Poze Practica Fagaras

V-am promis niste poze din practica, si am de gand sa ma tin de cuvant... Va las sa priviti.

La coborârea din tren

În camionul ce ne-a transportat până la Bâlea Cascadă şi, de aici, la Bâlea Lac în fiecare dimineaţă.

În şir indian urmăm traseul (nu au fost atât de mulţi decât în prima zi... la fel ca mine, din păcate)

pe traseu

o privire înapoi

era şi iarnă, şi ne-am jucat cu bulgări

prietenul meu cu Lacul Capra (fără el poza n-avea farmec)

Şi am ajuns pe vârf (Vânătoarea lui Buteanu - 2507 m)

Lacul Capra, din nou

Femeie din zăpadă - realizată de prietenul meu şi de încă un băiat (Gabi)

Cascada Bâlea

Lacul Bâlea

Practica in Fagaras

Sunt convinsa ca de abea asteptati sa-mi auziti povestile despre practica din Fagaras, asa-i? In fine, o fi, n-o fi asa, tot le veti auzi, insa veti constata ca m-am intors de acolo umpic dezamagita. De ce dezamagita? Ei bine, pentru ca am fost atat de inteligenta incat din prima zi sa calc stramb si sa fac o entorsa de toata frumusetea, astfel ca toate celelalte zile le-am petrecut de una singura in camera de hotel. Mishto, nu? Dar, cu toate acestea, tot ma simt datoare sa vorbesc si sa va impartasesc impresile mele.

Deci... sa incepem cu prima zi. Prima zi, ziua in care am fost pe Vanatoarea lui Buteanu (primul meu varf de peste 2500 m din Romania - avea 2507 m). Ah, da, am uitat sa precizez cateva detali. Am fost cazati la cabana Balea Cascada (1234 m). De acolo ne lua in fiecare zi un camion care ne ducea la Balea Lac (vreo 2000 m, nu mai stiu exact). De aici incepeau toate traseele noastre, asa cum s-a intamplat si in prima zi.

Am pornit pe poteca marcata, urmand sa ajungem in circul suspendat de sub Buteanu. Pe durm am facut numeroase opriri, in care ni se povestea despre relief, despre plante... ce mai, tot ce trebuie sa stie un viitor geograf. Cand am ajuns in circ, am facut o oprire mai lunga. De aici o parte (printre care si eu) am urcat pe varf, o alta parte au ramas si au stat degeaba, iar altii s-au implicat in masuratorile care urmau sa fie executate in acest loc (pentru cei curiosi, faceam tomografi si radiografi ale solului, verificam daca lobi de solifluxiune mai sunt sau nu activi, cautam permafrost, verificam duritatea rocilor, cautam diferite caracteristici ale ghetarilor de pietre - prin toamna ni se vor impartasi si noua rezultatele analizelor, poate le veti afla si voi). 

Cum spuneam, eu si cu inca cativa colegi am decis sa urcam pe varf, dar nu are rost sa va spun prea multe despre asta, in curand voi posta pozele, si atunci veti vedea mai bine, caci cred ca e cam plictisitor, atat pentru voi, cat si pentru mine, sa povestesc cum am urcat aici. Voi trece direct la partea in care am calcat stramb, moment ce mi-a pus sentinta de a-mi petrece tot restul practicii in camera de hotel. Acest lucru se intampla la coborare. Trecusem deja de Balea Lac, mergeam pe poteca ce ducea spre cabana noastra. Chiar acolo era un drum drept. Calcasem stramb deja de doua ori, dar priciorul revenise repede la normal datorita bocancului. Oricum, nu-mi faceam griji, obisnuiesc sa calc usor stramb de fiecare data cand cobor. Si am calcat stramb si a treia oara. La inceput s-a intamplat la fel. Piciorul meu s-a dus putin in jos, loc de unde ar fi revenit, daca nu m-as fi aflat exact pe marginea unei pietre, de unde piciorul meu s-a dus si mai jos. Am auzit glezna paraind, si am stiut ca in urmatoarea zi nu voi mai putea merge. Speram doar sa-mi treaca repede, sa pot merge celelalte zile. M-am ridicat rapid, si am coborat asa restul pantei. Lucru care poate ca n-a fost cel mai bun, dar ce puteam face? Stiu ca a contribuit la umflarea mai accentuata a piciorului, dar asta era. N-am fost atenta, asa ca a trebuit sa raman in camera tot restul practici. Noroc ca prietenul meu imi povestea tot ce le spunea profu, imi povestea cum decurgeau masuratorile, ca sa fiu si eu la zi.

Nu stiu daca m-ai are rost sa va povestesc cum au decurs zilele in care am stat in camera. Nu cred ca are rost sa va vorbesc nici despre ultima zi pe munte, in care am urcat si eu cu camionul la lac, iar apoi m-am intors cu telecabina. Va voi vorbi alta data, caci am multe de spus despre aceasta telecabina, dar nu de bine, in orice caz. Ideea e ca pentru mine cele mai frumoase zile au fost prima si ultima, sau, de fapt, a doua si ultima, adica aceea in  care am putut urca pe munte, si ziua intoarceri acasa, cand ne-am plimbat prin Sibiu, lucru pe care l-am putut face si eu. 

Plimbarea aceasta de o ora prin Sibiu a fost foarte placuta, chiar daca afara ploua. Ne-am prostit, am facut poze, am fugit prin fantana (pentru cei ce cunosc tasnitoarea din Sibiu). Foarte placut. Si am hotarat, impreuna cu toti colegii, ca va trebui sa revenim la Sibiu. 

Cam aceasta a fost excursia noastra. Ieri la 10 jumatate seara am ajuns in Timisoara, acasa. Cand voi avea acces la calculatorul pe care am descarcat pozele, voi posta si cateva poze pe blog, ca sa vedeti mai bine cum sta treaba.

Iubim natura - Hai s-o protejam!

 Am aflat ca Umbrela Verde a initiat un concurs prin care sustine intitiativele ecologice. Asa ca mi-am zis ca de ce sa nu particip? Preocupari in ceea ce priveste ecologia am avut de multa vreme, iar faptul ca sunt studenta la geografie nu poate duce decat la inmultirea acestora, sau, daca nu, macar la practicarea lor intr-un mod mai constient. Si cum tema concursului tine de ecologie urbana, iar eu nu demult am terminat de studiat geografia urbana, cred ca pot avea ceva pareri, mai mult sau mai putin competente (desigur, nu e specialitatea mea, si nici visul meu sa ma specializez pe urbanism, dar, cu toate acestea, vad acest lucru mai posibil decat orice alta cariera). Dar sa termin sa vorbesc despre mine, si sa incep sa dezbat tema concursului.

Intrebarea la care trebuie sa raspund suna cam asa: ‘Care crezi ca sunt cele mai importante masuri pe care autoritatile si locuitorii ar trebui sa le ia pentru a imbunatati calitatea mediului din orasul tau?’

 Pentru a da un raspuns cat mai bun la aceasta intrebare, cred ca este foarte important sa mentionez care este orasul meu, si care este calitatea mediului de aici la ora actuala. Ei bine, eu locuiesc in Timisoara. Este un oras ce, in comparatie cu alte orase din tara, ar putea fi calificat drept curat, insa nu este suficient de curat. Cu toate ca exista deja cateva campanii ce incearca sa incurajeze cetatenii sa renunte la aruncatul mizerilor pe strada, sau sa le faca cunoscute avantajele colectari selective a deseurilor, adevarul este ca nu se intreprind suficiente lucruri, iar oamenii nu sunt atat de receptivi pe cat s-ar dori.

Ce ar trebui sa se faca totusi? Vorbeam de colectarea selectiva a deseurilor, si am spus ca exista campani ce incurajeaza acest lucru. Cu toate acestea, nu exista, in centrul orasului, cosuri de gunoi care sa faca posibil acest lucru. Toate cosurile de gunoi sunt universale, pubele speciale pentru colectare selectiva nu se afla decat in apropierea blocurilor, sau in unele institutii, insa, cred ca un prim pas pentru un centru curat ar fi amenajarea unor astfel de cosuri de gunoi. Cred ca acest lucru ar demonstra ca ceea ce ni se cere nu sunt doar vorbe, iar oamenii vor putea face acest lucru mereu.

Insa calitatea mediului nu depinde doar de a nu arunca gunoaiele pe jos, sau de reciclarea acestora atunci cand este posibil. Traficul este intens in Timisoara. Initiativa de a amenaja piste de biciclete in aproape tot orasul este foarte buna, insa influenta acestora asupra decongestionarii traficului este relativ mica. Asa ca, atat poluarea atmosferica, cat si cea fonica sunt inca considerabile. Din cate am invatat la facultate, cel mai bun pansament si medicament pentru a reduce aceste forme de poluare este vegetatia. Astfel, amenajarea unui numar cat mai mare de spatii verzi devine strict necesara. Pomii sau gardul viu ar trebui sa se regasesca pe marginea fiecarei artere intens circulate, reducand astfel, substantial, atat zgomotul cat si patrunderea gazelor emanate de masini spre spatiul locuibil sau zonele de circulatie a pietonilor. 

Cred insa ca pentru a imbunatati cu adevarat calitatea mediului este nevoie de un efort combinat: atat din partea autoritatilor, care trebuie sa creeze toate conditile ca locuitorii Timisoarei sa traiasca intr-un mediu curat, insa si din partea acestora, care trebuie sa respecte toate reglementarile autoritatilor cu privire la protejarea mediului (niste sanctiuni severe ar ajuta) si sa contribuie la intretinerea spatiului verde, macar atunci cand este vorba de gradina din fata blocului.

Cheile Sighistelului

In ultima vreme nu-mi mai vad capul de proiecte, insa nu am putut rezista tentatiei si mi-am facut timp sa merc intr-o excursie in Cheile Shigistelului, impreuna cu organizatia Prusik, la al carei curs de speologie sunt inscrisa. Excursia a fost super, am avut ocazia sa vizitez niste pesteri destul de dificile si foarte frumoasa. N-am sa vorbesc prea mult despre asta, am sa pun niste poze si am sa va las si pe voi sa va bucurati macar de o mica parte din ceea ce m-a bucurat pe mine.

Simpozion

Ieri a fost pentru mine o zi plina... O zi plina, dar placuta in acelasi timp si, cu siguranta, o zi din care am plecat cu multe cunostinte noi si folositoare, cu o perspectiva usor diferita asupra vietii mele de studenta, si, poate, chiar si asupra vietii mele profesionale viitoare.

Vreti sa stiti de ce? Ei bine, pentru ca ieri am participat la Simpozionul National Studentesc de Geografie din Timisoara. Un eveniment pentru care am avut mari emotii inca de cu mult timp inainte si care s-a desfasurat nesperat de bine. Avand in vedere ca atat eu, cat si prietenul meu, suntem abea in anul doi, faptul ca am participat la aces simpozion a fost un lucru total neasteptat pentru celelalte persoane aflate acolo, un lucru care ne-a adus multe laude, atat din partea profesorilor prezenti la eveniment, cat si din partea colegilor nostrii mai mari.

Pentru cei care nu sunteti obisnuiti cu astfel de evenimente, am sa va spun ca la ele, de obicei, participa studentii din anul III, sau cei de la master, cu alte cuvinte, cei care au apucat sa lucreze si sa studieze o bucata destul de consistenta din lucrarea lor de licenta sau de dizertatie. Putini sunt cei care in anul II isi stiu subiectul, si cu atat mai putini cei care au inceput sa lucreze. Dar sa nu credeti ca ma laud (desi poate o fac, asa, umpic), nici eu nu am lucrat prea mult. Adica, in momentul in care am aflat de conferinta am inceput sa lucrez (e drept, subiectul il stiam de dinainte), iar pentru a realiza prezentarea cu care m-am prezentat la simpozion nu cred ca am lucrat mai mult de zece ore (cred ca nici atat). Insa am avut un rezultat relativ bun, m-am descurcat destul de bine si, chiar daca nu am avut cea mai buna lucrare (era de asteptat), sunt extrem de fericita pentru ca am participat, iar acest lucru ma va ajuta ca lucrarile mele de anul viitor sa fie mult mai bune decat cea cu care m-am prezentat ieri.

Dar sa trecem si la alte impresii despre acest simpozion, decat la cele, ca sa zic asa, stiintifice. Sunt convinsa ca multora vi s-ar parea mult mai amuzant sa va povestesc despre faptul ca am stat 15 ore pe tocuri, din care vreo 6 ore le-am petrecut plimbandu-ma prin oras impreuna cu studentii din celelalte centre universitare ale tarii, motiv pentru care acum ma dor talpile de abia mai sunt in stare sa merg, iar coapsele si fesele mele se resimt acut prin febra musculara. De asemenea, mai cred ca vreti sa-mi auziti impresile despre ceilalti studenti, iar eu am sa va spun ca mi-au parut foarte simpatici, ca ne-am inteles foarte bine si ca sunt convinsa ca pe viitor nu pot iesi decat lucruri bune din aceste cuostinte (cine stie, poate candva vom deveni colaboratori - atunci cand noi vom fi mari oameni de stiinta :)) ). Am invatat multe de la ei (ei fiind mai mari ca mine), am aflat despre diferentele dintre centrele univeristare... A fost intresant, amuzant si placut.

Am sa inchei spunand ca abea astept sa vina anul viitor, caci atunci voi merge la cat mai multe simpozioane se va putea (eu sper ca la toate).

Curs de speologie

Ieri am facut un lucru pe care vroiam sa-l fac inca de cand eram in clasa a X-a: m-am inscris la un curs de speologie. De ce abea acum? Ar fi o groaza de spus pe tema asta si, adevarul este, ca nici macar eu nu stiu care este adevaratul motiv pentru care n-am facut asta pana acum. Cel mai probabil este din cauza ca nu am vrut s-o fac singura, iar acum am putut sa fac acest lucru impreuna cu prietenul meu. 

Dar nu stiu daca are rost sa dezbat acum motivele care m-au retinut sa fac acest lucru pana acum, mai bine ar fi sa va impartasesc cateva din primele impresii despre acest curs. Adevarul este ca mi s-a parut foarte interesant si ca abea astept sa incep sa invat efectiv tehnicile de speologie alpina. Altfel, fiind studenta la geografie, majoritatea informatilor pe care noi le vom primi despre pesteri (clima, viata din pesteri, fenomenele de formare a pesterilor si a formatiunilor din interior, etc.) le cam stiu, caci noi am invatat asta si la facultate. Mai ales eu, care pana acum am sustinut doua proiecte despre pesteri (poate ar trebui candva sa va povestesc si voua despre ele). 

Ieri ne-au vorbit mai mult despre istoria speologiei (un scurt istoric atat la nivel mondial, cat si in ceea ce priveste cluburile speologice din Romania) si despre echipamentul necesar intr-o tura de mers pe munte. Am ramas uimita sa constat ca stiam destul de multe chiar si despre istoria speologiei. In ceea ce priveste echipamentul, aici ma si asteptam sa stiu. Eu nu stiu, daca v-am mai spus asta vreodata, dar parintii mei au facut alpinism, iar eu am mers adeseori cu ei pe munte, deci era normal sa stiu.

Acum, daca vreti cateva cuvinte in ceea ce priveste oamenii de acolo (va asigur ca vor fi doar cateva, caci n-am apucat sa-i cunosc prea bine), am sa va zic exact ce le-am zis si parintilor mei aseara: unii dintre ei mi-au parut extrem de simpatici, altii poate doar ciudati, iar despre unii dintre ei inca n-am reusit sa-mi fac o parere. Pe perioada cat dureaza acest curs cred ca voi avea destul timp, iar eu intuiesc ca va fi o experienta placuta...

sulfuri de semimetale

Astazi voi avea un surplus de postari, adica voi scrie doua, caci am mai multe lucruri de spus si nu se pot comasa intr-o singura postare. Prima oara vreau sa termin cu ceea ce tine mai mult de partea serioasa, de studiul meu, adica sa continui lista metalelor cu care am inceput acum cateva zile. Si iata ca astfel am ajuns sa ma ocup de sulfurile de semimetale, o alta clasa a mineralelor sau, mai bine zis, o subclasa a sulfurilor.

realgar

auripigment

stibina

bismutina

molibdenit

tungstenit

cobaltina

minerale - elemente native

Va place geologia? Mie imi place foarte mult, insa acest lucru nu ma opreste sa spun: "e grea". Desigur, asta nu face decat sa ma faca sa-mi doresc si mai tare sa o cunosc, sa-i descopar tainele, sa stiu totul despre ea. Nu-mi pot imagina nimic mai interesant decat ca data viitoare cand ma voi duce la munte sa privesc pietrele si sa le recunosc eu singura, sa zic: "uite, aceasta este acest timp de roca, iar cealalta un alt tip". Sa stiu ce semnificatie are faptul ca intr-un loc se afla o roca sedimentara, sau metamorfica sau magmatica. Sa vad o roca, iar aceasta sa-mi dezvaluiasca secretele trecutului si ale modului de formare a respectiviei formatiuni.

Dar de ce va zic eu asta? Ei bine, pentru ca la geologie am de invatat, printre altele, si noua pagini ce contin mineralele cel mai des intalnite in natura. Nu-mi fac probleme, am hotarat ca voi invata o pagina pe saptamana, ceea ce ar trebui sa fie reltiv ok. Motivul pentru care scriu aceasta postare este pentru a pune poze cu mineralele de pe prima pagina. O fac mai mult pentru mine decat pentru voi (da, azi sunt egoista), caci m-am gandit ca m-ar putea ajuta la invatat, insa, in acelasi timp, va voi lasa si pe voi sa va bucurati de frumusetea formelor acestor minerale, caci ele sunt superbe.

aur

argint

cupru

grafit

diamant

sulf

Cred ca ma voi opri aici, desi aveam de gand sa va pun poze cu mai multe pietre, insa abea acum am realizat cat sunt de multe, asa ca veti mai avea si in alta zi cateva monstre. Vreau doar sa va mai zic ca acestea intra in categoria elementelor native, caci sunt formate dintr-un singur element chimic (aur, argint, cupru, carbon sau sul

facultatea de geografie

Ar fi trebuit, probabil, sa va spun de ieri cum au stat lucrurile pe la facultate, insa am fost extrem de obosita cand am ajuns acasa, iar singurul lucru pe care mi l-am dorit a fost sa ma culc. Adevarul este ca astazi ma apasa o oboseala chiar mai mare decat ieri (cred ca imi va mai lua un timp pana ma voi obisnui cu noul meu program, atat de haotic), insa nu mai pot neglija acest blog (si nici dorinta mea de a-mi imartasi parerile eventoalilor cititori), asa ca m-am hotarat sa va povestesc tot ce s-a intamplat. Si, cred ca cea mai buna solutie ar fi sa iau fiecare curs la care am participat pana acum si sa povestesc despre el.

Geografia turismului - curs si lucrari practice. Despre curs nu am reusit inca sa-mi fac o parere prea clara. La prima vedere, profesorul a parut umpic cam plictisitor, dar s-ar putea ca in timp sa constat ca nu e asa. Seminarul a fost foarte fain, mi-a placut foarte mult de profesoara.

Cartografie - lucrari practice. Mi s-a parut foarte interesant, iar profesorul a fost si el extrem de ok. E bine ca vom face tot cu el si cursul, precum si lucrarile practice de la geologie (dar despre aceasta materie voi vorbi mai tarziu). Ceea ce vom face aici va fi, practic, sa citim hartile, sau, mai bine zis, sa invatam cum sa le citim.

Capitale - curs facultativ. Cu toate ca e facultativ, cred ca voi merge. Profesoara a parut simpatica, iar materia foarte interesanta. Nu pot spune prea multe, dar daca ceva merita mentionat, voi reveni.

Psihologia educatieie - curs si seminar. Cred ca v-ati dat seama ca aceasta disciplina nu tine de geografie, ci de modulul psiho-pedagogic. Nu pot sa zic ca mi-am format o parere prea clara. Ambele profesoare au fost relativ ok, cu o singura exceptie: aveau un mod de a vorbi care parea extrem de fals, nu pareau deloc ele insele, spre deosebire de cei de la geografie.

Istoria descoperirilor - curs facultativ. Insa profesorul nu a putut veni, asa ca i-a tinut locul cel de la lucrarile practice si ne-a vorbit mai mult despre acestea. Ne-a dat o bibliografie destul de mare (nu obligatorie, ci ajutatoare) si ne-a dat mai multe teme, din care noi trebuie sa ne alegem una despre care sa facem un referat. Cred ca voi merge si aici. E bine sa fiu in cat mai multe locuri.

Geologie - curs. Grea, dar frumoasa. Profesorul pare ok, cu toate ca e mai in varsta. Am observat ca inca are simtul umorului si cred ca ma voi descurca eu pana la urma, mai ales ca si cel de la lucrarile practice e ok (v-am spus de unde stiu), chiar mai ok, ceea ce e foarte bine, caci ceea ce se face acolo e mai important. In fond, practica e mama invataturii.

Geografie fizica generala - curs. Acelasi profesor ca la geologie. Inca nu am foarte multe pareri despre aceasta materie, mai mult ne-a facut o introducere si a vorbit despre ce trebuie sa facem in cazul in care avem vreo problema, el fiind directorul de departament. Voi vedea pe viitor.

Astfel cred ca am vorbit despre toate cursurile pe care le-am avut in aceste doua zile. Observati ca sunt destul de multe (patru ieri si cinci azi), de aceea sper ca imi veti scuza oboseala, precum si oboseala din alte zile viitoare, cand voi mai neglija blog-ul in favoarea odihnei. Mai mult ce sa va zic? Sa va asteptati ca de acum in colo ponderea postarilor care vorbesc despre geografie, natura, mediul inconjurator sau altele de acest gen sa creasca, caci de asta ma voi lovi eu cel mai des, devenind astfel subiectul cel mai la andemana. Probabil veti mai vedea si recenzii ale unor carti oarecum orientate spre geografie sau altele asemene, precum recenzile celor de beletristica se vor reduce (desi eu sper ca nu se va intampla asa).