Dorm... Visez... Visez cum cuie adanci imi strapung pielea, cum durerea creste, se lupta sa ma cuprinda, sa ma darame, sa ma termine, sa ma faca sa nu mai exist. Tip... Vreau sa tip, dar nu pot. Buzele mele parca sunt lipite si refuza sa se deschida. Incer iar, si apoi iar si iar, dar tot fara succes. As vrea sa ma zbat, sa fug, dar ceva ma tine in loc si nu pot sa ma misc. Si atunci ma trezesc...
Desi durerea parca inca persista, ma gandesc ca a fost doar un vis si deschid ochii... iar atunci constat ca nu ma aflu in camera mea. Ma aflu intr-o incapere cu podeaua ca de gheata, iar durerea ce o simteam in timpul somnului nu reprezenta nimic altceva devat trupul meu gol ce e incet cuprins de frig. Incep sa ma tep, iar acum, treaza, nimic nu se mai interpune in calea frici si durerii ce ma apasa.
Unde sunt? Cum am ajuns aici? De ce? De ce? Cineva sa ma ajute! Ajutor! As vrea sa strig, dar corpul meu parca refuza sa asculte comenzile propriului meu creier. Ce mi se-ntampla? Privesc speriata in jur in timp ce lacrimi mari incep sa curga din ochii mei. Mi-e frica, mi-e frig, ma doare! Tremur... Cine m-a adus aici, de ce sunt aici? Cineva sa vina! Cineva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu