Despre Ponta...

Scriu aceste randuri din dorinta mea de a-mi exprima toate parerile negative, toata scarba, dar si toata spaima cu privire la candidatul la presedentie Victor Ponta si la partidul din care el face parte, PSD. Ma declar, de asemenea, scarbita si de toti cei care, pentru diferite favoriuri, s-au alaturat jocului murdar facut de acestia, incercand sa convinga populatia (care se dovedeste incredibil de naiva si de usor manipulabila) sa puna bazele unui regim semidictatorial care isi doreste sa puna anumite persoane mai presus de lege. Stiu ca nu voi putea sa exprim tot ce-mi trece prin minte, insa voi face tot posibilul sa impartasesc cat mai multe din ideile mele. Poate cineva le citeste, din greseala, si se gandeste de doua ori inaite sa puna stampila pe Ponta. Sau poate isi da seama ca Ponta reprezinta in momentul de fata cea mai mare amenintare pentru Romania si hotaraste sa mearga la vot.

Am sa incep prin a-mi spune parerea despre niste imagini pe care le-am vazut de dimineata pe facebook. Erau acele biletele pe care le primeau oamenii si li se spunea ca Ponta este roman si crestin-ortodox si ca cei credinciosi ar trebui sa voteze cu el, ca altfel isi vor trada credinta. Care e problema cu aceasta afirmatie? In primul rand e de un rasism infiorator. Eu credeam ca traim intr-o lume moderna si ca am depasit conceptele de superioritate pe baza de rasa sau religie. Faptul ca la scurt timp dupa ce te-ai nascut parintii tai au hotarat sa te boteze la o anumita biserica sau sa te supuna oricarui alt ritual care te face doar teoretic adept al unei biserici nu te face pe tine un om mai bun, sau mai valoros si nici nu-ti pune un mot in frunte care te face mai special decat semenii tai. Faptele sunt cele care conteaza, nu niste cuvinte aruncate in vant. Cred ca chiar si in fata lui Dumnezeu este mai valoros un ateu care recunoaste acest fapt, dar cu toate acestea, continua sa se comporte frumos cu semeni sai, sa le fie de ajutor atunci cand acestia au nevoie si sa respecte toti oameni, indiferent de rasa, statut, religie, orientare sexuala, sau altele de acest gen. Ponta nu este crestin-ortodox. Ponta este un lup imbracat in haine de oaie, Ponta este un fariseu care se crede pe sine insusi mai valoros decat toti oamenii de pe planeta cred (ar trebui sa va reveniti in simtiri, oameni buni, si sa nu va mai lasati prostiti de televiziuni sau haimanale imbracate in haine de oameni responsabili si care doar alearga dupa bani). Daca ati fi citit tot ceea ce se scrie despre Ponta si ceea ce este atestat de dovezi ca a realizat vi s-ar ridica parul pe mana si ati intelege exact pana unde merge religiozitatea lui. Desigur, asta daca nu considerati orgiile, furturile, crimele ca moduri de a-ti mainifesta adoratia fata de Dumnezeu. 

Iar in ceea ce priveste originile romane atat de puternice ale domnului Ponta, ele nici macar nu sunt prea puternice. Are bunici de origini italiene si albaneze. Dar, cum zicea Andrei Plesu, italienii sun fratii nostri, iar Albania este suficient de aproape, asa ca nu se pune. Iohanis, pe de alta parte, este, intr-adevar de etie germana, insa nu cred ca incape niciun fel de indoiala cu privire la faptul ca nu ar fi roman. Familia lui este atestata documentar ca fiind pe teritoriul actual al Romaniei inca din secolul XII, ceea ce inseamna ca aceasta se afla aici cu mult inainte de momentul in care s-a infintat Romania. Inclusiv faptul ca familia lui a fost atestata documentar spune multe: aceasta familie inca de pe atunci a fost una importanta, ceea ce inseamna ca educatia pe care a primit-o Iohanis este una de valoare (atat stiintifica, cat si morala, spirituala). Asta desigur, daca nu cumva a reusit comunismul sa va prosteasca de tot si sa credeti ca familia lui a supt timp de multe generatii sangele romanilor, daca nu ati ajuns sa credeti ca un om de nimic si fara niciun fel de educatie se poate compara cu un om invatat si care provine dintr-o familie invatata (valorile le inveti in primii ani de viata, iar daca in familie ai exemple negative, putin probabil sa intreprinzi lucruri pozitive). Desigur, in perioada comunista un cizmar era mai important decat un om invatat, de asta ati si iubit perioada aceea atat de mult, dragi romani. Si nu, nu vreau sa afirm ca un cizmar n-ar fi important. Orice om care munceste este la fel de important ca si un altul, indiferent daca are sau nu facultate. Ceea ce vreau sa spun este ca nu ar trebui ca un cizmar sa-si poata inchipui ca poate trata oameni, la fel cum nici un medic nu ar trebui sa creada despre sine ca ar putea face cizme. Puterea presupune si responsabilitate, nu e doar un mijloc de a castiga influenta si avere. Nu e o jucarie stralucitoare pe care orice copil mic sa spuna "Eu o vreau". Cine va fi presedintele Romaniei va trebui sa fie perfect capabil sa ia decizi care se ne duca pe un drum bun pe noi toti, ca natiune. Chiar credeti ca Ponta poate sa faca asta? Daca credeti asta, va rog, lamuriti-ma si pe mine cum ati ajuns la aceasta concluzie, atunci cand toate marile puteri nu-l considera decat o gluma (si aici puteti numi ce tara doriti voi, nu doar Germania sau SUA, ci si Rusia sau China). Oare chiar nu realizati ca nimeni nu ne mai place? Cred ca daca ar fi sa izbucneasca un razboi tara noastra ar fi ocolita, caci nimeni nu vrea sa se incurce cu o mare de lenesi cu pretentii. Oare nu va dati voi seama ca daca vom continua asa vom ajunge atat de jos incat nu vom mai putea vreodata sa urcam inapoi, ca toti oameni de valoare si cu forta de munca din aceasta tara vor pleca si va vor lasa pe voi, cei care cereti pomana, sa va prabusiti, pentru ca, pana la urma, asta este ceea ce meritati?

Dar ma abat de la discutie. Tema nu este poporul roman, care nu are numai insusiri negative, ci si pozitive. Tema este Victor Ponta, care, cu cat il privesti mai atent, cu cat incepi sa scoti din straturile de minciuna cu care s-a imbracat, constati ca nu gasesti calitati nici macar daca le cauti cu lupa. Ba mai mult, te cuprinde frica. Trebuie sa marturisesc ca ma fascineaza lecturile cu privire la perioada comunista, atat din Romania, cat si din restul Europei, insa niciodata nu mi-am dorit sa ajung sa traiesc experiente similare. Insa, cu Ponta presedinte, cu PSD-ul la guvernare, acest lucru se transforma in posibilitate. Ar trebui sa veniti cu totii cu picioarele pe pamant si sa priviti cati pasi a facut acest partid pentru subminarea democratiei! Iar voi ce faceti? Mai aveti putin si va inchinati la acest om. Toate aceste lucruri imi amintesc de episodul III din Razboiul Stelelor, despre care regizorul a declarat ca si-a dorit sa fie un film care sa ilustreze fragilitatea democratiei. In acest film, la un moment dat, cand personajul negativ, care era guvernator, cred (nu-mi mai amintesc exact) se proclama imparat in aplauzele tuturor, unul din personaje declara ca toata lumea aplauda cum dispare democratia si cum le sunt incalcate drepturile.

E drept ca protestele din ultimele zile mi-au mai dat ceva sperante. Ponta are sanse sa nu ajunga presedinte daca merge destula lume la vot. Asa ca, va rog, prezentati-va la vot! Daca nu va prezentati, vor alege alti pentru voi, dar va fi si viata voastra cea care va ajunge jucaria politicienilor. Este viata voastra in joc, si pur si simplu nu realizati ca sub zambetul si toate pomenile electorale ale lui Ponta se ascunde otrava. Pensionari, daca cumva cititi acest articol, va rog, nu-l votati pe ponta. Faceti asta pentru copii si nepotii dumneavoastra. Ganditi-va la ei cand alegeti. Ganditi-va ca ei vor duce in spate povara. Lumea dumneavoastra este mica si continua sa se micsoreze (asa e viata, asa se va intampla si cu mine candva), insa nepotii vostri au toata viata inainte. Lasati-i sa traiasca si, mai important, lasati-i sa traiasca in Romania. Sa-si creasca copii unde au fost si ei crescuti. Creati-le o lume plina de posibilitati! Va rog, eu, nu fiti egoisit, nu va ganditi la castiguri pe termen scurt! Ganditi-va ce se va intampla cu noi si cu tara asta pe termen lung!

Spuneam acum ceva vreme ca sunt trista din cauza societatii care i-a permis unui monstru ca Ponta sa se dezvolte si sa ajunga la putere. Acum nu mai sunt trista, am trecut peste. Insa, intre timp, am aflat atat de multe lucruri incat sunt speriata. Sper ca cele mai negre banuieli ale mele sa nu se confirme niciodata.

Cele mai cautate cuvinte pe internet

Tocmai am dat peste un articol de pe un blog ce probabil sustine un crestinism dus la extrem, sau, poate, persoanele de acolo inca mai spera ca daca vor vorbi despre dezavantajele pornografiei vor reusi sa se faca remarcati printre cei ce cauta acest gen de lucruri pe internet si sa-i faca sa renunte. In fine, ideea a ceea ce vroiam eu sa spun este ca persoana care a scris acel articol sustine ca cele mai multe cautari care se fac pe internet sunt legate de pornografie. Ei bine, nu este chiar asa. Ele exista, intr-adevar, in numar mare, dar e lucrurile care sunt cel mai cautate... sunt de-a dreptul uimitoare si neasteptate.

Ca sa ma conving, am cautat pe internet topuri intocmite de cateva browsere in privinta celor mai cautate cuvinte pe internet. Daca e sa privim lucrurile la nivel mondial... in top 10 nu intra apsolut niciun cuvant legat de pornografie. Cele mai cautate sunt vedetele sau anumite evenimente cu impact mondial, precum criza petrolului sau lansarea noului model de i-phon (conform unui top intocmit de yahoo pe 2010). Deci... nimic legat de pornografie.

In ceea ce priveste topul la romani... acestia par umpic mai interesati de acest aspect, dar nu obsedati. Si cand spun asta, vreau sa zic ca intr-un singur top din toate cele intocmite pe Romania apare un cuvant legat de pornogradie in primele 10, pe cant in celelalte nu apare absolut niciunul in primele 10. Abea in top 100 apar si astfel de cuvinte, dar deja e altceva. De fapt, cei mai multi romani cauta pe internet... jocuri. Jocurile sunt pe primul loc, fiind urmate de diferite reviste sau ziare online, de youtube, filme, horoscop, poze... cam astea intra in primele 10. Deci nimic legat de pornografie. 

Da, stiu, si eu am fost umpic mirata, dar pana la urma, cine are mintea mai murdara? Nu persoanele care isi imagineaza ca altii n-au ce face decat sa stea si sa caute toata ziua lucruri legate de domeniul porno? Oare nu s-au gandit ele la asta inainte ca lucrul sa se intample? Si acum, sa fim sinceri! Cine nu a cautat de loc pornografie pe net? Poate doar persoanele atat de inocente incat nici nu-si pot inchipui ca cineva a facut-o. Deci, in mod clar, nu autorii acelui articol. Si sa nu ma intelegeti gresit, nu sustin ca acesta e un lucru bun, ca, vazut din punct de vedere crestinesc, n-ar fi un pacat. Tot ce sustin e ca e un lucru omenesc si nu vad pentru ce trebuie sa se exagereze in halul asta. Daca ai chef sa scri articole impotriva pornografiei, sa spui cat de rea e aceasta... da-i drumul si scrie. S-au scris, oricum, deja multe pe aceasta tema. Dar nu sustine drept adevaruri lucruri care nu sunt adevarate. Vei induce lumea in eroare si s-ar putea ca oamenii sa te ignore mai multe decat este cazul. Acum nu stiu daca in articolul acela era scris si ceva demn de luat in seama sau nu, caci nici n-am mai citit, ideea e ca nu se cauta atat de multa pornografie pe cat s-ar crede.

Turismul romanesc

Ieri am ascultat doua marturi ale unor persoane ce au fost excursionisti prin tarisoara noastra, doua marturi ce m-au determinat sa scriu acest post. Una din ele le apartine parintilor mei, ce au fost week-end-ul trecut la Herculane, iar cea de-a doua unor prieteni de-ai lor, ce au vizitat litoralul Romanesc. In ambele cazuri au fost inregistrate nemultumiri (e drept, pe litoral mai multe), asa ca acest post are mai mult rolul unei lamentari in ceea ce priveste calitatea servicilor turistice din Romania.

Am sa incep prin a va povesti impresile celor ce au fost pe litoral. Sunt mai dramatice, mai nasoale, si ilustriaza mult mai bine tapenia unor oameni care incearca sa invie ceva ce nu poate fi inviat (sau nici macar nu incearca, doar se prefac). Persoanele despre care vorbesc eu au fost in excursie la Mamaia. Desigur, nu de placere, putini se duc de placere pe litoralul romanesc, mai ales cand, cu aceeasi bani, poti vizita Marea Adriatica (in special noi, cei din sud-vest), mult mai frumoasa decat Marea Neagra si fara a lua in calcul calitatea servicilor. Au mers aici la un congres. Cazarea le-a fost asigurata intr-un hotel de trei sau patru stele (nu mai stiu exact, dar as inclina, totusi, spre 4). Si exact cu descrierea servicilor din acest hotel am sa incep. Ar fi trebuit sa primeasca halate si papuci de baie. Halate au primit, intr-adevar, insa papuci lipseau. Iar unuia dintre halate ii lipsea cordonul. Cu toate ca se spunea ca va veni, in fiecare zi, cineva care sa itischimbe asternuturile si prosoapele, singurul lucru pe care la facut persoana ce a venit a fost sa aduca o noua hartie igienica. Iar in ultimazi nici asta nu s-a mai intamplat (pai ce, nu e ultima zi, cine se mai sterge la fund, nu?).

Un alt aspect legat de hotel: acesta nu avea plaja lui privata. Da, veti spune ca nu e mare lucru, insa nu stiu cat de normal vi se pare acest lucru in momentul in care plaja este plina de sezlonguri pe care turistii din hotel,( de patru stele, va rog sa nu uitati!), daca vor sa stea, trebuie sa plateasca 20 de lei pe zi. Iar daca nu vor, nu au loc decat in spatele plajii, foarte departe de mare. Ca doar n-o sa-si consume cei de la hotel banii ca sa inchirieze sezlongurile pentru turistii lor. Iar eu in Grecia aveam sezlong gratis, cu conditia sa fac consumatie la terasa ce raspundea de ele (lucru care oricum s-ar fi intamplat, si daca nu stateam pe ele).

In fine, sa termin cu problemele legate de hotel, ca mai am ulte de zis si despre celelalte servici de pe litoral. Pentru asta va trebui sa mentionez ca aceasta excursie a avut loc la sfarsit de iunie, in plin sezon turistic. Ei bine, in acest moment inca nu erau deschise toate restaurantele, toate unitatile de deservire a turistilor de orice fel. Inca mai erau oameni care dadeau cu var. Restaurantele unor hoteluri de trei stele erau inchise din simplu motiv ca celor de acolo le era prea lene sa deschida (alta explicatie logica nu exista). Si, in afara de asta, in cazul in care iti doresti sa vizitezi un obiectiv turistic important (cum este delfinariul din Constanta), nu gasesti pe nimeni care sa stie sa te indrume inspre acolo (si aici am in minte personalul hotelului), iar acesta nu si-a afiat niciunde un program, astfel incat, in momentul in care tu ajungi la 11 si un sfert acolo, afli ca spectacolul a inceput, si urmatorul nu este decat la ora trei, insa nimeni nu a binevoit sa faca un pliant in care sa explice programul si drumul, iar acesta sa fie lasat la fiecare hotel. In fine, n-are rost sa mai vorbesc despre asta. Cred ca v-ati prins deja cum sta treaba. De fapt, cred ca stiati multe din lucrurile astea de dinainte. Si nu uitati ca n-am vorbit despre mizeria de acolo, dar am preferat sa nu mai aduc si subiectul acesta in discutie.

Voi trece la a doua relatare, cea de la Herculane. Aici nu a fost nimic in neregula cu pensiunea (poate doar ca era o singura femeie ce se ocupa si de receptia hotelului si de servirea clientilor in restaurantul pensiunii, dar trecem peste). Insa starea in care se afla aceasta statiune este una tragica. Da, am vorbit de mult despre acesta statiune, in acest post, insa ma vad nevoita sa o fac din nou. De ce? Pentru ca dintr-o comoara a intregii Europe, cum obisnuia sa fie aceasta statiune in perioada interbelica, nu a mai ramas decat un cimitir de cladiri aflate in paragina. A te plimba acum prin statiune este de-a dreptul, trist, deprimant, si nu poti sa nu te intrebi cum de am reusit sa acumulam atat de multa nepasare pentru frumusetile patriei noastre, incat sa le lasam sa se ofileasca in halul in care s-a intamplat. Cum am putut fi atat de ignoranti incat aceasta minunata statiune, ce putea avea in continuare un potential turistic urias, ce ar fi putut atrage vizitatori ca un magnet, sa fie lasata sa moara, de parca nici n-ar fi existat vreodata? Avand in vedere starea statiunii, cred ca nici nu mai are rost sa vorbesc de calitatea unor drumuri spre unele obiective turistice din aceasta zona. Daca n-am avut grija de un oras atat de frumos, cum ne-am fi putut gandi sa punem in valoare ceea ce a lasat natura?

In fine, nu mai are rost sa vorbesc despre asta, imi provoacca o stare neplacuta si nervi inutili, caci eu nu pot schimba nimic. Cred ca v-ati prins de mult cum sta treaba cu turismul romanesc, dar cand asa stau lucrurile, nu cred ca ne mai putem intreba de ce majoritatea prefera sa-si petreaca concediile in strainatate. Nu cred ca ne putem plange ca nu avem turisti straini. Cred ca cea mai buna solutie ar fi ca toti cei de la minister sa-si tragaun glont in cap si sa lase niste oameni mai competenti sa se ocupe de acest aspect. Turismul nu se face dupa ureche, necesita si el o oaresce cunoastere. 

Am sa inchei cu o fraza pe care sunt convinsa ca o cunoaste toata lumea:

Avem o tara minunata, pacat ca e populata!

Notele de la bac 2011

Am zis să dezbat şi eu subiectul acesta că, na, e acum la modă. Toată lumea vorbeşte despre el, toată lumea are o părere, aşa că am zis să împărtăşesc şi eu părerea mea celor ce ar fi interesaţi să o cunoască. Totuşi, înainte să mă apuc să scriu, ar trebui să vă spun că tot ce am văzut pe această temă a fost o hartă cu rezultatele, buletinul de ştiri de aseară şi cele cateva comment-uri pe care le-am citit la o poză de pe facebook. Ah, era să uit. Mi-am permis să-mi satisfac curiozitatea uitandu-ma la rezultatele de la liceul pe care l-am terminat eu. 

Si acum sa incep sa-mi expun parerile. Am auzit pe multi calificand aceasta situatie drept dezastroasa. Eu o numesc oarecum reala. De ce oarecum? Pai am sa va explic. In cele mai multe centre de examinare copiatul nu a fost posibil. Insa doar in cele mai multe. Mai raman cateva centre in care s-a putut copia... Acele centre in care a fost promovabilitatea mare. Iar acest lucru nu mi se pare de loc corect. Nu era corect nici inainte, cand, teoretic, copiau toti, pentru ca din cauza fricii personale sau a supraveghetorilor din anumite sali, anumite persoane tot nu copiau. Si chiar daca copiau. Mie nu mi s-a parut corect nicio secunda ca eu, care am invatat, care am luat nota pe bune, si as fi luat aceeasi nota chiar si daca nimeni nu ne lasa sa vorbim (caci au fost rare momentele cand informatia a plecat de la altii inspre mine, deobicei se intampla invers) sa iau nota mai mica decat unul din colegi mei care stiu ca si-a luat nota doar pentru ca taticutul lui se afla intr-o pozitie atat de importanta incat cei din comisie nu au putut sa-i dea nota mica (iar lucrurile au fost facute chiar pe fata, din prima zi, presedintele de comisie a venit la el, i-a strans mana, si i-a zis sa-l salute pe tatal lui). Ah, si nu mi se pare, de asemenea, corect, faptul ca am luat nota mica decat dragutii mei colegi care au copiat cu casca. Si nici macar faptul ca cele ce ne-au supravegheat atunci cand am dat bacul la fizica au fost prea speriate ca sa ne lase sa vorbim, in timp ce cei care au dat proba la biologie au copiat cu cartile pe masa.

Nu! Eu sunt impotriva copiatului. Eu, despre mine, stiu ca sunt capabila si ca pot invata. Iar in acest moment nu vad de ce o persoana care e mai smechera si care si-a bagat un telefon in fund (iertati-mi expresia) si o casca in ureche sa ia aceeasi nota, sau poate chiar o nota mai mare. Dar nu mai continui pe aceasta tema, am plecat sa vorebesc despre notele de la bac, nu despre cat de nedrept este copiatul, desi are legatura. Pentru ca aceasta este cauza pentru care rezultatele de anul acesta chiar ma multumesc. Da, cred ca inca s-a mai copiat in cateva centre, ceea ce e total incorect, dar cred ca in majoritatea chiar s-a dat bacul pe bune. 

S-a vorbit in presa despre faptul ca bobocii de la facultati, anul acesta, vor fi mai slab pregatiti. Eu nu cred ca vor fi de loc mai slab pregatiti. Tocmai, ca vor fi mai bine pregatiti decat multi studenti in curs, sau decat cei care deja au terminat. Vor fi persoane care chiar au ceva in cap, caci acum cei nepregatiti au intalnit bariera ce trebuia intalnita de mult. Vor fi persoane care chiar vor sti cate ceva. Ca daca e sa v-o spun pe-a dreapta, aflati ca mie nu mi se pare normal sa ajungi in anul doi de facultate si sa nu sti cum se calculeaza aria patratului, sau a dreptunghiului. Mi se pare de-a dreptul rusinos. Si mi se pare si mai rusinos ca in momentul in care sti ca nu sti aceste lucruri, sa te lamentezi si sa acuzi toti profesori ca te persecuta. Tu, de fapt, nici nu trebuia sa treci de clasa a V-a (caci atunci inveti arii si volume, daca nu chiar mai repede). 

In fine, nu mai are rost sa ma lamentez pe acest subiect, si nici sa continui dicutia, caci vad ca vorbesc despre orice altceva decat ceea ce as vrea sa vorbesc, dar cred ca noi ar trebui sa fim in stare sa privim realitatea in fata. Cineva m-a intrebat ieri daca mi-e rusine de procentajul judetului Timis (judetul meu). Iata raspunsul meu: nu mi-e jena! Sunt mandra, pentru ca stiu ca aici nu s-a copiat, ca rezultatele sunt reale. Dovada e faptul ca de la fostul meu liceu (unul din cele mai bune din oras), nu au picat decat 12, in timp ce la liceele proaste au picat toti. Asta e! Poate vor intelege candva si romanii ca munca trebuie pretuita!

Iubim natura - Hai s-o protejam!

 Am aflat ca Umbrela Verde a initiat un concurs prin care sustine intitiativele ecologice. Asa ca mi-am zis ca de ce sa nu particip? Preocupari in ceea ce priveste ecologia am avut de multa vreme, iar faptul ca sunt studenta la geografie nu poate duce decat la inmultirea acestora, sau, daca nu, macar la practicarea lor intr-un mod mai constient. Si cum tema concursului tine de ecologie urbana, iar eu nu demult am terminat de studiat geografia urbana, cred ca pot avea ceva pareri, mai mult sau mai putin competente (desigur, nu e specialitatea mea, si nici visul meu sa ma specializez pe urbanism, dar, cu toate acestea, vad acest lucru mai posibil decat orice alta cariera). Dar sa termin sa vorbesc despre mine, si sa incep sa dezbat tema concursului.

Intrebarea la care trebuie sa raspund suna cam asa: ‘Care crezi ca sunt cele mai importante masuri pe care autoritatile si locuitorii ar trebui sa le ia pentru a imbunatati calitatea mediului din orasul tau?’

 Pentru a da un raspuns cat mai bun la aceasta intrebare, cred ca este foarte important sa mentionez care este orasul meu, si care este calitatea mediului de aici la ora actuala. Ei bine, eu locuiesc in Timisoara. Este un oras ce, in comparatie cu alte orase din tara, ar putea fi calificat drept curat, insa nu este suficient de curat. Cu toate ca exista deja cateva campanii ce incearca sa incurajeze cetatenii sa renunte la aruncatul mizerilor pe strada, sau sa le faca cunoscute avantajele colectari selective a deseurilor, adevarul este ca nu se intreprind suficiente lucruri, iar oamenii nu sunt atat de receptivi pe cat s-ar dori.

Ce ar trebui sa se faca totusi? Vorbeam de colectarea selectiva a deseurilor, si am spus ca exista campani ce incurajeaza acest lucru. Cu toate acestea, nu exista, in centrul orasului, cosuri de gunoi care sa faca posibil acest lucru. Toate cosurile de gunoi sunt universale, pubele speciale pentru colectare selectiva nu se afla decat in apropierea blocurilor, sau in unele institutii, insa, cred ca un prim pas pentru un centru curat ar fi amenajarea unor astfel de cosuri de gunoi. Cred ca acest lucru ar demonstra ca ceea ce ni se cere nu sunt doar vorbe, iar oamenii vor putea face acest lucru mereu.

Insa calitatea mediului nu depinde doar de a nu arunca gunoaiele pe jos, sau de reciclarea acestora atunci cand este posibil. Traficul este intens in Timisoara. Initiativa de a amenaja piste de biciclete in aproape tot orasul este foarte buna, insa influenta acestora asupra decongestionarii traficului este relativ mica. Asa ca, atat poluarea atmosferica, cat si cea fonica sunt inca considerabile. Din cate am invatat la facultate, cel mai bun pansament si medicament pentru a reduce aceste forme de poluare este vegetatia. Astfel, amenajarea unui numar cat mai mare de spatii verzi devine strict necesara. Pomii sau gardul viu ar trebui sa se regasesca pe marginea fiecarei artere intens circulate, reducand astfel, substantial, atat zgomotul cat si patrunderea gazelor emanate de masini spre spatiul locuibil sau zonele de circulatie a pietonilor. 

Cred insa ca pentru a imbunatati cu adevarat calitatea mediului este nevoie de un efort combinat: atat din partea autoritatilor, care trebuie sa creeze toate conditile ca locuitorii Timisoarei sa traiasca intr-un mediu curat, insa si din partea acestora, care trebuie sa respecte toate reglementarile autoritatilor cu privire la protejarea mediului (niste sanctiuni severe ar ajuta) si sa contribuie la intretinerea spatiului verde, macar atunci cand este vorba de gradina din fata blocului.

Curs de speologie

Ieri am facut un lucru pe care vroiam sa-l fac inca de cand eram in clasa a X-a: m-am inscris la un curs de speologie. De ce abea acum? Ar fi o groaza de spus pe tema asta si, adevarul este, ca nici macar eu nu stiu care este adevaratul motiv pentru care n-am facut asta pana acum. Cel mai probabil este din cauza ca nu am vrut s-o fac singura, iar acum am putut sa fac acest lucru impreuna cu prietenul meu. 

Dar nu stiu daca are rost sa dezbat acum motivele care m-au retinut sa fac acest lucru pana acum, mai bine ar fi sa va impartasesc cateva din primele impresii despre acest curs. Adevarul este ca mi s-a parut foarte interesant si ca abea astept sa incep sa invat efectiv tehnicile de speologie alpina. Altfel, fiind studenta la geografie, majoritatea informatilor pe care noi le vom primi despre pesteri (clima, viata din pesteri, fenomenele de formare a pesterilor si a formatiunilor din interior, etc.) le cam stiu, caci noi am invatat asta si la facultate. Mai ales eu, care pana acum am sustinut doua proiecte despre pesteri (poate ar trebui candva sa va povestesc si voua despre ele). 

Ieri ne-au vorbit mai mult despre istoria speologiei (un scurt istoric atat la nivel mondial, cat si in ceea ce priveste cluburile speologice din Romania) si despre echipamentul necesar intr-o tura de mers pe munte. Am ramas uimita sa constat ca stiam destul de multe chiar si despre istoria speologiei. In ceea ce priveste echipamentul, aici ma si asteptam sa stiu. Eu nu stiu, daca v-am mai spus asta vreodata, dar parintii mei au facut alpinism, iar eu am mers adeseori cu ei pe munte, deci era normal sa stiu.

Acum, daca vreti cateva cuvinte in ceea ce priveste oamenii de acolo (va asigur ca vor fi doar cateva, caci n-am apucat sa-i cunosc prea bine), am sa va zic exact ce le-am zis si parintilor mei aseara: unii dintre ei mi-au parut extrem de simpatici, altii poate doar ciudati, iar despre unii dintre ei inca n-am reusit sa-mi fac o parere. Pe perioada cat dureaza acest curs cred ca voi avea destul timp, iar eu intuiesc ca va fi o experienta placuta...

Stirea zilei

Purtatorul de cuvant al Guvernului a anuntat astazi hotararea cabinetului de a schimba stema. Noua stema, infatisand un prezervativ, este considerata ca fiind mult mai reprezentativa pentru situatia si performanta politica actuala. Prezervativul va simboliza inflatia, oprirea productiei, distrugerea generatiilor viitoare, protejarea unor capete tari si manjite. De asemenea, el va da pop...atiei un sentiment de protectie in timp ce aceasta va fi in continuare f*tuta.

Ziua Nationala a Germaniei

Astazi este Ziua Nationala a Germaniei. Am stat mult timp si m-am gandit daca as putea scrie ceva in legatura cu acest subiect. Nu pentru ca as iubi germania extraordinar de tare (nu am fata de ea sentimente diferite fata de nici o alta tara din Europa), ci mai degraba pentru ceea ce inseamna aceasta zi: Reunire RDG-ului cu RFG-ul, deci, prabusirea comunismului.

Intr-o vreme eram destul de preocupata de modul in care decurgea viata in perioada comunista, de aceea am citit cateva carti, si sunt convinsa ca nu exista niciun lucru care ne-ar putea bucura mai tare decat prabusirea acestui regim. Si nu ma refer acum la situatia din Romania, despre asta probabil ca voi vorbi mai mult pe perioada comemorarii revolutiei noastre.

Germania, ca stat satelit al Uniuni Sovietice, avea o situatie mult mai sumbra decat cea de la noi din tara. Desi trebuie sa recunosc ca au fost mult mai norcosi decat noi, caci la ei regimul comunist s-a prabusit fara a fi nevoie de varsarea de sange a atator oameni, ceea ce se petrecea in tara atata timp cat acesta a fost la putere nu a fost deloc roz.

Dar daca va preocupa sa aflati mai multe date despre felul in care se traia in Germania de Est, va recomand sa cititi Manifestul negru, care, desi carte de fictiune, are si cateva referiri la situatia de acolo care nu sunt deloc fictionale. Eu am vrut doar sa ne bucuram impreuna ca faptul ca Europa a reusit sa scape de acest regim.

viziune sumbra

Circula pe internet, in ultima vreme, o leapsa a carui intrebare este "ce s-ar intampla daca ar pica net-ul pentru todeauna?" Sunt sigura ca ar fi interesant sa gasesc un raspuns la aceasta intrebare, caci se pot face multe speculatii pe aceasta tema. Insa, pe mine aceasta intrebare ma duce cu gandul la o viziune mult mai tragica si sa-mi pun creez un scenariu ale carei consecinte vor fi catastrofice: ce s-ar intampla daca intr-o zona extinsa s-ar produce o pana de curent ce n-ar putea fi remediata decat intr-o perioada foarte indelungata? Iar daca mai presupunem ca acest lucru se intampla si iarna...

Numai gandindu-ma ca asa un lucru s-ar putea intampla, ma face sa ma gandesc cat de mult depindem noi de viata asta mecanizata si informatizata, in care totul se bazeaza, in special, pe puterea masinilor. Nu trebuie decat sa ne gandim cate lucruri functioneaza cu electircitate ca sa realizam cat de catastrofala ar putea fi asa o chestie.

Ma gandesc numai la ceea ce s-ar intampla in propia mea casa. Faptul ca as ramane fara lumina este de la sine inteles, dar asta nici n-ar fi cel mai grav lucru. Am centrala termica, deci ca sa ma incalzesc, am nevoie de electricitate. De fapt, adevarul este ca fara curent nu ar mai functiona deloc incalzirea, caci si celor de la Calor le trebuie electricitate pentru a putea pune in functiune propria lor centrala si pentru a produce caldura pe care s-o trimita mai departe spre caloriferele oamenilor. Cei ce inca mai au sobe cu lemne ar deveni adevarati norocosi intr-o astfel de situatie si ar fi invidiati de toata lumea.

In al doilea rand, cred ca si pentru a pompa apa pana la robinetele noastre este nevoie de electricitate. Deci fara ea, am ramane si fara apa. Mai departe va puteti imagina ce consecinta ar avea lucrul acesta pe termen lung. Si nu ma refer doar la cozile de la fantanile publice...

Pe langa acestea, totul este informationalizat in ziua de azi, iar calculatoarele rezolva o mare parte din treaba oamenilor. O multime din datele necesare in munca noastra sunt pastrate in interiorul lor. Sunt o multime de lucruri pe care ne-ar fi imposibil sa le facem fara ajutorul lor. Iar in momentul in care curentul electric ar pica, calculatoarele n-ar deveni nimic mai mult decat niste simple obiecte de decor. Oameni ar alerga disperati incercand sa gaseasca datele necesare pentru munca lor, s-ar chinui sa rezolve manual lucrurile pe care altadata le rezolvau computerizat, intr-un timp de cinci ori mai mare. S-ar produce mari intarzieri si s-ar produce si mai mult haos.

Acestea sunt doar cateva din consecintele unei pene de curent. Nu-ti trebuie decat umpic mai mult timp de gandire pentru a realiza toate dramele care s-ar produce intr-o astfel de situatie, insa eu nu-l am la dispozite acum. Va las pe voi sa va ganditi mai departe de atat.

telefoanele mobile

De-a lungul vietii mele (nu fosrte lungi de altfel) am intalnit foarte multe persoane extrem de preocupate de a avea ultimul model de telefon mobil. Si de fiecare data m-am intrebat de unde vine aceasta dorinta. Eu, pur si simplu nu pot s-o inteleg. Pentru mine, telefonul nu reprezinta decat un obiect care usureaza comunicarea si care este extrem de folositor in cazul comunicarii la distanta. Deci, atata timp cat pot sa vorbesc cu cealalta persoana (si pentru asta trebuie s-o aud, sa ma poata auzi si sa ma tina bateria), un telefon este perfect. Nu simt nevoia sa am aparat foto inclus, nu simt nevoia sa am nu stiu ce mp3 plaier (desi aici recunosc ca-mi pare rau uneori ca nu-mi pot pune si eu pe telefon o melodie care sa-mi placa, sa-mi sune telefonul intr-un mod placut), nu-mi trebuie nici ultimele walpaper-uri sau alte mai stiu eu ce divaisuri sau aplicatii.

Mie una mi se pare ca un telefon care sa aiba o camera de fotografiat inclusa (oricat de buna ar fi), nu va egala niciodata un aparat de fotografiat adevarat, k pozele facute cu telefonul nu se vor ridica niciodata la calitatea acelora facute cu aparatul foto. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu doar megapixelii sunt cei care definesc calitatea acestuia, ci el are mult mai multe caracteristici pe care nu le vei putea intalni niciodata incluse in telefonul mobil.

In ceea ce priveste mp3-ul, pot recunoaste ca aici ar fi niste avantaje (am vorbit deja despre asta), insa sunt si multe dezavantaje, si eu tot consider ca un mp3 separat de telefon ar fi mai bun. De ce sa asculti muzica pe telefon si sa te trezesti la un moment dat cu bateria gata, in loc sa o asculti la un aparat ale carui bateri pot fi schimbate cu mai multa usurinta. De exemplu, eu am la mp3-ul meu cinci baterii in momentul de fata (pentru ca am furat 2 de la telecomanda, dar shhh, asta nu trebuie sa se stie :)) ). De fapt, nu baterii, ci acumulatori, ceea ce inseamna ca le pot incarca. Si cum se incarca mereu cate doua in incarcatorul meu, nu prea mi se intampla sa raman fara, caci am grija sa le pun din timp la incarcat, cam odata ce se golesc. Poti face asta la un telefon?

Despre alte dispozitive si dotari si caracteristici ale telefoanelor mobile nu mai vorbesc, datorita simplului fapt ca eu nu le cunosc. Dar, avand in vedere ca nu le-am simtit lipsa, inseamna ca nici nevoie de ele n-am.

Acum, poate va intereseaza ce telefoane am avut eu. Am sa va spun ca am avut trei, nici unul dintre ele prea performant. Primul meu telefon l-am primit in clasa a IX-a si a fost al mamei mele. I se stricase bateria, asa ca ea si-a cumparat altul, iar la acest i-a schimbat bateria si mi l-a donat. A fost un telefon ingrozitor de prost. Ca marca era Motorola, insa nu mai stiu ce model (de fapt, nici nu cred ca am stiut vreodata). Dar nu cred ca din aceasta cauza era prost. Pur si simplu era vechi, si din aceasta cauza i se termina bateria in fiecare zi, mai tarziu incepand sa nu ma mai tina nici macar atat. Asa ca mi-am luat altutl.

Cel de-al doilea telefon al meu a fost foarte bun si mi-a placut foarte mult. Ii gasisem chiar si o melodie draguta si imi suna astfel frumos, imi placea si modul in care vedeam totul pe ecran si avea snake (la vremea aia eram cat de cat pasionata de jocurile pe mobil, sau, mai bine zis, de acest joc pe mobil) si alte lucruri nu prea avea, insa eu am tinut destul de mult la el. Intamplarea a facut ca intr-o zi sa-l scap pe jos si sa i se sparga ecranul. Pentru ca pretul inlocuiri era prea mare, am ajuns la cel de-al treilea telefon.

Este vorba de telefonul pe care il am si acum. Nu pot spune ca imi place nu stiu cat, insa m-am obisnuit cu el. Isi face treaba lui de telefon, iar mai mult nu conteaza. Este tot un Nokia (cum era si cel de-al doilea - lucru pe care am uitat sa-l mentionez) si ceea ce imi place foarte mult la el este ca bateria ma tine cam o saptamana. Desi trebuie sa recunosc ca nu stiu sigur, caci eu imi bag telefonul la incarcat atunci cand il aud piuind si-l scot atunci cand mi-l trebuie. Dar pot sa spun cu siguranta ca nu-l aud prea des, ceea ce inseamna ca ma tine mult. Si, tinanad cont ca il detin de vreo 2 ani, cred ca merge foarte bine.

Trebuie sa va mai zic ca mie nu-mi prea place sa-mi schimb telefoanele. Pana nu va fi neaparata nevoie nu-l voi schimba nici pe asta, indiferent ce alte facilitati incluse in telefoanele mobile ar aparea. Nu-mi imaginez eu ca ar putea aparea ceva atat de atractiv incat sa nu-i pot rezista. Caci a avea nevoie de ceva, e un lucru in privinta caruia am si mai multe dubii.

despre ceea ce observ eu in jurul meu

Cu toate ca azi toata lumea vorbeste de Michael Jackson, eu nu am s-o fac. Fac parte dintre acele persoane care nu priveste aceasta moarte ca pe o pierdere. Steaua muzicii lui a apus oricum de mult. Gloria lui muzicala se datoreaza trecutului, si nu cred ca a mai scos vreo piesa valabila in prezent. In ultima vreme nu s-a mai facut remarcat decat prin procese sau operatii estetice. Deci, nu vad ce am pierdut. El a murit, iar, in fond, toti oamenii sunt muritori si asta e, iar muzica lui poate sa traiasca in continuare. Cum nu mai asteptam nimic gradios din partea lui pe viitor, faptul ca a murit el sau un om total necunoscut mi-e tot aia.

Si, am sa ma leg de ceea ce am spus mai sus si am sa continui cu o idee (sau mai degraba sentiment) pe care o resimt tot mai puternic in ultima vreme. Este vorba de faptul ca eu incep sa ma simt din ce in ce mai mult ca si cum eu n-as face parte din aceasta lume. Ma simt din ce in ce mai diferita, toti ceilati imi apar ciudati, valorile lor imi par incorecte, felul lor de a privi viata mi se pare in totala neconcordanta cu ceea ce cred si ce astept eu de la aceasta lume.

Nu stiu daca am exprimat corect ceea ce simt, insa voi incerca sa explic mai detaliat in cele ce urmeaza. In primul rand, e vorba de gusturile mele, care incep sa difere tot mai mult de ale tuturor celor pe care ii cunosc. Nu stiu daca m-as putea inscrie in vreo categorie. Eu ascult metal, dar ma imbrac normal, iar acest lucru nu il fac din cauza fricii de a fi diferita sau de a ma exprima prin imagine, ci pentru ca simt ca a ma imbraca normal ma caracterizeaza. Nu m-as putea imagina imbracata in niciun alt fel de haine, nu mi se pare ca ma caracterizeaza. Oh, si sa nu intelegeti prin normal "la moda", pentru ca nu, asta nu ma caracterizeaza. Habar n-am de tendite si singurul lucru de care tin cont e sa-mi placa respectiva piesa de imbracaminte. Binenteles ca garderoba mea s-ar putea sa fie intr-o oarecare masura la moda, avand in vedere ca-mi cumpar hainele din magazine, unde se urmeaza tendinta, dar n-am nici o problema in a purta o piesa vestimentara pe care o am de 4 ani, daca inca mai mi-e buna, mai imi place si mai e intreaga.

Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc. Nici felul in care ma imbrac, nici muzica pe care o ascult, nici amandoua combinate nu ma particularizeaza chiar asa de tare incat sa ma faca sa ma simt atat de diferita. E mult mai mult de atat. As mai putea sa adaug ca iubesc natura, ca ador sa urc pe munte, ca imi place sa citesc, sa scriu si ca sunt crestina, si tot nu cred ca ar fi suficient pentru a se putea intelege de ce ma simt asa de diferita.

Si uite ca am ajuns si la o prima concluzie, in acest post pe care il scriu mai mult in speranta de a ma autointelege: nu gusturile mele ma fac sa ma simt asa. Da, probabil sunt diferite de a multora, dar e destul de car ca nu acesta e criteriul dupa care ii evaluez eu pe ceilalti, deci nici pe mine nu ma va face sa ma simt altfel. Ceea ce eu, insa, apreciez, caut, sau evaluez la un om e setul lui de valori si modul in care priveste viata. Si aici simt un mare gol, o mare diferenta intre mine si ceilalti. Desigur, nu generalizez. Cu siguranta nu sunt singura persoana care crede ceea ce crede si care are un anumit set de valori in viata. Insa cei ca mine sunt putini si s-ar putea sa se simta si ei la fel de pierduti in lume, asta daca n-au avut norocul sa se gaseasca si atunci sa poata alcatui un cerc al lor, o lume separata din care simt ca fac cu adevarat parte.

Mi-ar fi greu sa zic exact care este setul meu de valori, dar cred ca gusturile mele va pot conduce vag inspre ghicirea lui. Insa, ceea ce vreau cu adevarat sa spun, e ca raman de multe ori mirata privind lumea din jurul meu. Ma frapeaza incultura unor persoane pe care obisnuiam sa le consider mediocred (iar daca sunt cu adevarat mediocre, atunci e groaznic, caci nu cred ca eu ma ridic prea mult deasupra mediocritati, deci sunt si eu la fel ca ele), ma frapeaza faptul ca cei din jurul meu citesc atat de putin, ca exista persoane care se vor cultivat si inteligente si cu toate acestea ele nu pot avea o parere proprie despre nimic din ce se intampla in jurul lor. Faptul ca vad persoane care se conduc dupa ceea ce e la moda, care nu fac decat ceea ce e la moda, nu poarta decat ceea ce e la moda, nu asculta decat ceea ce e la moda si, in general, pentru care nu conteaza lucrurile care nu sunt la moda e cu adevarat socant pentru mine. Mai ales cand aceste persoane nu vin din mahalale sau alte medii in care e normal sa nu prea ai pareri propri, mai ales cand aceste persoane se vor inteligente si fruntase, cand ele se considera a fi situate undeva foarte sus (sau macar sus).

De multe ori raman mirata si in momentul interactiunii cu parintii diverselor persoane si observ ca setul de valori pe care acestia incearca sa-l iduca odraslelor lor e total diferit de setul de valori al familiei mele. Mie mi se pare ciudat sa iti incurajezi copilul sa se imbrace sexi in detrimentul bunului gust sau chiar in detrimentul imbracamintei care il face sa arate bine. Parerea mea este ca in vestimentatie exista anumite reguli care trebuie respecate, iar asta iti da clasa. Ah, si nu trebuie uitata adecvarea imbracamintii la ocazie.

Un alt lucru care m-a frapta, tot legat de paritii si copii, a fost faptul ca mi-a fost dat sa aud o mama care se plangea ca nu mai stie ce sa faca cu fica-sa ca sta toata ziua sa citeasca, in loc sa mearga si ea la sala. Eu stind-o pe fata ca este foarte slaba, ca are o viata destul de activa din care nu lipsesc nici iesirile si nici sportul din cand in cand, nu o pot intelege pe acea mama. A-ti umple timpul liber cititn mi se pare o actiune destul de potrivit si eram ferm convinsa ca orice parinte ar incuraja-o. Dar se pare ca exista si parinti care prefera sa-si vada fetele animatoare prin cluburi decat sa le vada citind.

Si as putea sa continui cu multe exemple de oameni care se comporta ciudat, care au valori ciudate, care privesc viata total diferit de mine si pentru care stirile de la ora cinci sau o poza facuta de paparazzi sunt mult mai importante decat o discutie dintre doi intelectuali sau decat o carte citita. Si ceea ce ma mira cu adevarat nu e faptul ca acesti oameni exista, ci faptul ca ei spun ca fac parte dintr-o categorie siociala de varf si ca se cred mai sus decat multi altii.

Poate ca am avut un tot prea superior in aceasta postare, poate ca par a ma considera mai sus decat toti. Nu este asa. Sunt multi oameni deasupra mea, mutli oameni la valoarea carora mi-ar placea sa ma ridic si eu. Ceea ce vroiam eu sa scot in evidenta este faptul ca nu intelege de ce unii oameni isi aleg modele peste care s-ar putea ridica cu usurinta (sau chiar sunt peste ele, dar ei se chinuie sa se coboare la nivelul lor), iar pe cei ce sunt, de fapt, deasupra lor, ii desconsidera.

De ce este strandul vazut ca un loc de fitze?

Da, n-am mai scris de ceva vreme, dar bacalaureatul imi ocupa asa mult timp incat abia mai reusesc sa ma preocup si de altceva. Si asta nu neaparat pentru ca as sta toata ziua si as invata (caci nu fac asta) ci pentru ca stresul ma consuma intr-o asemenea masura incat nu-mi mai arde mie sa ma ocup si de blog.

Dar nu am sa va plictisesc povestindu-va cat de stresata sunt eu. Am mai facut asta si altatada si n-ar avea niciun rost sa tot repet acelasi lucru de mii de ori. Vreau sa va vorbesc de altceva, caci n-au fost putine lucrurile care mi-au trecut prin cap in timpul in care am lipsit. Dovada este faptul ca am revenit aici mult mai repede decat planuisem, avand in vedere ca eu m-am gandit ca voi face o pauza de doua saptamani, pana voi termina cu totul.

Idea care ma preocupa cel mai mult in ultima vreme este urmatoarea: De ce este strandul vazut ca un loc de fitze? Am avut ocazia sa intalnesc mai multe persoane ce imaprataseau aceasta parere. Mi-a fost dat sa aud chiar si o replica de genul: "eu nu sunt pitipoanca sa ma duc la strand!" Si atunci mi-am pus intrebarea: de ce? Mai ales ca eu nu impartasesc aceasta parere

Mie imi place foarte mult la strand. Si nu ma duc acolo nici ca sa ma bronzez, nici pentru a lasa oameni sa ma admire in costum de baie (nici n-ar avea neaparat ce admira, ca doar n-am corpul cel mai perfect, si si daca l-as avea, tot nu m-as duce de asta). Nu merg la strand decat pentru apa si pentru placerea de a face o baie. Ma duc la strand ca sa inot, ca sa ma racoresc intr-o zi torida. Ma duc la strand pentru ca pur si simplu iubesc apa si imi place sa ma aflu in ea. Si pentru ca, spre deosebire de raurile tarii noastre care sunt pline de mizerii, la strand e curat. Sau cel putin la cele pe care le fregventez eu. Pentru ca nu pot ajunge oricand la mare (si oricum marea din tara noastra e jalnica) si doar n-o sa astept trei luni pentru saptamana in care voi ajunge la mare si in care s-ar putea sa am ghinion si sa nu pot oricum face baie. Apa, acesta e singurul lucru de care imi pasa. Nu ma intereseaza cum arat in costum de baie, nu ma intereseaza prea tare nici sa ma bronzez, cu toate ca intre serile mele de inotat si balacit mai stau si pe la soare.

Deci, dupa cum spuneam, nu inteleg ce e cu acele prejudecati stupide. Faptul ca exista unele persoane care merg la strand doar pentru ca sunt foarte fitoase si pentru ca considera acesta un bun prilej de a-si expune corpul, nu inseamna ca toti ceilalti fac la fel. Mi se pare extrem de aiurea sa te privezi de o placere doar pentru ca sunt pe acolo si anumite persoane asemenea carora nu ti-ai dori sa fi. Si ma intrebam, oare nu este si asta o fita? Ce e refuzul acesta, daca nu un mod de a arata ca ti-e frica sa nu pari altfel in ochii anumitor oameni? Daca e placerea ta, go for it! Nu ai nevoie de confirmari ale faptului ca faci bine. Ce-ti pasa tie daca toti ceilalti care fac asta sunt prosti? Daca tie iti face placere, fa-o, iar de pierdut nu vor avea decat aceia care te vor cataloga gresit in urma gestului tau. Pentru ca eu cred ca un om care nu are fite face ceea ce-i place mereu, atata vreme cat nu-i incorca pe ceilalti, desigur, si nu-i pasa de felul in care va fi catalogat. Caci el isi stie si singur valoarea si nu are nevoie de nu stiu cate confirmari.

Aceasta e parerea mea, daca gresesc si daca jignesc pe cineva imi pare foarte rau, caci nu asta imi e intentia. Pur si simplu mi se pare ca strandurile sunt cam oropsite de catre persoanele care se vor, mai mult sau mai putin, parte a elitei si m-am gandit ca parerea mea ar putea ajuta.

presa romaneasca sau de ce nu ma uit eu la televizor

Nu stiu daca am mai spus asta pana acum, dar eu nu prea ma uit la televizor. Iar in rarele ocazii cand o fac ocolesc toate canalele romanesti. Prefer sa citesc o carte sau daca chiar vreau sa vad un film, pot sa-l vizionez pe calculator sau sa ma duc la cinema. Adevarul este ca foarte rar gasesc chiar si filme acceptabile la tv.

Dar poate va intrebati cum a aparut idea acestui post? Ei bine, acum cateva zile citeam eu pe un alt blog (nu stiu a cui, citeam pur si simplu bloguri la intamplare) ca e bine sa te uiti la televizor si sa urmaresti stirile pentru a-ti putea gasi noi subiecte pentru blog. Sincer, ma intreb cam ce gen de subiecte ti-ai putea gasi urmarind stirile din Romania? Daca vrei sa vorbesti de Becali, de Vadim, de Basescu sau de viata personala a altor politicieni, n-ai decat sa urmaresti stirile. Pentru ca la stirile de pe posturile noastre nu se vorbeste despre adevaratele decizi politice, despre ceea ce se intampla cu adevarat in tara sau in afara ei. Nimini nu vine sa te informeze cum sta situatia pentru a te lasa pe tine sa tragi concluzile. La noi ti se comunica concluzile prezentatorilor de stiri, a diversilor invitati in studio sau, de fapt, al celor ce detin acele posturi de televiziune si la comanda carora se intocmesc toate. In loc sa ti se spuna ca in parlament s-a votat legea cutare, ti se spune ca e bine sau ca e rau ca s-a intamplat asa, de parca omul n-ar mai putea gandi si singur, de parca ar fi toti ascultatorii atat de batuti in cap incat sa nu stie ce concluzi sa traga din ceea ce s-a zis si atunci sa trebuiasca sa li se explice ca unor copii mici.

Desigur, nici eu nu sunt naiva si stiu ca toate acestea se fac cu scopul precis de indobitocire a telespectatorilor. Totul este doar o forma de manipulare, poate cea mai simpla forma de manipulare posibila. Atunci, de ce sa ma uit la televizor? Sa vad cum fiecare incearca sa-mi induca parerile lor despre politicianul X sau Y? Eu am pledat in numeroase posturi pentru informare, pentru a cauta mereu mai mult decat ceea ce ti se ofera la televizor, pentru ca doar asa poti vedea situatia reala. Dar, de multe ori ma intreb, oare chiar merita sa cunosti situatia reala? Adica, merita sa cunosti? Din moment ce fiecare post de televiziune isi impune proprile idei, ce rost are sa mai cauti si tu o a n-spea versiune? Oricum, vor exista o gramada de versiuni false si diferite. La ce-ti va folosi sa fi tu ala care o stie pe aia buna? Si-asa nu poti sa convingi pe nimeni. Da, s-ar putea sa fie ignoranta, dar asta e.

Dar sa privim mai in adancime. In afara de stirile - opini care-ti sunt prezentate, ce altceva ti se mai spune la stiri? Cate babe au fost violate, cati copii au fost ucisi, caci oameni s-au incaierat la betie, cate accidente sangeroase au avut loc (si hai ca prezentarea accidentelor ar mai putea avea o noima daca ar ajuta la prevenirea altora) sau alte lucruri de acest gen. Stau si ma intreb: ce ne pasa noua de toate chestile astea? As putea sa-mi exprim opinia si in legatura cu rostul acestora, dar dupa aceea veti zice ca sunt paranoica, asa ca voi spune doar: nici unul.

Apoi, daca nu sunt stiri, ce altceva mai poti urmari la televizor? Desigur, emisiuni de divertisment. Cea mai buna alegere in cazul in care esti interesat de pornografie, de barfe, de umor de proasta calitate sau altele de acest gen. Nici nu-mi mai amintesc de cand n-am mai privit si eu o emisiune de divertisment care chiar sa ma relaxeze si sa-mi faca placere sa ma uit la ea. Intr-o vreme obisnuiam sa ma uit la Carcotasi, dar si ei se axeaza in ultima vreme doar pe probleme cu conotati sexuale. Nu i-am mai auzit razand decat de transexuali, de homosexuali, de curve, sau persoane care-si expun sexualitatea in public. Si, da, stiu ca ridiculizand si razand de un anumit obicei poti ajunge la extirparea lui, dar e nevoie de masura in toate. Ceea ce e prea mult strica mereu. Cred ca am sa ma duc la bac si am sa scriu ca cea mai dezvoltata ramura industriala dir Romania este industria sexuala. E singura pe care o intalnesti oriunde. Ah, si ca o compltare la ceea ce am spus inainte, si anume ca ceea ce e prea mult strica, am sa va spun ceea ce i-a raspuns o colega de-a mea unui alt coleg care zicea ca el se uita la emisiunile cu Becali doar ca sa rada. Ea ea raspuns ca pentru ea nici nu exista omul acela, asa ca a se uita la el ar fi doar o pierdere de timp. Ei bine, sunt perfect de acord cu ea. A ne pierde timpul uitandu-ne la prosti inseamna ca macar pentru cateva momente sa ne coboram la nivelul lor. Si nu merita.

Nu inteleg de ce nu putem face si noi mai multe emisiuni cu tematica culturala, de ce nu invitam telespecatori sa citeasca mai mult, de ce nu promovam intelectuali. Sau poate ca, de fapt, nici nu este nevoie. Noi, oamenii ce ne mai pastram cat de cat capul pe umeri, putem sa ne gasim placerea si in cititul unei carti, in timp ce prostimii nu-i va fi niciodata de ajuns. Asa ca de ce sa nu-i dam valori proaste si de ce sa n-o indobitocim mai tare, nu? Oamenii ce inca mai au discernamantul la ei vor ajunge in curand sa se simta ca niste fenomene paranormale.

legalizarea drogurilor usoare

Nu ma intrerup vorbitul meu despre colegi decat cu o singura postare in care vreau sa vorbesc despre o problema care ma preocupa si care in ultima vreme a starnit ceva polemici in randul mass mediei, dar si al oamenilor de rand: legalizarea drogurilor.

Eu chiar nu inteleg de ce au sarit cu toti pe Elena Basescu pentru afirmatia pe care a facut-o in legatura cu aceasta afacere. Si va spun de la bun inceput, nu imi place de ea si nu o consider suficient de competenta in a ne reprezenta tara, dar cred ca in legatura cu aceasta problema a luat atitudinea corecta si ca este probabil singurul (sau printre singurele) puncte in care sunt de acord cu ea. Ma intreb, oare cei ce s-au apucat sa se ridice impotriva acestei chestiuni au stat macar umpic sa studieze problema? Au incercat macar sa se uite sa vada ce se intampla in tarile unde drogurile usoare sunt legale? Au intors atent problema pe toate partile pentru a intelege ce e, de fapt, cu ea?

Eu am impresia ca cei mai multi oameni cred ca legalizarea drogurilor usoare ar duce implicit si la cresterea numarului de consumatori. Oameni buni, tin sa va anunt ca lucrurile nu stau de loc asa. Consum de droguri exista si acum, si nu se consuma numai marijuana sau hasis sau alte chesti de acest gen, care nu dau dependenta si nici nu au efecte prea nocive asupra sanatatii oamenilor. Se consuma cocaina, se consuma heroina (ceea ce e si mai rau), se consuma extasy (de la care poti face stop cardiac. cu toate ca nici el nu da dependenta), se consuma multe altele al caror nume nu-l cunosc pentru ca nu ma invart prin aceasta industrie a consumatorilor si vanzatorilor de droguri. Odata ce ai legaliza drogurile usoare ar scadea implicit si consumul de droguri grele. De ce? Pentru ca foarte multi oameni vor doar sa incerce un drog, sa vada cum este. Cum sunt toate ilegale, il incearca pe primul la care au acces. Iar daca au ghinion sa ajunga la unul ce o dependenta puternica e clar ca nu vor mai putea sa se lase. Plus ca oricare din celelalte droguri este mult mai nociv pentru sanatatea consumatorului decat oricare din acestea usoare. O data legalizate aceste droguri, omul curios nu va mai incerca sa apeleze la toate mijloacele pentru a incerca un alt drog. Se va servi de iarba pe care o poate cumpara dintr-un bar (foarte scump, binenteles) si care nu va avea nici un efect asupra lui (chiar stiu mai multi oameni care au incercat si care mi-au spus ca nu simti nimic atunci cand o consumi) si astfel el va renunta la ea dupa ce va intelege ca nu e decat un fason.

In afara de asta, legalizare drogurilor ar aduce un mare castig statului, ar scadea criminalitatea si, desigur, ar scadea treficul ilegal cu droguri. Castig statului ar aduce pentru ca toate vanzarile ar fi impozitate, la toate s-ar adauga tva-ul si alte taxe pentru diverse chesti (ca la tigari si alcol). Vanzarile de droguri n-ar mai fi ilegale. Se intampla acelasi lucru ca si in cazul muncii la negru sau al muncii oficiale, ca sa zic asa.

Criminalitatea ar scadea pentru ca o data cu legalizarea drogurilor s-ar reduce si numarul acelor bande care se ocupa cu traficul de droguri si care se bat intre ele pentru suprematie. Care omaora, care fura, care fac multe alte treburi. Nu ar mai avea nici macar cine sa dea mita politistilor ca sa inchinda ochii atunci cand le intra marfa in tara. Nu ar mai avea cine pe cine sa omoare, pentru ca ar disparea cu totii, caci n-ar mai acea nimeni nevoie de ei.

Lumea ar cam trebui sa studieze umpic problemele inainte sa se apuce sa vorbeasca, ar trebui sa se intereseze umpic de cum stau treburile si ce se intampla. Am auzit foarte multe absurditati in legatura cu aceasta treaba si nu inteleg cum oamenii pot sa vorbeasca fara ca macar sa inteleaga ce e de fapt cu problema. Chiar ma mir ca putini stiu ca marijuana sau alte droguri din aceasta categorie nu sunt mai periculoase decat tigarile sau alcolul. Ba chiar unele au gradul de dependenta sub cel al nicotinei, ceea ce spune deja multe. Si ce ma enerveaza si mai tare e ca la aceasta campanie de prostire a populatiei de oferire a impresilor si informatilor falese participa intreaga presa romaneasca.

Vreti sa va spun eu adevarul? Vreti sa va spun de ce nu vrea nimeni sa se legalizeze drogurile? Pentru ca toate persoanele sus-puse profita de pe urma treficului ilegal de droguri ce are loc in prezent, pentru ca tentaculele acestui sistem se intind pana sus de tot, pana la membri parlamentului sau chiar ai guvernului, la fel ca mai toate marile afaceri din Romania. De aceea va rog pe voi toti care cititi ce am scris aici: nu ascultati nici ce spune presa, nici ce spun politicieni. Informati-va din toate sursele pe care le aveti la dispozitie si vedeti cum stau lucrurile cu adevarat.

Si acestea fiind zise, am spus aproape tot ce aveam de zis in legatura cu aceasta problema. Sau poate ar mai fi de adaugat ca nu sunt si nici nu planuiesc sa devin consumatoare de droguri, ca sa nu se creada ca postul acesta a fost scris de o drogata care numai la asta se gandeste. Doar am simtit nevoia se informez putinele persoane care citesc ceea ce scriu eu si sa nu le las la mana celor ce vor sa le manipuleze.