Despre Ponta...

Scriu aceste randuri din dorinta mea de a-mi exprima toate parerile negative, toata scarba, dar si toata spaima cu privire la candidatul la presedentie Victor Ponta si la partidul din care el face parte, PSD. Ma declar, de asemenea, scarbita si de toti cei care, pentru diferite favoriuri, s-au alaturat jocului murdar facut de acestia, incercand sa convinga populatia (care se dovedeste incredibil de naiva si de usor manipulabila) sa puna bazele unui regim semidictatorial care isi doreste sa puna anumite persoane mai presus de lege. Stiu ca nu voi putea sa exprim tot ce-mi trece prin minte, insa voi face tot posibilul sa impartasesc cat mai multe din ideile mele. Poate cineva le citeste, din greseala, si se gandeste de doua ori inaite sa puna stampila pe Ponta. Sau poate isi da seama ca Ponta reprezinta in momentul de fata cea mai mare amenintare pentru Romania si hotaraste sa mearga la vot.

Am sa incep prin a-mi spune parerea despre niste imagini pe care le-am vazut de dimineata pe facebook. Erau acele biletele pe care le primeau oamenii si li se spunea ca Ponta este roman si crestin-ortodox si ca cei credinciosi ar trebui sa voteze cu el, ca altfel isi vor trada credinta. Care e problema cu aceasta afirmatie? In primul rand e de un rasism infiorator. Eu credeam ca traim intr-o lume moderna si ca am depasit conceptele de superioritate pe baza de rasa sau religie. Faptul ca la scurt timp dupa ce te-ai nascut parintii tai au hotarat sa te boteze la o anumita biserica sau sa te supuna oricarui alt ritual care te face doar teoretic adept al unei biserici nu te face pe tine un om mai bun, sau mai valoros si nici nu-ti pune un mot in frunte care te face mai special decat semenii tai. Faptele sunt cele care conteaza, nu niste cuvinte aruncate in vant. Cred ca chiar si in fata lui Dumnezeu este mai valoros un ateu care recunoaste acest fapt, dar cu toate acestea, continua sa se comporte frumos cu semeni sai, sa le fie de ajutor atunci cand acestia au nevoie si sa respecte toti oameni, indiferent de rasa, statut, religie, orientare sexuala, sau altele de acest gen. Ponta nu este crestin-ortodox. Ponta este un lup imbracat in haine de oaie, Ponta este un fariseu care se crede pe sine insusi mai valoros decat toti oamenii de pe planeta cred (ar trebui sa va reveniti in simtiri, oameni buni, si sa nu va mai lasati prostiti de televiziuni sau haimanale imbracate in haine de oameni responsabili si care doar alearga dupa bani). Daca ati fi citit tot ceea ce se scrie despre Ponta si ceea ce este atestat de dovezi ca a realizat vi s-ar ridica parul pe mana si ati intelege exact pana unde merge religiozitatea lui. Desigur, asta daca nu considerati orgiile, furturile, crimele ca moduri de a-ti mainifesta adoratia fata de Dumnezeu. 

Iar in ceea ce priveste originile romane atat de puternice ale domnului Ponta, ele nici macar nu sunt prea puternice. Are bunici de origini italiene si albaneze. Dar, cum zicea Andrei Plesu, italienii sun fratii nostri, iar Albania este suficient de aproape, asa ca nu se pune. Iohanis, pe de alta parte, este, intr-adevar de etie germana, insa nu cred ca incape niciun fel de indoiala cu privire la faptul ca nu ar fi roman. Familia lui este atestata documentar ca fiind pe teritoriul actual al Romaniei inca din secolul XII, ceea ce inseamna ca aceasta se afla aici cu mult inainte de momentul in care s-a infintat Romania. Inclusiv faptul ca familia lui a fost atestata documentar spune multe: aceasta familie inca de pe atunci a fost una importanta, ceea ce inseamna ca educatia pe care a primit-o Iohanis este una de valoare (atat stiintifica, cat si morala, spirituala). Asta desigur, daca nu cumva a reusit comunismul sa va prosteasca de tot si sa credeti ca familia lui a supt timp de multe generatii sangele romanilor, daca nu ati ajuns sa credeti ca un om de nimic si fara niciun fel de educatie se poate compara cu un om invatat si care provine dintr-o familie invatata (valorile le inveti in primii ani de viata, iar daca in familie ai exemple negative, putin probabil sa intreprinzi lucruri pozitive). Desigur, in perioada comunista un cizmar era mai important decat un om invatat, de asta ati si iubit perioada aceea atat de mult, dragi romani. Si nu, nu vreau sa afirm ca un cizmar n-ar fi important. Orice om care munceste este la fel de important ca si un altul, indiferent daca are sau nu facultate. Ceea ce vreau sa spun este ca nu ar trebui ca un cizmar sa-si poata inchipui ca poate trata oameni, la fel cum nici un medic nu ar trebui sa creada despre sine ca ar putea face cizme. Puterea presupune si responsabilitate, nu e doar un mijloc de a castiga influenta si avere. Nu e o jucarie stralucitoare pe care orice copil mic sa spuna "Eu o vreau". Cine va fi presedintele Romaniei va trebui sa fie perfect capabil sa ia decizi care se ne duca pe un drum bun pe noi toti, ca natiune. Chiar credeti ca Ponta poate sa faca asta? Daca credeti asta, va rog, lamuriti-ma si pe mine cum ati ajuns la aceasta concluzie, atunci cand toate marile puteri nu-l considera decat o gluma (si aici puteti numi ce tara doriti voi, nu doar Germania sau SUA, ci si Rusia sau China). Oare chiar nu realizati ca nimeni nu ne mai place? Cred ca daca ar fi sa izbucneasca un razboi tara noastra ar fi ocolita, caci nimeni nu vrea sa se incurce cu o mare de lenesi cu pretentii. Oare nu va dati voi seama ca daca vom continua asa vom ajunge atat de jos incat nu vom mai putea vreodata sa urcam inapoi, ca toti oameni de valoare si cu forta de munca din aceasta tara vor pleca si va vor lasa pe voi, cei care cereti pomana, sa va prabusiti, pentru ca, pana la urma, asta este ceea ce meritati?

Dar ma abat de la discutie. Tema nu este poporul roman, care nu are numai insusiri negative, ci si pozitive. Tema este Victor Ponta, care, cu cat il privesti mai atent, cu cat incepi sa scoti din straturile de minciuna cu care s-a imbracat, constati ca nu gasesti calitati nici macar daca le cauti cu lupa. Ba mai mult, te cuprinde frica. Trebuie sa marturisesc ca ma fascineaza lecturile cu privire la perioada comunista, atat din Romania, cat si din restul Europei, insa niciodata nu mi-am dorit sa ajung sa traiesc experiente similare. Insa, cu Ponta presedinte, cu PSD-ul la guvernare, acest lucru se transforma in posibilitate. Ar trebui sa veniti cu totii cu picioarele pe pamant si sa priviti cati pasi a facut acest partid pentru subminarea democratiei! Iar voi ce faceti? Mai aveti putin si va inchinati la acest om. Toate aceste lucruri imi amintesc de episodul III din Razboiul Stelelor, despre care regizorul a declarat ca si-a dorit sa fie un film care sa ilustreze fragilitatea democratiei. In acest film, la un moment dat, cand personajul negativ, care era guvernator, cred (nu-mi mai amintesc exact) se proclama imparat in aplauzele tuturor, unul din personaje declara ca toata lumea aplauda cum dispare democratia si cum le sunt incalcate drepturile.

E drept ca protestele din ultimele zile mi-au mai dat ceva sperante. Ponta are sanse sa nu ajunga presedinte daca merge destula lume la vot. Asa ca, va rog, prezentati-va la vot! Daca nu va prezentati, vor alege alti pentru voi, dar va fi si viata voastra cea care va ajunge jucaria politicienilor. Este viata voastra in joc, si pur si simplu nu realizati ca sub zambetul si toate pomenile electorale ale lui Ponta se ascunde otrava. Pensionari, daca cumva cititi acest articol, va rog, nu-l votati pe ponta. Faceti asta pentru copii si nepotii dumneavoastra. Ganditi-va la ei cand alegeti. Ganditi-va ca ei vor duce in spate povara. Lumea dumneavoastra este mica si continua sa se micsoreze (asa e viata, asa se va intampla si cu mine candva), insa nepotii vostri au toata viata inainte. Lasati-i sa traiasca si, mai important, lasati-i sa traiasca in Romania. Sa-si creasca copii unde au fost si ei crescuti. Creati-le o lume plina de posibilitati! Va rog, eu, nu fiti egoisit, nu va ganditi la castiguri pe termen scurt! Ganditi-va ce se va intampla cu noi si cu tara asta pe termen lung!

Spuneam acum ceva vreme ca sunt trista din cauza societatii care i-a permis unui monstru ca Ponta sa se dezvolte si sa ajunga la putere. Acum nu mai sunt trista, am trecut peste. Insa, intre timp, am aflat atat de multe lucruri incat sunt speriata. Sper ca cele mai negre banuieli ale mele sa nu se confirme niciodata.

De ce e Ponta cel mai potrivit presedinte pentru romani?

De ceva vreme citesc şi eu articole cu privire la situaţia politică din România. Multe dintre articolele care au ajuns în faţa privirii mele sunt axate pe descrierea caracterului lui Ponta şi pe încercarea de a scoate în evidenţă toate acele însuşirii care îl fac nepotrivit pentru funcţia de preşedinte al României. Cu toate că sunt de acord cu tot ce scrie în acele articole, nu pot să nu constat că tocmai aceste însuşiri sunt cele pentru care are un număr atât de mare de votanţi... Majoritatea românilor nu sunt cu mult difetiţi de el, iar cei ce sunt aspiră să ajungă ca şi el. Da, o parte din votanţii lui Ponta probabil că nu se încadrează în niciuna din aceste categorii, ei fiind, doar, incapabil să mai înţeleagă. 

Nu vreau să mă înţelegeţi greşit, nu plănuiesc să jignesc pe nimeni şi scriu acest articol cu o profundă tristeţe. Ştiu că unii oameni sunt complet nevinovaţi, că anii de comunism prin care a trecut România le-a dat balanţa morală atât de tare peste cap, încât acum le e foarte greu să mai discearnă ceea ce e bine de ceea ce este rău. În toţi acei ani în care scopul şcolii nu a fost decât să ne adâncească şi mai mult în incultură (lucru pe care, parţial, continuă să îl facă şi în prezent), să distorsioneze istoria astfel încât noi să ajungem să ne mândrim cu valori false şi să socotim drept asupritori, duşmani, personalităţi negative, toate acele figuri ce au încercat să aducă un strop de civilizaţie în rândul poporului român. Am fost învăţaţi să ne mândrimi cu non-valori, cu oameni care nu au realizat mare lucru pentru această ţară (lăudăm ţăranii care s-au răsculat împotriva boierului ce era prea aspru cu ei, fără să stăm să ne gândim că în acea perioadă în alte ţări erau deja construiţi zgârie-nori - asta doar aşa, ca un mic exemplu pentru a ne face să înţelegem ceea ce reprezentăm noi), astfel încât anumite persoane au ajuns să nu mai poată vedea în ce direcţie e ieşirea din această stare de prostie în care am fost învăţaţi să trăim. În această categorie s pot fi incluse persoanele mai în vârstă, sau anumite persoane care au trăit toată viaţa lor la sat, muncind pământul. Despre aceste persoane nu se poate spune decât că sunt naive şi prost informate atunci când îşi exprimă preferinţa de a-l avea pe Ponta drept preşedinte. Trăiesc într-o lume în care singura lor sursă de informare o reprezită televizorul, care nu face decât să-i bombardeze cu minciuni, pe orice canal s-ar uita, unde reporterii trag concluziile pentru ei, că de ce i-ar lăsa pe săracii români să se chinuie să mai gândeasca? Poate cumva văd adevărul! 

După cum spuneam, oamenii descrişi mai sus au o scuză, dar ceilalţi nu. În special cei tineri. Şi aici nu mă refer doar la cei până în 30 de ani, ci la cei până în 60... Poate chiar la toţi oamenii care încă nu s-au pensionat. Ei încă se învârt în lume. Lucrează, iar dacă nu lucrează vor să lucreze, sau cel puţin aşa ar trebui. Pentru că, într-adevăr, există acei oameni care sunt nu au un loc de muncă doar din cauza ghinionului, dar ei contiuă să caute. Însă, majoritatea oamenilor din România care nu lucrează fac asta din propria alegere, pentru că e mai simplu să stea acasă şi să aştepte alocaţia copiilor, pensia părinţilor sau bunicilor, ajutoarele de diferite feluri date de stat. Sau, mai există acei oameni care nu îşi găsesc un loc de muncă pentru că, deşi au o diplomă care să ateste că au finalizat o facultate, le lipsesc competenţele pe care ar fi trebuit să le dobândească în timpul acesteia, dar sunt mult prea mândri ca să o recunoască sau să încerce să câştige şi ei o pâine într-un alt domeniu care nu îţi cere abilităţi intelectuale atât de avansate. Pentru că societatea românească mai are o problemă: vede ca o ruşine faptul că ai terminat o facultate sau că lucrezi într-un domeniu care nu presupune studii universitare (cred că numai noi, românii, putem considera o ruşine faptul că cineva lucrează). 

Acum, revenind la întrebarea din titlu, de ce e Victor Ponta cel mai potrivit preşedinte pentru români? Căci da, am citit atâtea articole care ne vorbeau despre toate însuşirile lui negative, însă adevărul este că nu ar fi ajuns niciodată în poziţia pe care o are dacă nu ar fi fost tolerat de societate. Degeaba încearcă anumiţi autori să justifice acţiunea masei de români spunând ca aceasta este "bolnavă" şi clasa politică refuză să o trateze, dar adevărul este că nimeni nu poate fi tratat atâta vreme cât nu recunoaşte că este bolnavă şi nu dă voie medicului să aplice tratamentele necesare pentru vindecare. Aud atât de des că se spune că Victor Ponta tratează electoratul de parcă ar fi prost. Îmi cer scuze că sunt atât de dură, dar faptul că există atât de mulţi oameni dispuşi să îl voteze, ajung la concluzia că are dreptate. Ponta se comportă în modul în care se comportă pentru că poate. Pentru că în societatea românească politicienii nu sunt vinovaţi pentru că fură, ci pentru că fură prea mult. Faptul că cineva fură nici măcar nu mai constituie o infracţiune. Abia în momentul în care depăşeşte o anumită sumă începem să fim revoltaţi că el a furat. Preferă pe cineva care să fure, cu condiţia să ne lase şi pe noi să facem acelaşi lucru, decât pe cineva cinstit, dar care să dea şi legi dure împotriva hoţiei. Pentru că noi nu vrem să progresăm. Nu vrem să fim cinstiţi. Ne plângem că străini vor să ne fure ţara, dar nici dacă ar vrea nu ar putea face asta: noi ne-o furăm singuri. Şi de vină nu este numai politicianul care dă tunuri de miliarde, ci şi ţăranul care fură o palmă de pământ de la vecinul, proprietarul de magazin care-şi păcăleşte clienţii, vânzătorul care se face că greşeşte atunci când le dă restul, profesurul sau medicul care ia şpagă de la pacient/elev/student, omul acela care vinde în piaţă şi trage la cântar, etc. Cred ca se pot da aici sute de exemple. Fiecare din aceste persoane este vinovată de situaţia în care se află ţara noastră în prezent, fiecare este vinovat că aceptă şi tolerează astfel de comportamente. Şi da, este şi vina mea pentru că au fost situaţi când am văzut astfel de comportamente şi am închis ochii. Dar credeţi-mă, noi cei cărora nu ne plac astfel de comportamente suntem puţini, şi suntem speriaţi de marea masă ce ne copleşeşte. Nu avem puterea să luptăm cu ei. Numai dacă ne unim, dar este mult mai uşor să te uneşti sub steagul dorinţei comune de a comite infracţiuni, decât sub steagul celor ce vor să o combată. Căci asta e o altă problemă a noastră: nu ne putem hotărî asupra modului în care vrem să combatem aceste infracţiuni, asupra cuvintelor cu care vrem sa-i mustrăm pe cei ce greşesc, asupra pedepselor pe care aceştia le merită, astfel încât vom sfârşi prin a ne certa între noi, timp în care ei pot să-şi desfăşoare în linişte activităţile şi să ascundă mizeria sub preş. 

Mă voi opri aici, pe moment, deşi cred că, dacă aş încerca, aş putea scrie o carte, atât de multe sunt defectele lui Ponta în care societatea românească nu face decât să se privească în oglindă. Sunt tristă, sunt foarte tristă. Noi cei foarte tineri putem încă să plecăm din ţară, dar ce se va alege de părinţii noştrii? Sau de fraţii noştri prea mici să plece? Şi nu, nu e datoria mea să schimb această societate, e datoria fiecăruia. 

Turismul romanesc

Ieri am ascultat doua marturi ale unor persoane ce au fost excursionisti prin tarisoara noastra, doua marturi ce m-au determinat sa scriu acest post. Una din ele le apartine parintilor mei, ce au fost week-end-ul trecut la Herculane, iar cea de-a doua unor prieteni de-ai lor, ce au vizitat litoralul Romanesc. In ambele cazuri au fost inregistrate nemultumiri (e drept, pe litoral mai multe), asa ca acest post are mai mult rolul unei lamentari in ceea ce priveste calitatea servicilor turistice din Romania.

Am sa incep prin a va povesti impresile celor ce au fost pe litoral. Sunt mai dramatice, mai nasoale, si ilustriaza mult mai bine tapenia unor oameni care incearca sa invie ceva ce nu poate fi inviat (sau nici macar nu incearca, doar se prefac). Persoanele despre care vorbesc eu au fost in excursie la Mamaia. Desigur, nu de placere, putini se duc de placere pe litoralul romanesc, mai ales cand, cu aceeasi bani, poti vizita Marea Adriatica (in special noi, cei din sud-vest), mult mai frumoasa decat Marea Neagra si fara a lua in calcul calitatea servicilor. Au mers aici la un congres. Cazarea le-a fost asigurata intr-un hotel de trei sau patru stele (nu mai stiu exact, dar as inclina, totusi, spre 4). Si exact cu descrierea servicilor din acest hotel am sa incep. Ar fi trebuit sa primeasca halate si papuci de baie. Halate au primit, intr-adevar, insa papuci lipseau. Iar unuia dintre halate ii lipsea cordonul. Cu toate ca se spunea ca va veni, in fiecare zi, cineva care sa itischimbe asternuturile si prosoapele, singurul lucru pe care la facut persoana ce a venit a fost sa aduca o noua hartie igienica. Iar in ultimazi nici asta nu s-a mai intamplat (pai ce, nu e ultima zi, cine se mai sterge la fund, nu?).

Un alt aspect legat de hotel: acesta nu avea plaja lui privata. Da, veti spune ca nu e mare lucru, insa nu stiu cat de normal vi se pare acest lucru in momentul in care plaja este plina de sezlonguri pe care turistii din hotel,( de patru stele, va rog sa nu uitati!), daca vor sa stea, trebuie sa plateasca 20 de lei pe zi. Iar daca nu vor, nu au loc decat in spatele plajii, foarte departe de mare. Ca doar n-o sa-si consume cei de la hotel banii ca sa inchirieze sezlongurile pentru turistii lor. Iar eu in Grecia aveam sezlong gratis, cu conditia sa fac consumatie la terasa ce raspundea de ele (lucru care oricum s-ar fi intamplat, si daca nu stateam pe ele).

In fine, sa termin cu problemele legate de hotel, ca mai am ulte de zis si despre celelalte servici de pe litoral. Pentru asta va trebui sa mentionez ca aceasta excursie a avut loc la sfarsit de iunie, in plin sezon turistic. Ei bine, in acest moment inca nu erau deschise toate restaurantele, toate unitatile de deservire a turistilor de orice fel. Inca mai erau oameni care dadeau cu var. Restaurantele unor hoteluri de trei stele erau inchise din simplu motiv ca celor de acolo le era prea lene sa deschida (alta explicatie logica nu exista). Si, in afara de asta, in cazul in care iti doresti sa vizitezi un obiectiv turistic important (cum este delfinariul din Constanta), nu gasesti pe nimeni care sa stie sa te indrume inspre acolo (si aici am in minte personalul hotelului), iar acesta nu si-a afiat niciunde un program, astfel incat, in momentul in care tu ajungi la 11 si un sfert acolo, afli ca spectacolul a inceput, si urmatorul nu este decat la ora trei, insa nimeni nu a binevoit sa faca un pliant in care sa explice programul si drumul, iar acesta sa fie lasat la fiecare hotel. In fine, n-are rost sa mai vorbesc despre asta. Cred ca v-ati prins deja cum sta treaba. De fapt, cred ca stiati multe din lucrurile astea de dinainte. Si nu uitati ca n-am vorbit despre mizeria de acolo, dar am preferat sa nu mai aduc si subiectul acesta in discutie.

Voi trece la a doua relatare, cea de la Herculane. Aici nu a fost nimic in neregula cu pensiunea (poate doar ca era o singura femeie ce se ocupa si de receptia hotelului si de servirea clientilor in restaurantul pensiunii, dar trecem peste). Insa starea in care se afla aceasta statiune este una tragica. Da, am vorbit de mult despre acesta statiune, in acest post, insa ma vad nevoita sa o fac din nou. De ce? Pentru ca dintr-o comoara a intregii Europe, cum obisnuia sa fie aceasta statiune in perioada interbelica, nu a mai ramas decat un cimitir de cladiri aflate in paragina. A te plimba acum prin statiune este de-a dreptul, trist, deprimant, si nu poti sa nu te intrebi cum de am reusit sa acumulam atat de multa nepasare pentru frumusetile patriei noastre, incat sa le lasam sa se ofileasca in halul in care s-a intamplat. Cum am putut fi atat de ignoranti incat aceasta minunata statiune, ce putea avea in continuare un potential turistic urias, ce ar fi putut atrage vizitatori ca un magnet, sa fie lasata sa moara, de parca nici n-ar fi existat vreodata? Avand in vedere starea statiunii, cred ca nici nu mai are rost sa vorbesc de calitatea unor drumuri spre unele obiective turistice din aceasta zona. Daca n-am avut grija de un oras atat de frumos, cum ne-am fi putut gandi sa punem in valoare ceea ce a lasat natura?

In fine, nu mai are rost sa vorbesc despre asta, imi provoacca o stare neplacuta si nervi inutili, caci eu nu pot schimba nimic. Cred ca v-ati prins de mult cum sta treaba cu turismul romanesc, dar cand asa stau lucrurile, nu cred ca ne mai putem intreba de ce majoritatea prefera sa-si petreaca concediile in strainatate. Nu cred ca ne putem plange ca nu avem turisti straini. Cred ca cea mai buna solutie ar fi ca toti cei de la minister sa-si tragaun glont in cap si sa lase niste oameni mai competenti sa se ocupe de acest aspect. Turismul nu se face dupa ureche, necesita si el o oaresce cunoastere. 

Am sa inchei cu o fraza pe care sunt convinsa ca o cunoaste toata lumea:

Avem o tara minunata, pacat ca e populata!

Ziua Nationala a Germaniei

Astazi este Ziua Nationala a Germaniei. Am stat mult timp si m-am gandit daca as putea scrie ceva in legatura cu acest subiect. Nu pentru ca as iubi germania extraordinar de tare (nu am fata de ea sentimente diferite fata de nici o alta tara din Europa), ci mai degraba pentru ceea ce inseamna aceasta zi: Reunire RDG-ului cu RFG-ul, deci, prabusirea comunismului.

Intr-o vreme eram destul de preocupata de modul in care decurgea viata in perioada comunista, de aceea am citit cateva carti, si sunt convinsa ca nu exista niciun lucru care ne-ar putea bucura mai tare decat prabusirea acestui regim. Si nu ma refer acum la situatia din Romania, despre asta probabil ca voi vorbi mai mult pe perioada comemorarii revolutiei noastre.

Germania, ca stat satelit al Uniuni Sovietice, avea o situatie mult mai sumbra decat cea de la noi din tara. Desi trebuie sa recunosc ca au fost mult mai norcosi decat noi, caci la ei regimul comunist s-a prabusit fara a fi nevoie de varsarea de sange a atator oameni, ceea ce se petrecea in tara atata timp cat acesta a fost la putere nu a fost deloc roz.

Dar daca va preocupa sa aflati mai multe date despre felul in care se traia in Germania de Est, va recomand sa cititi Manifestul negru, care, desi carte de fictiune, are si cateva referiri la situatia de acolo care nu sunt deloc fictionale. Eu am vrut doar sa ne bucuram impreuna ca faptul ca Europa a reusit sa scape de acest regim.

Mergeti la vot!

Oh, da, stiu ca aceasta postare va parea extrem de ciudata in contextul in care eu am declarat acum ceva vreme ca tangentele mele cu politica s-au redus extrem de mult si ca nici nu vreau sa fac ceva sa schimb acest lucru, si va parea chiar si mai ciudata pentru cei care stiu ca ieri am avut banchetul dar... eu chiar va reromand sa MERGETI LA VOT!

Da, da, nu m-am apucat sa va scriu cum a fost la banchet (asta voi face probabil zilele vitoare). Nu, eu va scriu doar ca sa va spun sa votati? De ce? Nu pentru ca ati avea neaparat vreo simpatie politica, nu pentru ca ati fi foarte interesati de ceea ce se intampla cu politicienii nostri si nici pentru ca ei ar fi extrem de simpatici. Eu una nu cred niciuna din acestea. Si atunci de ce va spun sa mergeti la vot? Ei bine, pentru ca chiar daca nu va pasa de politicieni va pasa de tara si, chiar daca nu aveti mari sperante pentru o schimbare in bine, macar puteti avea constinta impacata ca voi v-ati facut datoria si ati facut tot ce s-a putut. Pentru ca a vota e dreptul vostru si de ce sa nu vi-l exercitati? Pentru ca macar pentru cateva secunde puteti avea si voi impresia ca sunteti importanti si ca parerea voastra chiar conteaza. Pentru ca pur si simplu puteti. Pentru a fi siguri ca mai tarziu nu veti regreta. Pentru ca macar sa aratam si noi ca natie ca ne pasa de noi insine!

Mai mult de atat nu pot sa scriu acum, nu cand inca mai imi este somn si cand gandurile mele inca se indreapta spre ziua de ieri.

Politica

Ma gandeam sa vorbesc despre unul dintre cele mai plictisitoare subiecte: politica. Nu, nu va speriati, n-am de gand sa fac aici o lista cu toti candidati la alegeri sau un top al celor mai bine vazuti politicieni. De fapt, nu despre candidati vreau sa vorbesc, ci despre politica in sine si despre rolul pe care aceasta la jucat in viata mea.

De politica cred ca am auzit de la o varsta destul de frageda. Cred ca de cand mergeam la gradinita si bunica mea mi-a spus ca Iliescu conduce tara. Ce am inteles eu din asta nu cred ca reprezinta prea bine ideea de politica, aveam, mai degraba, in cap o imagine cu un om asezat in fata unui volan care in loc sa fie al unei masini era al tarii si care nu avea decat sa-l roteasca la curbe pentru a nu iesi de pe drum. Apoi, pe cand aveam 6 anisori au urmat primele alegeri de care imi amintesc eu. Mai fusesera unele si pe cand aveam doar 2 ani, dar de atunci nu-mi aduc aminte nimic. Dar despre cele din 1996 imi aduc aminte destul de multe lucruri: cum intreaga mea familie a votat cu Petre Roman; cum bunica mea mi-a spus despre cei doi care au ajuns in al doilea tur de scrutin si despre cum, din nou, intreaga mea familie s-a dus la vot, de data asta votandu-l pe Constantinescu. Imi amintesc si despre cat de fericita am fost cand acesta a castigat, fara sa inteleg macar de ce.

Pana la alegerile din 2000 n-am mai prea avut tangente cu politica. Apoi, cand au susit acestea, am facut din nou cunostinta cu situatia: Iliescu si Vadim ca favoriti, tata votandu-l pe Stolojan, la fel ca parintii unei vecine de-a mele... Incepusem deja sa dezbatem politica, cu toate ca nu eram decat un grup de fete cu varste cuprinse intre 8 si 12 ani. Oricum, s-a ajuns din nou la al doilea tur de scrutin, cand toata lumea s-a dus la vot doar de frica sa nu castige Vadim si cam aici s-a incheiat si acest episod.

Din nou n-am mai avut nicio tangenta cu politica pana cand a inceput campania electorala din 2004 pe care am urmarit-o cu sufletul la gura. M-am indragostit automat de Basescu, tineam cu el, speram sa castige pentru a scapa de PSD. Eram cu toti portocali, aveam sperante mari (mai ales eu) si urmaream cu atentie toate confruntarile dintre candidatii la presedentie. Mie toate acestea mi s-au parut fascinante. Atat de fascinante incat am inceput sa-mi doresc cu ardoare sa intru si eu in politica. Le-am comunicat dorinta parintilor mei, iar ei au facut tot posibilul sa ma tempereze. Au incercat sa-mi explicem cum stau de fapt lucrurile in politica, ca nu e doar ceea ce vad eu (sau ce inteleg) si ca acesta este un domeniu mult prea dur pentru o persoana ca mine. Nu au reusit sa ma convinga, dar totusi am acceptat sa mai astept umpic, in special datorita faptului ca nu eram prea hotarata daca vreau sa intru in PD sau in PNL (erau in alianta pe vremea aceea).

Am inceput clasa a IX-a si nu am renuntat la dorinta mea, dar continuam sa fiu nehotarata. Apoi, intr-o zi, a venit la noi in scoala sa faca recrutari ARDOR-ul (sau, pentru cei care nu stiu, Asociatia Romana de Dezbateri, Oratorie si Retorica). M-am gandit ca a deveni membra s-ar putea sa ma ajute in vitoarea mea cariera politica (desi nu prea intelegeam prea bine despre ce este vorba in momentul in care m-am hotarat sa merg acolo) asa ca asta am si facut. E ciudat, dar faptul ca am ajuns acolo a fost unul din factori care mi-a diminuat entuziasmul legat de politica. Nu stiu de ce. Poate pur si simplu pentru ca mi-a placut acolo si n-am mai simtit nevoia sa mai adaug nimic pe langa acele dezbateri. Oricum, acum chiar si ARDOR-ul e trecut pentru mine, desi uneori regret decizia luata, dar alteori imi amintesc motivele care au dus la ea si imi zic e mai bine asa. Oricum, nu asta e ceea ce dezbat azi.

Ideea e doar ca aceast explozie de entuziasm cu privire la politica a incetat, incet, incet, sa-si mai faca simtite efectele. Mai intai a inceput sa nu ma mai intereseze la fel de tare, mi-am zis ca ma voi inscrie intr-un partid dupa ce voi avea 18 ani. Apoi a aparut acea ruptura in alianta care m-a dezgustat total. Iar dupa aceea am inceput sa vad si eu care e, de fapt, ocupatia politicienilor si au inceput sa-mi repunge tot mai mult. Am ajuns in zilele noastre, cand ma duc la vot pentru ca asa trebuie sa faca orice cetatean, pentru ca inca mai sper ca se mai pot schimba lucruri si ca nu-s toti la fel de negri (sper degeaba, stiu, dar ce sa fac?) sau pentru ca, pur si simplu, e un lucru care se intampla atat de rar incat e pacat sa-l ratezi. Ma duc si votez mereu la intamplare, ori cu PDL ori cu PNL, dupa inspiratia de moment si niciodata cu PSD-ul. Iar mai mult de mersul la vot si o vaga incercare de documentare inainte (pentru a nu fi chiar habarnista) nu ma leaga de politica acum. Nu mai ma uit la stiri sau, mai bine zis, nu prea mai ma uit la tv deloc si nu ma mai intereseaza ce se intampla. Vreau sa plec din tara, asta imi doresc cel mai tare acum...