Poze Practica Fagaras

V-am promis niste poze din practica, si am de gand sa ma tin de cuvant... Va las sa priviti.

La coborârea din tren

În camionul ce ne-a transportat până la Bâlea Cascadă şi, de aici, la Bâlea Lac în fiecare dimineaţă.

În şir indian urmăm traseul (nu au fost atât de mulţi decât în prima zi... la fel ca mine, din păcate)

pe traseu

o privire înapoi

era şi iarnă, şi ne-am jucat cu bulgări

prietenul meu cu Lacul Capra (fără el poza n-avea farmec)

Şi am ajuns pe vârf (Vânătoarea lui Buteanu - 2507 m)

Lacul Capra, din nou

Femeie din zăpadă - realizată de prietenul meu şi de încă un băiat (Gabi)

Cascada Bâlea

Lacul Bâlea

Practica in Fagaras

Sunt convinsa ca de abea asteptati sa-mi auziti povestile despre practica din Fagaras, asa-i? In fine, o fi, n-o fi asa, tot le veti auzi, insa veti constata ca m-am intors de acolo umpic dezamagita. De ce dezamagita? Ei bine, pentru ca am fost atat de inteligenta incat din prima zi sa calc stramb si sa fac o entorsa de toata frumusetea, astfel ca toate celelalte zile le-am petrecut de una singura in camera de hotel. Mishto, nu? Dar, cu toate acestea, tot ma simt datoare sa vorbesc si sa va impartasesc impresile mele.

Deci... sa incepem cu prima zi. Prima zi, ziua in care am fost pe Vanatoarea lui Buteanu (primul meu varf de peste 2500 m din Romania - avea 2507 m). Ah, da, am uitat sa precizez cateva detali. Am fost cazati la cabana Balea Cascada (1234 m). De acolo ne lua in fiecare zi un camion care ne ducea la Balea Lac (vreo 2000 m, nu mai stiu exact). De aici incepeau toate traseele noastre, asa cum s-a intamplat si in prima zi.

Am pornit pe poteca marcata, urmand sa ajungem in circul suspendat de sub Buteanu. Pe durm am facut numeroase opriri, in care ni se povestea despre relief, despre plante... ce mai, tot ce trebuie sa stie un viitor geograf. Cand am ajuns in circ, am facut o oprire mai lunga. De aici o parte (printre care si eu) am urcat pe varf, o alta parte au ramas si au stat degeaba, iar altii s-au implicat in masuratorile care urmau sa fie executate in acest loc (pentru cei curiosi, faceam tomografi si radiografi ale solului, verificam daca lobi de solifluxiune mai sunt sau nu activi, cautam permafrost, verificam duritatea rocilor, cautam diferite caracteristici ale ghetarilor de pietre - prin toamna ni se vor impartasi si noua rezultatele analizelor, poate le veti afla si voi). 

Cum spuneam, eu si cu inca cativa colegi am decis sa urcam pe varf, dar nu are rost sa va spun prea multe despre asta, in curand voi posta pozele, si atunci veti vedea mai bine, caci cred ca e cam plictisitor, atat pentru voi, cat si pentru mine, sa povestesc cum am urcat aici. Voi trece direct la partea in care am calcat stramb, moment ce mi-a pus sentinta de a-mi petrece tot restul practicii in camera de hotel. Acest lucru se intampla la coborare. Trecusem deja de Balea Lac, mergeam pe poteca ce ducea spre cabana noastra. Chiar acolo era un drum drept. Calcasem stramb deja de doua ori, dar priciorul revenise repede la normal datorita bocancului. Oricum, nu-mi faceam griji, obisnuiesc sa calc usor stramb de fiecare data cand cobor. Si am calcat stramb si a treia oara. La inceput s-a intamplat la fel. Piciorul meu s-a dus putin in jos, loc de unde ar fi revenit, daca nu m-as fi aflat exact pe marginea unei pietre, de unde piciorul meu s-a dus si mai jos. Am auzit glezna paraind, si am stiut ca in urmatoarea zi nu voi mai putea merge. Speram doar sa-mi treaca repede, sa pot merge celelalte zile. M-am ridicat rapid, si am coborat asa restul pantei. Lucru care poate ca n-a fost cel mai bun, dar ce puteam face? Stiu ca a contribuit la umflarea mai accentuata a piciorului, dar asta era. N-am fost atenta, asa ca a trebuit sa raman in camera tot restul practici. Noroc ca prietenul meu imi povestea tot ce le spunea profu, imi povestea cum decurgeau masuratorile, ca sa fiu si eu la zi.

