Notele de la bac 2011

Am zis să dezbat şi eu subiectul acesta că, na, e acum la modă. Toată lumea vorbeşte despre el, toată lumea are o părere, aşa că am zis să împărtăşesc şi eu părerea mea celor ce ar fi interesaţi să o cunoască. Totuşi, înainte să mă apuc să scriu, ar trebui să vă spun că tot ce am văzut pe această temă a fost o hartă cu rezultatele, buletinul de ştiri de aseară şi cele cateva comment-uri pe care le-am citit la o poză de pe facebook. Ah, era să uit. Mi-am permis să-mi satisfac curiozitatea uitandu-ma la rezultatele de la liceul pe care l-am terminat eu. 

Si acum sa incep sa-mi expun parerile. Am auzit pe multi calificand aceasta situatie drept dezastroasa. Eu o numesc oarecum reala. De ce oarecum? Pai am sa va explic. In cele mai multe centre de examinare copiatul nu a fost posibil. Insa doar in cele mai multe. Mai raman cateva centre in care s-a putut copia... Acele centre in care a fost promovabilitatea mare. Iar acest lucru nu mi se pare de loc corect. Nu era corect nici inainte, cand, teoretic, copiau toti, pentru ca din cauza fricii personale sau a supraveghetorilor din anumite sali, anumite persoane tot nu copiau. Si chiar daca copiau. Mie nu mi s-a parut corect nicio secunda ca eu, care am invatat, care am luat nota pe bune, si as fi luat aceeasi nota chiar si daca nimeni nu ne lasa sa vorbim (caci au fost rare momentele cand informatia a plecat de la altii inspre mine, deobicei se intampla invers) sa iau nota mai mica decat unul din colegi mei care stiu ca si-a luat nota doar pentru ca taticutul lui se afla intr-o pozitie atat de importanta incat cei din comisie nu au putut sa-i dea nota mica (iar lucrurile au fost facute chiar pe fata, din prima zi, presedintele de comisie a venit la el, i-a strans mana, si i-a zis sa-l salute pe tatal lui). Ah, si nu mi se pare, de asemenea, corect, faptul ca am luat nota mica decat dragutii mei colegi care au copiat cu casca. Si nici macar faptul ca cele ce ne-au supravegheat atunci cand am dat bacul la fizica au fost prea speriate ca sa ne lase sa vorbim, in timp ce cei care au dat proba la biologie au copiat cu cartile pe masa.

Nu! Eu sunt impotriva copiatului. Eu, despre mine, stiu ca sunt capabila si ca pot invata. Iar in acest moment nu vad de ce o persoana care e mai smechera si care si-a bagat un telefon in fund (iertati-mi expresia) si o casca in ureche sa ia aceeasi nota, sau poate chiar o nota mai mare. Dar nu mai continui pe aceasta tema, am plecat sa vorebesc despre notele de la bac, nu despre cat de nedrept este copiatul, desi are legatura. Pentru ca aceasta este cauza pentru care rezultatele de anul acesta chiar ma multumesc. Da, cred ca inca s-a mai copiat in cateva centre, ceea ce e total incorect, dar cred ca in majoritatea chiar s-a dat bacul pe bune. 

S-a vorbit in presa despre faptul ca bobocii de la facultati, anul acesta, vor fi mai slab pregatiti. Eu nu cred ca vor fi de loc mai slab pregatiti. Tocmai, ca vor fi mai bine pregatiti decat multi studenti in curs, sau decat cei care deja au terminat. Vor fi persoane care chiar au ceva in cap, caci acum cei nepregatiti au intalnit bariera ce trebuia intalnita de mult. Vor fi persoane care chiar vor sti cate ceva. Ca daca e sa v-o spun pe-a dreapta, aflati ca mie nu mi se pare normal sa ajungi in anul doi de facultate si sa nu sti cum se calculeaza aria patratului, sau a dreptunghiului. Mi se pare de-a dreptul rusinos. Si mi se pare si mai rusinos ca in momentul in care sti ca nu sti aceste lucruri, sa te lamentezi si sa acuzi toti profesori ca te persecuta. Tu, de fapt, nici nu trebuia sa treci de clasa a V-a (caci atunci inveti arii si volume, daca nu chiar mai repede). 

In fine, nu mai are rost sa ma lamentez pe acest subiect, si nici sa continui dicutia, caci vad ca vorbesc despre orice altceva decat ceea ce as vrea sa vorbesc, dar cred ca noi ar trebui sa fim in stare sa privim realitatea in fata. Cineva m-a intrebat ieri daca mi-e rusine de procentajul judetului Timis (judetul meu). Iata raspunsul meu: nu mi-e jena! Sunt mandra, pentru ca stiu ca aici nu s-a copiat, ca rezultatele sunt reale. Dovada e faptul ca de la fostul meu liceu (unul din cele mai bune din oras), nu au picat decat 12, in timp ce la liceele proaste au picat toti. Asta e! Poate vor intelege candva si romanii ca munca trebuie pretuita!

presa romaneasca sau de ce nu ma uit eu la televizor

Nu stiu daca am mai spus asta pana acum, dar eu nu prea ma uit la televizor. Iar in rarele ocazii cand o fac ocolesc toate canalele romanesti. Prefer sa citesc o carte sau daca chiar vreau sa vad un film, pot sa-l vizionez pe calculator sau sa ma duc la cinema. Adevarul este ca foarte rar gasesc chiar si filme acceptabile la tv.

Dar poate va intrebati cum a aparut idea acestui post? Ei bine, acum cateva zile citeam eu pe un alt blog (nu stiu a cui, citeam pur si simplu bloguri la intamplare) ca e bine sa te uiti la televizor si sa urmaresti stirile pentru a-ti putea gasi noi subiecte pentru blog. Sincer, ma intreb cam ce gen de subiecte ti-ai putea gasi urmarind stirile din Romania? Daca vrei sa vorbesti de Becali, de Vadim, de Basescu sau de viata personala a altor politicieni, n-ai decat sa urmaresti stirile. Pentru ca la stirile de pe posturile noastre nu se vorbeste despre adevaratele decizi politice, despre ceea ce se intampla cu adevarat in tara sau in afara ei. Nimini nu vine sa te informeze cum sta situatia pentru a te lasa pe tine sa tragi concluzile. La noi ti se comunica concluzile prezentatorilor de stiri, a diversilor invitati in studio sau, de fapt, al celor ce detin acele posturi de televiziune si la comanda carora se intocmesc toate. In loc sa ti se spuna ca in parlament s-a votat legea cutare, ti se spune ca e bine sau ca e rau ca s-a intamplat asa, de parca omul n-ar mai putea gandi si singur, de parca ar fi toti ascultatorii atat de batuti in cap incat sa nu stie ce concluzi sa traga din ceea ce s-a zis si atunci sa trebuiasca sa li se explice ca unor copii mici.

Desigur, nici eu nu sunt naiva si stiu ca toate acestea se fac cu scopul precis de indobitocire a telespectatorilor. Totul este doar o forma de manipulare, poate cea mai simpla forma de manipulare posibila. Atunci, de ce sa ma uit la televizor? Sa vad cum fiecare incearca sa-mi induca parerile lor despre politicianul X sau Y? Eu am pledat in numeroase posturi pentru informare, pentru a cauta mereu mai mult decat ceea ce ti se ofera la televizor, pentru ca doar asa poti vedea situatia reala. Dar, de multe ori ma intreb, oare chiar merita sa cunosti situatia reala? Adica, merita sa cunosti? Din moment ce fiecare post de televiziune isi impune proprile idei, ce rost are sa mai cauti si tu o a n-spea versiune? Oricum, vor exista o gramada de versiuni false si diferite. La ce-ti va folosi sa fi tu ala care o stie pe aia buna? Si-asa nu poti sa convingi pe nimeni. Da, s-ar putea sa fie ignoranta, dar asta e.

Dar sa privim mai in adancime. In afara de stirile - opini care-ti sunt prezentate, ce altceva ti se mai spune la stiri? Cate babe au fost violate, cati copii au fost ucisi, caci oameni s-au incaierat la betie, cate accidente sangeroase au avut loc (si hai ca prezentarea accidentelor ar mai putea avea o noima daca ar ajuta la prevenirea altora) sau alte lucruri de acest gen. Stau si ma intreb: ce ne pasa noua de toate chestile astea? As putea sa-mi exprim opinia si in legatura cu rostul acestora, dar dupa aceea veti zice ca sunt paranoica, asa ca voi spune doar: nici unul.

Apoi, daca nu sunt stiri, ce altceva mai poti urmari la televizor? Desigur, emisiuni de divertisment. Cea mai buna alegere in cazul in care esti interesat de pornografie, de barfe, de umor de proasta calitate sau altele de acest gen. Nici nu-mi mai amintesc de cand n-am mai privit si eu o emisiune de divertisment care chiar sa ma relaxeze si sa-mi faca placere sa ma uit la ea. Intr-o vreme obisnuiam sa ma uit la Carcotasi, dar si ei se axeaza in ultima vreme doar pe probleme cu conotati sexuale. Nu i-am mai auzit razand decat de transexuali, de homosexuali, de curve, sau persoane care-si expun sexualitatea in public. Si, da, stiu ca ridiculizand si razand de un anumit obicei poti ajunge la extirparea lui, dar e nevoie de masura in toate. Ceea ce e prea mult strica mereu. Cred ca am sa ma duc la bac si am sa scriu ca cea mai dezvoltata ramura industriala dir Romania este industria sexuala. E singura pe care o intalnesti oriunde. Ah, si ca o compltare la ceea ce am spus inainte, si anume ca ceea ce e prea mult strica, am sa va spun ceea ce i-a raspuns o colega de-a mea unui alt coleg care zicea ca el se uita la emisiunile cu Becali doar ca sa rada. Ea ea raspuns ca pentru ea nici nu exista omul acela, asa ca a se uita la el ar fi doar o pierdere de timp. Ei bine, sunt perfect de acord cu ea. A ne pierde timpul uitandu-ne la prosti inseamna ca macar pentru cateva momente sa ne coboram la nivelul lor. Si nu merita.

Nu inteleg de ce nu putem face si noi mai multe emisiuni cu tematica culturala, de ce nu invitam telespecatori sa citeasca mai mult, de ce nu promovam intelectuali. Sau poate ca, de fapt, nici nu este nevoie. Noi, oamenii ce ne mai pastram cat de cat capul pe umeri, putem sa ne gasim placerea si in cititul unei carti, in timp ce prostimii nu-i va fi niciodata de ajuns. Asa ca de ce sa nu-i dam valori proaste si de ce sa n-o indobitocim mai tare, nu? Oamenii ce inca mai au discernamantul la ei vor ajunge in curand sa se simta ca niste fenomene paranormale.

Din Dilema veche...

Pana acum prea putin am postat de capul meu. De fapt, m-am folosit destul de mult de ceea ce au scris alti pentru a adauga ceva, si inca ceva, si apoi inca ceva in blogul meu, insa nu ma pot aptine sa n-o fac si de data asta.

Citeam azi Dilema Veche (cea pe care am luat-o saptamana trecuta, in curand va si aparea alta, insa asa sunt eu, le fac pe toate cu intarziere) si am gasit un fragment din scrierea Lenei Constante, Evadare tacuta, care mi-a placut foarte mult si pe care trebuie neaparat sa-l redau aici:

Sa-i scriu? La prima iesire, de dimineata rup si ascund marginea alba a unui ziar vechi ce servea de hartie igienica. Dar nu am creion, nici cerneala. Cu ce sa scriu? Pot sa inlocuiesc penita cu o aschie de lemn. Cu ungiile, smulg una din scandura care astupa fereastra carcerii. Voi scrie, deci, cu aschia aceasta si cu sange. Mijlocul cel mai usor de a-mi procura sange? Sa-mi musc mana. Aleg un loc de pe dosul mainii stangi. Intre degetul mare si aratator. Acolo unde, cand tii pumnul inchis, carnea face o cuta. O apuc cu dintii. Iau prea multa carne. Ma doare, dar dintii nu intra in carne. Dupa mai multe incercari, fara indoiala prea timide, dar totusi dureroase, dintii refuza sa muste. Faptul acesta ma scoate din sarite. Nu pot permite acestei carni nenorocite sa fie mai puternica decat vointa mea. Mai puternica decat mine. Ma musc din nou. Cu furie. De mai multe ori. Musc din ce in ce mai tare. Intai imi smulg pielea. In sfarsit, apare putin sange. Prea putin. Musc din ce in ce mai adanc. Sange. O picatura. Inca o picatura. Incep sa scriu. Cu prudenta din cauza vitezei. Scriu un cuvant. Musc din nou. Inca un cuvant. Imi strang dintii cu putere in jurul ranii si mai storc cateva picaturi. Scriu numai cateva cuvinte.

Acesta este fragmentul care mie mi-a placut atat de mult si, cred ca voi incerca sa fac rost de intreaga opera... Imi pare foarte interesant din ceea ce am citit aici. Altceva ce mi-a mai placut din ziar (la care n-am ajuns decat pana la pagina 3) a fost articolul lui Andrei Plesu, care, de altfel, imi place foarte mult cum scrie. Am citit jumatate din cartea sa Obscenitatea publica si mi-a placut foarte mult. Am ramas la jumate doar din cauza ca a trebuit sa citesc atunci o alta carte si apoi am uitat de aceasta si m-am apucat de inca una si de inca una, neglijand-o pe cea a lui Plesu. Dar asta nu din cauza ca nu mi-ar fi placut, ci doar pentru ca am preferat alte carti. Dar nu-i nimic, o voi termina la vara...