Herculane

Drgii mei cititori, n-am mai scris de mult si m-am gandit ca poate acest lucru v-a intristat. Dar cred ca ma intelegeti si pe mine, am fost ocupata cu facultatea, dar si cu alte chesti care ma fac cand mai fericita, cand mai trista, cand sa plutesc pe un norisor, cand sa turbez de nervi, doar pentru ca apoi sa plutesc din nou pe norisori roz si frumosi. Poate va dati seama despre ce vorbesc, daca nu am sa va spun pe scurt: primele zile ale unei relati. Dar nu despre asta vreau sa discut cu voi. M-am gandit sa va arat cateva poze de la Herculane, unde am fost acum doua saptamani, intr-o excursie cu facultatea pentru a face practica de la geografia turismului. Excursia a fost minunata, multa distractie, nopti nedormite, urcat pe munte in timpul noptii, baie la cloaca (ma rog, eu mai putin, din cauza unor evenimente mai putin favorabile) si ziua si noaptea, urcat pe munte in timpul zilei, o coborare asa cum nu am mai executat de mult (cam de cand eram micuta si o alta mana o tinea pe a mea: cea a tatalui), discoteca, iar baie la cloaca, gratare, glume, rasete, povesti de toate tipurile... Cred ca intelegeti ce vreau sa zic. Am sa va mai arat niste poze, va previn doar sa nu va asteptati la o calitate crescuta, caci n-au fost realizate de mine, ci de altcineva care, cred, nu poseda un aparat atat de bun.

Ce-ar fi dacă?

Ieri am minţit. Spuneam că vor fi două postări, însă nu m-am gândit că aş putea fi atât de obosită încât să nu mai pot scrie şi cel de-al doilea lucru la care m-am gandit. Eu vroiam ca cea de-a doua postare să fie o leapsa, din nou furata (sau oarecum furata), care mi-a placut mie destul de mult, aşa că o voi face astăzi.

1. Dacă ai putea să intri şi să trăieşti într-o carte, care ar fi aceasta? Motivează alegerea făcută! (dar într-un film? dar într-un cântec?)
Carţile care m-au marcat pe mine cel mai mult şi care m-au făcut să-mi doresc să trăiesc acolo, sunt cărţile pe care le-am citit în copilărie. Mai apoi am devenit umpic mai realistă şi, deşi nu pot nega că mi-ar plăcea să schimb lumea aceasta cu multe din lumile ficţionale pe care le-am cunoscut, la o astfel de întrebare nu mă pot abţine din a numi cărţile citite atunci. Deci, dacă mă întrebi în ce carte aş vrea să trăiesc, voi răspunde, fără ezitare Harry Potter sau Cireşarii. Cred ca sunt printre primele lumi cu care am facut cunoştinţă, iar din cauza asta mi s-au părut fantastice. Dacă vorbim de film... probabil că aş alege Stăpânul Inelolor. Îmi plac foarte mult chestile ce ţin de domeniul fantasticului şi mi-aş fii dorit ca viiaţa mea să fie asemănătoare cu un basm, însă fără tentele roz ale acestuia, căci de prea multă bucurie uiţi că trăieşti. Un cântec mi-ar fi mai greu de ales... Poate Shades of eternity a lui Luca Turilli.

2. Dacă ai putea să-ţi alegi prenumele, care ar fi acesta? Dar în cazul în care ai fi de gen opus?
Ca nume de fete mi-au plăcut mereu Maria, Alissya, Monica, Diana sau Jessica. Numele meu preferat de băiat este Victor. Însă nu ştiu dacă mi-aş dori să mă cheme pe mine aşa, sau dacă aş prefera să-mi botez copilul cu unul dintre aceste nume. M-am obişnuit cu numele meu şi simt că îmi aparţine.

3. În ce ţară ai vrea să locuieşti pentru un an şi de ce?
Pentru un an m-aş duce cam pe oriunde. Îmi place să călătoresc şi-mi doresc să acumulez cât mai multe informaţii de viaţă. Însă mi-aş dori să mă mut permanent în Italia sau în Franţa. Clima e plăcută, limba relativ uşoară, iar oraşele superbe.

4. Care este visul cel mai neobişnuit pe care l-ai avut şi ţi-l aminteşti?
Visele... cam toate au fost neobişnuite. De fapt, nici nu le-aş face o astfel de clasificare. Eu obişnuiesc să le împart în frumoase, urâte sau nicicum. Şi mi-e foarte greu să mă gândesc acum la ce îmi amintesc.

5. Povesteşte o zi din viaţa ta, imaginându-ţi că eşti un animal!
Să zicem că sunt o pisicuţă. Una mică de tot. Aşa că nu am altă treabă decat sa ma joc toată ziua şi să mă las mângâiată de oamenii ce mă iubesc, cu speranţa că prin asta îi pot ajuta să scape de necazuri, stres sau griji. Desigur, mai beau nişte lăptic, mai cucăi umpic la soare, iar noaptea îmi antrenez simţul care mă ajută la vânat.

6. Dacă ai putea trăi în pielea altcuiva pentru o perioadă limitată de timp, cine ar fi acea persoană şi de ce ai ales-o?
Mi-ar plăcea să fiu pentru un timp Luca Turilli, chiar daca astăzi nu-l mai idolatrizez aşa cum o făceam odată. Oricum, cred că experienţa de a fi în pielea unui star rock e unică. Plus că astfel aş avea ocazia să-l cunosc mai bine pe el şi să-i înţeleg mai clar mesajul.

7. Dacă te-ai trezi singur pe lume, care crezi că ţi-ar fi primele gânduri şi ce ai face prima dată?
La început aş fi speriată, aşa că aş încerca să mă clmez şi să descopăr ce s-a întâmplat cu ceilalţi.

sulfuri de semimetale

Astazi voi avea un surplus de postari, adica voi scrie doua, caci am mai multe lucruri de spus si nu se pot comasa intr-o singura postare. Prima oara vreau sa termin cu ceea ce tine mai mult de partea serioasa, de studiul meu, adica sa continui lista metalelor cu care am inceput acum cateva zile. Si iata ca astfel am ajuns sa ma ocup de sulfurile de semimetale, o alta clasa a mineralelor sau, mai bine zis, o subclasa a sulfurilor.

realgar

auripigment

stibina

bismutina

molibdenit

tungstenit

cobaltina

greva, colegi si muzica

Astazi a fost greva. Trebuie sa marturisesc sincer ca mi-a parut cam rau ca n-am facut cursurile (imi place la facultate), insa pana la urma a fost un lucru bun, caci am avut timp sa-mi cunosc mai bine colegii, sau macar cativa dintre ei. Oricum, nu am sa continui prea mult cu discutii pe acesta tema. Imi dau seama ca nu am nimic de zis, iar in ultima vreme ma cam deranjeaza sa vorbesc fara rost. Asa ca va voi pune niste muzica. Niste muzica pe care mi-au zis unii din colegii mei ca o asculta si care imi place si mie.

minerale - elemente native

Va place geologia? Mie imi place foarte mult, insa acest lucru nu ma opreste sa spun: "e grea". Desigur, asta nu face decat sa ma faca sa-mi doresc si mai tare sa o cunosc, sa-i descopar tainele, sa stiu totul despre ea. Nu-mi pot imagina nimic mai interesant decat ca data viitoare cand ma voi duce la munte sa privesc pietrele si sa le recunosc eu singura, sa zic: "uite, aceasta este acest timp de roca, iar cealalta un alt tip". Sa stiu ce semnificatie are faptul ca intr-un loc se afla o roca sedimentara, sau metamorfica sau magmatica. Sa vad o roca, iar aceasta sa-mi dezvaluiasca secretele trecutului si ale modului de formare a respectiviei formatiuni.

Dar de ce va zic eu asta? Ei bine, pentru ca la geologie am de invatat, printre altele, si noua pagini ce contin mineralele cel mai des intalnite in natura. Nu-mi fac probleme, am hotarat ca voi invata o pagina pe saptamana, ceea ce ar trebui sa fie reltiv ok. Motivul pentru care scriu aceasta postare este pentru a pune poze cu mineralele de pe prima pagina. O fac mai mult pentru mine decat pentru voi (da, azi sunt egoista), caci m-am gandit ca m-ar putea ajuta la invatat, insa, in acelasi timp, va voi lasa si pe voi sa va bucurati de frumusetea formelor acestor minerale, caci ele sunt superbe.

aur

argint

cupru

grafit

diamant

sulf

Cred ca ma voi opri aici, desi aveam de gand sa va pun poze cu mai multe pietre, insa abea acum am realizat cat sunt de multe, asa ca veti mai avea si in alta zi cateva monstre. Vreau doar sa va mai zic ca acestea intra in categoria elementelor native, caci sunt formate dintr-un singur element chimic (aur, argint, cupru, carbon sau sul

Ziua Nationala a Germaniei

Astazi este Ziua Nationala a Germaniei. Am stat mult timp si m-am gandit daca as putea scrie ceva in legatura cu acest subiect. Nu pentru ca as iubi germania extraordinar de tare (nu am fata de ea sentimente diferite fata de nici o alta tara din Europa), ci mai degraba pentru ceea ce inseamna aceasta zi: Reunire RDG-ului cu RFG-ul, deci, prabusirea comunismului.

Intr-o vreme eram destul de preocupata de modul in care decurgea viata in perioada comunista, de aceea am citit cateva carti, si sunt convinsa ca nu exista niciun lucru care ne-ar putea bucura mai tare decat prabusirea acestui regim. Si nu ma refer acum la situatia din Romania, despre asta probabil ca voi vorbi mai mult pe perioada comemorarii revolutiei noastre.

Germania, ca stat satelit al Uniuni Sovietice, avea o situatie mult mai sumbra decat cea de la noi din tara. Desi trebuie sa recunosc ca au fost mult mai norcosi decat noi, caci la ei regimul comunist s-a prabusit fara a fi nevoie de varsarea de sange a atator oameni, ceea ce se petrecea in tara atata timp cat acesta a fost la putere nu a fost deloc roz.

Dar daca va preocupa sa aflati mai multe date despre felul in care se traia in Germania de Est, va recomand sa cititi Manifestul negru, care, desi carte de fictiune, are si cateva referiri la situatia de acolo care nu sunt deloc fictionale. Eu am vrut doar sa ne bucuram impreuna ca faptul ca Europa a reusit sa scape de acest regim.

la filarmonica

M-am gandit ca ar fi bine sa va informez, succint poate, si despre evenimentele muzicale din viata mea. De aceea scriu aceasta postare pentru a va spune ca astazi am fost la filarmonica, unde s-a cantat simfonia a IX-a de Beethoven. Ma gandeam ca am sa va pun un fragment din aceasta simfonie (cantata, binenteles, intr-un alt cadru), ca sa puteti asculta si voi. Iar apoi am sa va pun si un fragment din Turandot, caci am fost si la aceasta opera zilele trecute, insa n-am mai apucat sa va spun.

Intrebari existentiale

Sunt obosita si mi-e greu sa gandesc. Va spun sincer ca ieri, inainte de a adormi, mi-a venit o idee mega tare in legatura cu ceea ce as putea scrie pe blog, insa se pare ca in timpul somnului ea s-a evaporat din capul meu, iar acesta a ramas gol. Asa ca ma indrept spre una din solutile de rezerva, spre ceva ce mi-am spus ca voi face in momentele in care ma aflu in pana de inspiratie: o leapsa. Sau, o leapsa furata, poate ar fi mai ok. De fapt, nu stiu sigur daca e furata sau nu, caci ea nu i-a fost adresata nicicui. Asa ca nu vad nicio problema in a raspunde si eu la acele intrebari.

1. Ce varsta ti-ai da daca nu ai sti cati ani ai?
Nu e tocmai usor de raspuns la aceasta intrebare. Daca ar fi sa ma iau dupa aspectul fizic... 16 - 17. Daca ma iau dupa reactile mele emotionale din anumite momente... vreo 15. Daca ma bazez pe faptul ca am pareri destul de clare despre viata si ca stiu ceea ce vreau mai bine decat majoritatea celor de varsta mea... as putea ajunge si pana la 30.

2. Ce e mai rau: sa esuezi sau sa nu incerci?
As zice ca e mai rau sa nu incerci, caci mereu vei ramane cu regretul lucrului nefacut, pe cand, daca esuezi, poti invata cum sa invingi data viitoare.

3. Daca viata e atat de scurta, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?
Pentru ca nu ne cunoastem suicient de bine pentru a sti exact ceea ce ne place si ce nu, astfel ajungand sa le incercam pe toate. Iar daca raspunsul acesta nu va satisface, am sa va spun ca parerea mea este ca uneori avem nevoia sa fim nefericiti pentru a putea recunoaste fericirea atunci cand o intalnim.

4. Cand ti se pare ca s-a vorbit si s-a facut totul, ti se pare ca ai vorbit mai mult decat ai facut?
De obicei fac mai mult decat vorbesc. Nu imi place sa vorbesc atunci cand nu am nimic de zis, iar, uneori, nu o fac nici atunci cand trebuie.

5. Daca moneda nationala ar fi fericirea, cat de bogat ai fi?
Probabil mai bogata decat majoritatea oamenilor. De obicei, sunt o fiinta fericita. N-am necazuri prea mari si sunt impacata cu mine insumi.

6. Care este lucrul pe care ai vrea sa-l vezi cel mai mult schimbat la oameni?
Ma gandesc mereu ca daca toti oamenii ar fi buni, lumea aceasta ar fi un loc perfect.

7. Faci ceea ce ai visat ca faci, sau faci ceea ce faci pentru ca imprejurarile te-au adus aici?
Daca stau sa ma gandesc la situatia mea actuala - studenta la geografie - pot spune ca fac ceea ce am visat sa fac. Am considerat mereu ca a face ceea ce imi place, a ma indrepta spre locul unde ma poarta visul meu, sperantele mele este cel mai important. Cand faci lucrurile cu placere, orice obstacol pare mai usor de trecut.

8. Daca media de viata ar fi de doar 40 de ani, ti-ai trai viata diferit?
Nu. Avand in vedere ca pot sa mor in orice clipa, incerc sa traiesc astfel incat sa nu am prea multe regrete.

9. Esti preocupat sa faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
As putea spune ca sa fac lucrurile care trebuie asa cum trebuie, insa nu stiu cat de mult as minti. De obicei fac ceea ce trebuie si ma chinui sa fac si asa cum trebuie. Mai dau gres uneori, dar, asta e, a gresi e omeneste.

10. Daca ar fi sa oferi un singur sfat unui copil despre viata, care ar fi acela?
Cel mai important in viata mi se pare sa sti sa iubesti si sa respecti ceea ce se afla in jurul tau. Daca as putea, l-as invata sa faca asta.

11. Ce ai prefera sa fii: un geniu stresat, sau un prost fericit?
Sincera sa fiu, am momente si momente. Uneroi mi-as fi dorit sa ma fi nascut mult mai proasta, caci poate viata mi s-ar fi parut mai simpla. Alteori ii invidez pe acei scriitori care au creat capodopere, chiar daca pretul a fost sanatatea lor mintala. Nu stiu ce sa zic. Cred ca prefer sa raman ceea ce sunt acum.

12. Ce ai alege intre amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa mai ai amintiri de acum inainte?
Daca as uita tot ce s-a petrecut cu mine pana acum, cred ca as putea sa traiesc in continuare. In schimb, daca nu as mai avea nicio amintire de acum inainte, as deveni total inutila, caci nu voi mai putea realiza nimic. Insa as prefera sa nu trebuiasca sa fac astfel de alegeri.

13. Iti mai aduci aminte de momentul acela de acum cinci ani cand erai extrem de nervos si de nefericit? Mai are vreo importanta acum?
Tot ceea ce s-a intamplat in trecutul meu, influenteaza intr-un fel sau altul prezentul. Exista anumite sentimente ce sunt capabile sa dicteze decizii, iar despre o decizie din trecut nu poti spune ca nu-ti influenteaza prezentul. De obicei, din momentele de nefericire am invatat si modalitatile de a le depasi, deci da, conteaza. Nu poti sterge trecutul.

14. Care este cea mai frumoasa amintire de-a ta din copilarie? Ce o face atat de speciala?
Cand vine vorba sa dau un raspuns la intrebari de genul cea mai frumoasa amintire, cea mai frumoasa zi, etc., ma blochez. In viata mea s-au petrecut multe lucruri frumoase, si totusi, nimic atat de special incat sa merite povestit. Daca tot trebuie sa raspund ceva... Poate cand am fost la pestera Focul Viu si m-am dat pe gheata impreuna cu taica-miu. Sau una din multele excursi pe la munte impreuna cu prietenii alor mei. De fapt, cred ca am gresit cand am spus ca nimic nu e special. Cred ca totul e special.

15. Daca ai castiga un milion de dolari, ai renunta la ceea ce faci acum?
Nu. Prin ceea ce fac nu caut mari castiguri financiare, ci, mai degraba, multe satisfaci profesionale, o recunoastere a valorii mele de catre cat mai multe persoane. Imi place geografia si nu vreau sa renunt la ea.

16. Cand a fost ultima oara cad te-ai aruncat cu capul inainte in ceva in care credeai din tot sufletul, desi toti te sfatuiau sa nu incerci?
De obicei, atunci cand imi doresc ceva foarte tare, cand cred cu adevarat in ceva, macar parintii mei sunt acolo sa ma sustina. Dar daca ma gandesc la un moment in care majoritatea persoanelor imi spuneau sa merg in alta directie, ar putea fi acela in care m-am hotarat sa aleg geografia. Erau multi care ma priveau (si cred ca inca o mai fac) ca pe o nebuna. Dar nu regret si sunt convinsa ca va fi bine si pe viitor.

17. Cand a fost ultima data cand ti-ai auzit sunetul propriei respiratii?
Mi se intampla destul de des chestia asta...

18. Care e lucrul pe care ti l-ai dorit intodeauna sa-l faci si nu l-ai facut? Ce te opreste?
Alpinism si parapantism. Iar de oprit, ma opresc doua lucruri: faptul ca ai mei nu au vorbit inca cu persoana care m-ar putea ajuta si faptul ca eu n-am insistat suficient de mult pentru ca ei sa faca asta. Dar lucrurile se vor schimba.

19. Care e lucrul pe care il faci mai bine decat toti ceilalti pe care ii cunosti?
Nu exista domeniu in care sa nu mai am nimic de invatat si, din fericire, cunosc si persoanele de la care pot invata. Deci, nu exista un astfel de lucru.

Sa nu ne uitam la ceas

Autor: Rodica Ojog - Braşoveanu
Nationalitate: româncă
Titlu Original: Să nu ne uităm la ceas
Anul apariţiei: 2006
Ecranizare: nu
Premii: nu
Nota: 7/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Era o vreme cand citeam multe carti de Rodica Ojoc-Brasoveanu, insa in ultimul timp n-am mai citit niciuna. Pe aceasta am primit-o cadou de Pasti sau de Craciun (nu mai stiu exact) si intr-un tarziu m-am hotarat s-o citesc.

Pot spune clar ca aceasta carte a fost mai proasta decat ma asteptam. Nu zic ca mi-am pierdut vremea cititnd-o, insa alte carti ale autoarei au fost mai bune.

Aceasta carte este una de spionaj, dar si istorica in acesalsi timp. Actiunea se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in anul 1943, la Bucuresti si pe litoralul Romaniei. Tara noastra este infatisata precum o oaza de liniste (in ciuda starii de razboi), in care isi petreceau vacanta oamenii bogati si aristocratii, precum si multi generali nazisti. Astfel se hotaraste sa-si petreaca vacanta la unul din marile hotele din capitala generalul Kurt von Sundlo, responsabil de armele secrete ale lui Hitler.

Cred ca va puteti da seama cam ce presupune cartea aceasta acum: spioni de toate felurile. Spioni romani ce vroiau sa-si afle secretul, spioni nemti ce vroiau sa-l protejeze si alti spioni romani, ce lucrau pentru nemti. Intamplarile se desfasoara in decoruri somtuase, unde predomina bogatia si opulenta. Descrierile de decoruri, haine, obiecte, etc. sunt foarte frumoase si dau culoare acestei carti.

Insa defectul cartii acesteia este ca a imprumutat elemente din atatea locuri, incat iti pare, uneori, o parodie. De multe ori imi imaginam ca privesc o comedie ce vrea sa ridiulizeze literatura de spionaj. Si cum nu aceasta a fost intentia autoarei...

Mi-a placut ca in descrierea scenelor de mahala avea un umor ce imi amintea de Caragiale. Insa, spre deosebire la acesta, unde comicul reiesea din ironie, la ea lucrurile deveneau comice datorita redarii cat mai fidele a actiunilor, obiceiurilor si gesturilor personajelor in cauza. Era exact ca si cul le-ar fi fixat o oglinda in fata, iar relfexsia o vedeam noi. Am indentificat chiar si elemente ale filozofiei blagiene in aceasta carte, insa nu stiu sa spun daca acesta reprezinta un punct tare sau unul slab.

Am mai putut costata, tot prin intermediul acestei carti, ca sunt fascinata de Hitler. Si prin fascinatie sa nu intelegeti apreciere, caci nici n-ati putea sa gresiti mai mult. Spun, pur si simplu, ca aceasta carte m-a facut sa-mi doresc sa aflu cat mai multe despre el, sa-l studiez, sa-l observ cat mai exact.

Deci, daca sunteti novici in ceea ce priveste literatura de spionaj, daca doriti sa vedeti o descriere sumara a personalitatilor celui de-al doilea razboi mondial, sau daca va plac intamplarile petrecute in decoruri extravagante, cititi aceasta carte. Daca, insa, sunteti cu adevarat pasionat de cartile de spionaj sau de razboi, orientati-va spre altceva. Cred ca pot sa risc si sa zic ca aceasta pare mai mult o carte de femei, buna pentru cele ce vor sa vada ceva mai multa adrenalina decat in cartile in care este descrisa relatia dintre doua persoane, insa care vor, totusi, sa doarma linistite noaptea, fara a se speria.