Astazi vreau sa vorbesc despre una dintre statiunile de la noi din tara in care obisnuiam sa merg foarte des cand eram mica, dar in care n-am mai mers de multa vreme. Motivul? Toate lucrurile pe care le-am auzit despre aceasta statiune in ultima vreme nu au facut decat sa ma intristeze.
Am sa incep cam asa: A fost odata ca niciodata o minunata statiune balneo-climaterica asezata intr-o pozitie de vis, intre Muntii Cernei si Muntii Mehedint, si de unde putine lucruri lipseau. Da, cred ca pot vorbi despre Baile Herculane ca despre un basm, caci, din cate am inteles eu, toate lucrurile frumoase care se puteau spune despre aceasta statiune nu se mai potrivesc de loc cu realitatea.
Ce-mi amintesc eu despre acest loc de pe vremea cand veneam aici? Multe. Pe langa faptul ca-mi amintesc perfect despre Hotelul Roman, unde obisnuiam sa vin cu bunicii mei in fiecare vara, despre cum ma jucam eu pe malul Cernei sau cum fugeam seara dupa licurici, ca-mi amintesc despre lacul de acumulare pe malul caruia am stat printre primele dati cu cortul, sau despre toate celelalte locatii in care am campat in cort impreuna cu parintii mei si cu prietenii lor si de faptul ca aici mi-am privit prima oara parintii catarandu-se, imi amintesc foarte multe despre aspectul statiunii si a vaii.
Herculanele era o statiune minunata, cu o multime de case vechi, adevarate monumente arhitecturale, o statiune incarcata de istorie (si acum imi amintesc cum, intr-una din vizitele noastre acolo, un prieten de-al tatalui meu m-a luat intr-o plimbare prin statiune si mi-a povestit despre fiecare loc pe care il vedeam, mi-a relatat istoria fiecarei asezari, fantani, etc), la care se adauga minunata proprietate de a avea ape termale. Si acum imi amintesc de cloaca la care ai mei incercau sa ma duca pe motiv ca e sanatos si placut, iar eu rareori intram in apa datorita caldurii acesteia (cand eram mai mica suportam foarte prost apa calda si n-aveam nici o problema cu cea rece, spre deosebire de acum). Inca tin minte momentele cand imprejurimile statiunii nu erau pline de corturi, pe orice petec de iarba, chiar si in curba (uni oameni sunt chiar inconstientii) sau strandul de la 7 izvoare, unde am invatat eu sa inot.
Inca de ultima oara cand am fost acolo incepusera sa se schimbe multe. Noi am stat cu cortul undeva pe malul Cernei, dupa ce aglomeratia inceta, insa, pana am ajuns acolo ne chinuiam sa mergem cat de incet puteam, atenti la corturile care mai putin si ajungeau pe drum, la multimea de plozi nesupravegheati despre care nu stiai daca nu ti se vor arunca in fata masinii si chiar si la adultii carora le pasa prea putin de viata lor. Ca sa nu mai vorbesc ca pe langa corturile intinse peste tot, puteam mereu admira frumoasele gunoaie lasate de romanii nostri "civilizati". Nici nu se punea problema sa merg cumva la strand. La aglomeratia care era acolo nu m-as fi putut alege decat cu vreo ciuperca, ca a inota intr-un bazin plin cu oamenii e cam greu. La cloaca am fost, insa unul din zidurile care dadea inspre Cerna se sparsese si, astfel, apa aului putea patrunde in cloaca. Va dati seama ca nu mai era de loc aceeasi apa termala pura si ca nici proprietatile ei nu mai erau aceleasi. Ah, si sa nu va mai spun ca in prima noapte, stiindu-ne departe de aglomeratie, papuci, alturi de alte cateva lucruri, i-am lasat afara. Ei bine, acestia ne-au fost furati, si ne-ar fi fost furate si celelalte lucruri daca zgomotul facut de cei care s-au ocupat de treaba aceasta nu m-ar fi trezit din somn. Pagubele n-au fost mari, semn ca hotii au fost prosti (au preferat sa ure papucii, in loc sa se ocupe si ei de aragazul nostru portabil sau alte lucruri mult mai valoroase care ramasesera si ele pe afara), insa ideea in sine de hoti nu e prea placuta. Binenteles, lucrurile astea nu ne-au stricat noua vacanta, pentru ca daca noi ne propunem sa ne simtim bine asta facem, insa ar fi putut foare usor s-o faca.
Dar toate lucrurile de care v-am vorbit s-au intamplat cu 5 ani in urma. Acum e si mai rau. Am inteles ca marile hoteluri sunt cu toate in paragina (nu spun ca ar fi fost foarte frumoase, dar un hotel functional si ingrijit arata cu siguranta mult mai bine decat unul lasat de izbeliste), ca au inceput sa creasca arbusti in interiorul lor si tot felul de astfel de lucruri. Apoi am auzit ca in centru s-a construit fara a se tine cont de nici un fel de arhitectura, ca vechiul si noul sunt mai amestecate ca la balci si alte lucruri de acest gen. Oh, si sa nu mai vorbesc de mizerie, nesimtire sau alte chesti de genul asta care se intalnesc la tot pasul!
Faptul ca se intampla lucruri de genul acesta e, in opinia mea, trist. E trist penru ca noi romanii nu facem decat sa ne gandim la castiguri imediate, neglijand consecintele de mai tarziu ale actiunilor noastre. Niciodata nu gandim pe termen lung, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca ne doare in cot de felul in care va arata lumea in care vor traii copii nostri. Cum spuneam, n-am mai fost de mult acolo si nu stiu daca se mai poate schimba ceva, dar, daca se mai poate, vreau ca prin aceasta postare sa fac un apel la toti cei care le pasa de a incerca sa schimbe lucrurile in bine sau ca, macar, sa evite ca aceasta dominatie malefica a nesimtirii sa se rasfranga si asupra naturii ce a ramas inca neafectate si ar fi bine daca in acest paradis montan nu s-ar mai avanta decat adevaratii cunoscatori, care stiu sa respecte natura, viata si chiar si istoria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu