Trebuie sa spun ca, cu toate că-mi doream de ceva vreme sa citesc o carte de Paulo Coelho, niciodată nu m-am simţit atrasă de aceasta carte. Am trecut de multe ori prin librărie şi mă uitam la ea, ştiind ca vreau sa citesc ceva de acest autor, însă mereu îmi ziceam "nu asta". Titlul mă ducea cu gândul la o poveste despre o sinucidere şi adevărul este că mie niciodată nu mi-au plăcut poveştile în care erau incluse sinucideri.
Însă iată ca am primit cadou de ziua mea această carte şi, cu toate că nu-mi părea cea mai atractivă carte a autorului, m-am apucat să o citesc, cred că mai mult la insistenţele colegelor care mi-au dăruit-o. Şi trebuie să recunosc că am rămas surprinsă într-un mod destul de plăcut.
Cartea nu este de loc o poveste a renunţării la viaţă, aşa cum mă făcea pe mine să cred titlul pe care îl poartă, ci, din contra, e o poveste despre cât de important e sa trăieşti şi cât de frumoasă poate fi viaţa dacă şti să o priveşti aşa cum trebuie. Ne arată cum noi, majoritatea oamenilor, ne pierdem timpul trăind ori în trecut, ori în viitor şi, mai ales, încercând sa fim exact la fel ca ceilalţi, temându-ne să fim noi înşine, această teamă ajungând uneori până în punctul în care ne ascundem de noi, până acolo unde nici noi nu mai ştim cine suntem sau ce vrem, reacţionăm mecanic la stimulii exteriori după cum se aşteapta ceilalţi să ne fie reacţia. Uităm să mai gândim, lăsând masa să gândească în locul nostru, fără a realiza că ceilalţi nu vor şti niciodata cum e cel mai potrivit să ne comportăm, iar faptul că face ce se aşteaptă ei nu poate duce decât la nebunie.
Pe coperta cărţii scrie că aceasta "vorbeşte despre nevoia de a descoperi un alt mod de viaţă a acelor oameni care se confruntă cu prejudecăşile celorlalţi fiindcă gândesc diferit". Eu aş zice, mai degrabă, că această carte vorbeşte despre nevoia de a fi diferit, de a ieşi din tipare, de a te comporta exact aşa cum simţi tu că este mai bine pentru tine. Vorbeşte despre nevoia de a-ţi afirma unicitatea, de-a nu-ţi fi frică de faptul că eşti diferit pentru că, de fapt, aceasta este cea mai maire calitate a ta. Aş zice că este o carte care te învaţă să-ţi depăşeşti frica de a ieşi din tipare, care te învaţă cât de frumoasă poate fi viaţa atunci când ştii sa o priveşti cu propri tăi ochii şi refuzi să te mai uiţi la ea în modul în care se aşteapta alţii să o faci.
Cred că aş mai putea spune si faptul ca această carte este o călătorie spre interiorul tău, o provocare de a te descoperi pe tine însuţi exact aşa cum eşti, de a-ţi descoperi atât defectele cât şi calităţile şi, mai ales, de a învâţa să le accepţi. Autorul încearcă să te facă să trăieşti în armonie cu tine însuţi şi, totodată, cu cei din jurul tău, vieţuirea în armonie fiind singura cale spre fericire.
În final vreau să citez nişte versuri ale formaţiei Rhapsody of fire, una dintre formaţiile mele preferate, versuri care cred că descriu perect idee centrală ce se desprinde din această carte:
"Don't let the mass confuse you
With it's stupidity
God is in me God is in you
Now be strong and walk alone"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu