul să meragă mai repede, lovea cu aşa o forţă în val, încât acesta stropea foarte tare. În scurt timp am fost toţi uzi şi ne-am retras înauntru.

pe vapor, înainte de plecare

stropi de apă...

După două ore de mers am ajuns la Rab, unde aveam asigurat de către firmă un tur ghidat. Aşa am aflat noi că, din punct de vedere arhitectural, oraşul este împărţit în două părţi: una romană şi o alta veneţiană. "Asta îi explică frumuseţea", am gândit noi. Căci şi numai din cât putusem vedea până atunci, ne-am dat seama că oraşul este superb. Până la urmă, cele mai frumoase lucruri tot de către italieni sunt făcute, cel puţin aceasta este părerea mea.

Acum, cum să vă explic vouă ca să înţelegeţi mai bine frumueţea acestui oraş? E greu de descris în cuvinte. Tocmai de aceea vă pun la dispoziţie şi pozele care ilustrează mult mai bine frumuseţea decât o pot face cuvintele mele. Nu ştiu cum aş putea reda prin vorbe farmecul acelor străduţe înguste, cu clădiri în stil italienesc pe ambele părţi şi a căror balcoane şi pervazuri sunt pline de flori. Mi-e greu să vă explic acea impresie a regăsirii unei oaze din trecut care te lovea imediat ce zăreai din vapor oraşul cu cele patru turnuri ale lui, impresie care persista şi atunci când colindai străzile lui şi-i priveai clădirile ridicate de diverşi nobili. La toate acestea se adăuga o vegetaţie foarte bogată şi farmecul mării ce îl înconjura.

cele patru turnuri

străduţe înguste

vedere din turn

de prin partea romană...

pe o stradă...

Nu am să pierd vremea vorbindu-vă despre masa pe care am luat-o aici, şi nici despre călătoria cu vaporul până în fiord. Am să trec direct la a vă vorbi despre acesta. Şi, cu toate ca a fost foarte frumos, am să încep cu punctele lui negative. Poate tocmai datorită faptului că sunt puţine, şi vreau să ştiu că am terminat cu ele, pentru a putea mai apoi să-i laud nestingherită frumuseţea. Primul ar fi faptul că fiordul este umpic cam prea amenajat. Mi-ar fi plăcut să văd un stil de frumuseţe mai sălbatic. Al doila este reprezentat de faptul că ambarcaţiunile cu motor au voie să pătrundă înauntru, ceea ce produce foarte multă poluare, atât asupra aerului, dar mai ales asupra apei, care era plină de ulei pe alocuri.

Gata, acum pot să vorbesc doar despre frumuseţea lui. Şi cum ar fi putut să nu fie frumos, atunci când locul respectiv implica o mare de un albastru turquiz minunat şi stânci ce îi stăteau drept străjeri? Cum ar putea ca locul respectiv să nu te atragă, atunci când şti că acolo este o epavă a unui vas scufundat în timpul celui de-al doilea război mondial şi atunci când zăreşti peşti de toate culorile prin apă? Ei bine, aici, în acest cadru am făcut noi baie şi am înotat pentru a vedea epava. Şi a fost minunat.

epava

spre ieşirea din fiord

oameni înotând

După ce am plecat din fiord, urma să ne întoarcem acasă. Însă, cum am spus încă de la început, nu înainte să trecem pe lângă acele stânci superbe ale insulei St Gregorio (sper că i-am ţinut bine minte numele). Această insulă a fost folosită drept închisoare de femei în timpul regimului comunist, una dintre cele mai dure închisori. Cred că daca spun că pe insulă nu exista nicio sursă de apă potabilă, este îndeajuns pentru a vă face o idee despre cât de dure erau condiţile de aici. Iar dacă vedeţi aspectul insulei, veţi fi absolut siguri că nu vă mint.

stânci impresionante

o altă sâncă

perspectivă sunbră pentru prizoniere

Cam asta a fost excursia noastră. Ah, nu! Am uitat să menţionez că în timp ce ne aflam în vapor am avut şi norocul de a vedea delfini, ceea ce a fost un lucru minunat. Eu vă recomand tuturor celor cere treceţi prin Baska această croazieră.

Ziua XIII: Krk

2009-09-19T15:27:00.012+03:00

În penultima zi pe care o mai aveam de petrecut în Croaţia, dimineaţa a fost una înnorată. Ne aşteptam să vină o ploaie din moment în moment. Aşa că ne-am zis că de ce să stăm acolo, în loc să mergem să mai vizităm ceva? Dacă tot era înorat, nu existau nici perspective prea mari de a face baie. Aşa că am hotărât să vizităm oraşul Krk, capitala insulei cu acelaşi nume, insula pe care ne aflam şi noi, de altfel.

Când am ajuns acolo, am realizat că am luat o decizie foarte bună, căci numai în Baska era aşa de înorat. În Krk se vedeau chiar şi câteva raze de soare, iar ameninţarea unei ploi nu mai părea chiar aşa de mare.

Dar bănuiesc că nu despre cât de înorat a fost ceru aţi dori voi să vă povestesc. Cred că v-ar interesa mai mult să ştiţi despre cum arăta oraşul şi despre ceea ce am făcut noi pe acolo. Ei bine, oraşul a fost foarte drăguţ. Străduţe înguste şi clădiri vechi, cam în acelaşi stil în care sunt şi Budva sau Kotor-ul, din Muntenegru, pe care le-am vizitat anul trecut. Am vizitat chiar şi un mic castelaş, cam sărac el în exponate, însă suficient pentru banii pe care i-am dat ca să putem intra.

cladiri din Krk

straduta ingusta

castelul

curtea castelului

Cel mai mult mi-a plăcut că am ajuns într-un loc din care se vedeau numeroase clădiri, iar dacă priveai în jos, peste un zid, se vedea marea cu valurile ei ce se loveau de stânci. De altfel, întreg parcul acela (sau piaţă, ce o fi fost) era foarte frumos. Plin de vegetaţie, cu nişte pomi foarte interesanţi, era un loc foarte romantic şi atractiv.

marea

poza de grup, in parc

Din parcul acela ne-am dus direct spre locul în care ne-am propus să facem baie. Era un loc minunat, un fel de stâncă ce înainta mai mult în apă. Pe ea era o scară pe care puteai sa cobori, dar mai ales să urci, căci urcarea ar fi fost foarte dificilă fără ea. M-am simţit excelent făcând baie aici, mai ales că valurile mării erau destul de mari, iar senzaţia aceea că te ridici şi apoi cobori la loc este minunată.

locul de baie, vazut de departe

in valuri

privind in zare

Poate că ar trebui să vă mai vorbesc despre locul în care am luat masa în aceasta seară. Este vorba despre un minunat restaurant din Baska, numit Capitans, cu un chelner extraordinar şi cu mâncare la fel de bună. Eu am mâncat o porţie uriaşă de calamari, şi trebuie să ştiţi că chiar am mâncat-o toată. Şi am mai luat şi desert.

Oricum, a fost o altă zi frumoasă, de care îmi amintesc cu bucurie.

Ziua XII: Baska

2009-09-18T22:39:00.008+03:00

Voi vorbi foarte rapid despre această zi, căci nu am fost plecaţi niciunde şi ne-am petrecut-o acasă. În Baska, vreau să spun.

A fost o zi caldă şi fără prea mult vânt, ceea ce a făcut ca apa să fie la fel de limpede precum un lac. Asta din nefericire, căci mie îmi plac valurile foarte tare. Mi se pare mult mai amuzant să fac baie într-o mare agitată decât într-una ce nu se mişcă mai deloc. Mamei mele, însă, i-a plăcut foarte mult că putea merge cu salteaua, aşa că până la urmă asta am făcut şi eu, căci era singura distracţie după ce ai înotat un timp.

în apă

Dar să nu mai piert timpul descriind tot felul de evenimente stupide din acea zi, să vorbesc despre singurul lucru care a fost mai amuzant şi mai deosebit în acea zi: Aquagan-ul. În cazul în care nu v-aţi prins (şi să nu credeţi că îmi bat joc de voi, eu n-am realizat de prima dată când i-am auzit numele ce este acesta), să ştiţi că vorbesc despre un tobogan cu apă. M-am dus acolo cu sora mea. Aveam de ales între trei tobogane: unul ce mergea cu o pantă lină şi cu puţine curbe în jos, unul ce avea mai multe curbe şi unul drept şi foarte abrupt.

aquagan-ul

Noi am hotărât să le luăm pe rând. Primul a fost relativ ok. Al doilea, în schimb, aluneca foarte prost, datorită faptului că avea atât de multe curbe, ceea ce nu-l lăsa să fie prea înclinat. Poate că nici eu nu am avut exact poziţia care a trebuit. Al treilea era... mi-e greu să găsesc cuvintele să-l descriu. Aveai o senzaţie foarte stranie în cele două secunde cât alunecai pe el. Soră-mea la adorat. Eu încă nu sunt convinsă dacă mi-a plăcut sau nu. Probabil că m-aş mai da pe el dacă aş avea ocazia. De altfel, m-am dat şi atunci de trei ori. E interesant.

Cam asta este treaba cu aquagan-ul. Mai multe nu ştiu ce să vă zic despre această zi. A fost una normală, frumoasă, desigur, dar fără prea multe evenimente, de aceea nici nu prea am ce vorbi.

Imagine nocturnă

Capitan's, un minunat restaurant

Ziua XI: Biserujka şi Vrbnik

2009-09-17T19:53:00.016+03:00

În cea de-a patra zi petrecută la Baska şi a 11-a a excursiei noastre, am mers sa vizităm o peşteră, al cărui nume este Biserujka (ceea ce, în traducere, înseamnă perluţă) şi apoi oraşul Vrbnik, despre care ştiam că trebuie să aibe o plajă foarte frumoasă, unde te poţi arunca în apă direct de pe stânci, aşa cum ne place nouă.

Dar să încep cu începutul, şi să vă povestesc despre peştera pe care am vizitat-o. Nu ştiam foarte bine drumul până la ea. Sau poate ar fi mai corect să spun că nu-l ştiam de loc. Văzusem un indicator în timp ce am venit spre Baska, in prima zi, aşa că nu ne-am mai uitat pe hartă să vedem ce şi cum. Până la urmă s-a dovedit că nici nu aveam nevoie, parţial datorită faptului că erau puse semne la fiecare intersecţie (e adevărat, cam micuţe, dar erau) şi parţial datorită minunatului simţ de orientare al tatălui meu, care nimereşte mereu şoseaua corectă.

Drumul ducea când prin inima insulei, când pe malul mârii. Oricum, peisajul a fost destul de pitoresc şi mi s-au părut deosebit de frumoase acele sate în stil tradiţional care mai existau încâ în zonele mai puţin vizitate. Deşi trebuie să recunosc că aspectul de sate părăsite era destul de mare (cu toate că am văzut pe alocuri locuitori, însă casele aveau un astfel de aspect de nu-ţi venea să crezi că sunt din vremurile noastre), însă poate că tocmai acest lucru le mărea farmecul.

sat din insula Krk

Într-un final am ajuns şi la peşteră, care se numea Biserujka (sau Perluţa) datorită unei legende conform căreia un hoţ a ascuns odată aici o comoară alcătuită din perle. Comoara nu a fost găsită niciodata, însă peştera este atât de bogată în formaţiuni, încât poate fi numita ea însâşi o comoară. Nu ştiu câţi cunoaşteţi ceea ce sunt stalctitele şi stalagmitele, dacă nu ştiţi puteţi face click aici pentru a vedea nişte informaţii succinte.

Dar nu trebuie neaparat sa stiti despre formatiunile existente intr-o pestera. Daca in copilarie ati citit Ciresarii veti intelege despre ce vorbesc atunci cand spun ca m-am simtit asemenea Mariei in acea pestera. Totul arata precum o frumoasa sala de dans a unui palat magic, o sala bogat ornamentata, cu candelabre sofisticate si printese in rochii cat mai elegante si mai sofisticate. A fost ca si cum m-as fi transpus intr-unul din basmele copilariei mele.

tavanul pesterii

galerie

detaliu

fundul pesterii

Când am plecat de acolo am hotărât că ne vom opri la o plajă care li s-a părut atractivă prietenilor noştri, înainte de a de îndrepta spre Vrbnik. Ce pot spune despre această plajă? Cu siguranţă nu e stilul meu. O plajă cu iarbă şi mult timp după ce am intrat în apă şi am început să înaintez, apa îmi ajungea tot până la genunchi. Deşi trebuie să recunosc că pentru fetiţa de trei ani a celor ce ne însoţeau, această plajă a fost foarte potrivită.

La Vrbnik ne-am dus numai noi, prietenii noştri fiind obosiţi şi dorind să se întoarcă acasă. Însă acolo a fost foarte fain. Iniţial ne gândeam să vizităm şi oraşul, însă adevărul este că era cam târziu, aşa că ne-am dus ţintă spre plajă. Nu ştiam bine unde este, dar ştiam că trebuie să mergem în jos. Astfel am ajuns în port. Din port am început să mergem pe lângă apă, până am ajuns la un mic tuneluţ în stâncă, pe sub care am trecut şi am ajuns la o plajă cu pietre. Cu umpic de curaj am intrat şi în apă (era umpic rece, iar acolo era umbră) şi am început să înotăm. Maica-mea avea salteaua, de care ne mai prindeam şi noi uneori. Ne-am dus până la o stâncă pe care era prină o scară, astfel încât să te poţi urca pe ea şi să sari în apă. Ceea ce noi am şi făcut, de altfel.

portul din Vrbnik

tunelul

plaja

stanca

Când am ieşit din apă, ne-am dus să facem plajă pe digul portului căci, după cum am spus, acolo era umbră, iar noi vroiam să ne uscăm cât mai repede, căci ni se termina timpul pentru care am plătit parcarea. Ne-am uscat doar parţial până în momentul în care a trebuit să ne întoarcem, dar a fost ok.

aici am stat sa ne uscam

Ne-am întors acasă unde i-am găsit pe prietenii noştri, iar seara am mâncat la restaurant, eu caracatiţă gătită în stil mediteranean, care a fost foarte bună, deşi trebuie să recunosc că şi mai bună ar fi fost cu mai puţin piper.

Una peste alta, cred că pot spune că a fost o zi foarte frumoasă.

toate fetele din excursie