Nu stiu daca m-ai are rost sa va povestesc cum au decurs zilele in care am stat in camera. Nu cred ca are rost sa va vorbesc nici despre ultima zi pe munte, in care am urcat si eu cu camionul la lac, iar apoi m-am intors cu telecabina. Va voi vorbi alta data, caci am multe de spus despre aceasta telecabina, dar nu de bine, in orice caz. Ideea e ca pentru mine cele mai frumoase zile au fost prima si ultima, sau, de fapt, a doua si ultima, adica aceea in  care am putut urca pe munte, si ziua intoarceri acasa, cand ne-am plimbat prin Sibiu, lucru pe care l-am putut face si eu. 

Plimbarea aceasta de o ora prin Sibiu a fost foarte placuta, chiar daca afara ploua. Ne-am prostit, am facut poze, am fugit prin fantana (pentru cei ce cunosc tasnitoarea din Sibiu). Foarte placut. Si am hotarat, impreuna cu toti colegii, ca va trebui sa revenim la Sibiu. 

Cam aceasta a fost excursia noastra. Ieri la 10 jumatate seara am ajuns in Timisoara, acasa. Cand voi avea acces la calculatorul pe care am descarcat pozele, voi posta si cateva poze pe blog, ca sa vedeti mai bine cum sta treaba.

Iubim natura - Hai s-o protejam!

 Am aflat ca Umbrela Verde a initiat un concurs prin care sustine intitiativele ecologice. Asa ca mi-am zis ca de ce sa nu particip? Preocupari in ceea ce priveste ecologia am avut de multa vreme, iar faptul ca sunt studenta la geografie nu poate duce decat la inmultirea acestora, sau, daca nu, macar la practicarea lor intr-un mod mai constient. Si cum tema concursului tine de ecologie urbana, iar eu nu demult am terminat de studiat geografia urbana, cred ca pot avea ceva pareri, mai mult sau mai putin competente (desigur, nu e specialitatea mea, si nici visul meu sa ma specializez pe urbanism, dar, cu toate acestea, vad acest lucru mai posibil decat orice alta cariera). Dar sa termin sa vorbesc despre mine, si sa incep sa dezbat tema concursului.

Intrebarea la care trebuie sa raspund suna cam asa: ‘Care crezi ca sunt cele mai importante masuri pe care autoritatile si locuitorii ar trebui sa le ia pentru a imbunatati calitatea mediului din orasul tau?’

 Pentru a da un raspuns cat mai bun la aceasta intrebare, cred ca este foarte important sa mentionez care este orasul meu, si care este calitatea mediului de aici la ora actuala. Ei bine, eu locuiesc in Timisoara. Este un oras ce, in comparatie cu alte orase din tara, ar putea fi calificat drept curat, insa nu este suficient de curat. Cu toate ca exista deja cateva campanii ce incearca sa incurajeze cetatenii sa renunte la aruncatul mizerilor pe strada, sau sa le faca cunoscute avantajele colectari selective a deseurilor, adevarul este ca nu se intreprind suficiente lucruri, iar oamenii nu sunt atat de receptivi pe cat s-ar dori.

Ce ar trebui sa se faca totusi? Vorbeam de colectarea selectiva a deseurilor, si am spus ca exista campani ce incurajeaza acest lucru. Cu toate acestea, nu exista, in centrul orasului, cosuri de gunoi care sa faca posibil acest lucru. Toate cosurile de gunoi sunt universale, pubele speciale pentru colectare selectiva nu se afla decat in apropierea blocurilor, sau in unele institutii, insa, cred ca un prim pas pentru un centru curat ar fi amenajarea unor astfel de cosuri de gunoi. Cred ca acest lucru ar demonstra ca ceea ce ni se cere nu sunt doar vorbe, iar oamenii vor putea face acest lucru mereu.

Insa calitatea mediului nu depinde doar de a nu arunca gunoaiele pe jos, sau de reciclarea acestora atunci cand este posibil. Traficul este intens in Timisoara. Initiativa de a amenaja piste de biciclete in aproape tot orasul este foarte buna, insa influenta acestora asupra decongestionarii traficului este relativ mica. Asa ca, atat poluarea atmosferica, cat si cea fonica sunt inca considerabile. Din cate am invatat la facultate, cel mai bun pansament si medicament pentru a reduce aceste forme de poluare este vegetatia. Astfel, amenajarea unui numar cat mai mare de spatii verzi devine strict necesara. Pomii sau gardul viu ar trebui sa se regasesca pe marginea fiecarei artere intens circulate, reducand astfel, substantial, atat zgomotul cat si patrunderea gazelor emanate de masini spre spatiul locuibil sau zonele de circulatie a pietonilor. 

Cred insa ca pentru a imbunatati cu adevarat calitatea mediului este nevoie de un efort combinat: atat din partea autoritatilor, care trebuie sa creeze toate conditile ca locuitorii Timisoarei sa traiasca intr-un mediu curat, insa si din partea acestora, care trebuie sa respecte toate reglementarile autoritatilor cu privire la protejarea mediului (niste sanctiuni severe ar ajuta) si sa contribuie la intretinerea spatiului verde, macar atunci cand este vorba de gradina din fata blocului.