miercuri, 5 octombrie 2011

love songs (2)

10. Maria Tanase - Blestem
  9. Luca Turilli - Timeless Oceans
  8. Shakira - Underneath Your Clothes
  7. Scorpions - Still Loving You
  6. Avrile Lavigne - Thing's I'll Never Say
  5. Daughtery - Life After You
  4. Lady Antebellum - Need You Now
  3. Luca Turilli - Mystic And Divine
  2. Nightwish - Whilw Your Lips Are Stil Red
  1. The Rasmus ft. Anette Olzon - October & April

miercuri, 28 septembrie 2011

love songs (1)

Nu e vorba doar despre cantece care sunt, in mod oficial, incadrate in categoria cantecelor de dragoste, ci e mai mult vorba de ceea ce inseamna un cantec de dragoste pentru mine. Veti vedea atat cantecele clasice, cat si unele balade rock cu versuri de iubire. Enjoy!

10. HIM - Killing Loneliness
  9. Within Temptation - Fire and Ice
  8. Shakira - The One
  7. Aerosmith - I Don't Wanna Miss A Thing
  6. Bon Jovi - Always
  5. HIM - Funeral Of Hearts
  4. Dark Moor - Green Eyes
  3. HIM - Love's Requiem
  2. Kamelot - Love You To Death
  1. Apocalyptica ft Brent Smith - Not Strong Enough

vineri, 16 septembrie 2011

Rasism, xenofobism, sexism si altele de acest gen

Mi-am amintit, azi dimineata de o intamplare ce a avut loc pe cand eram prin clasa a X-a. M-am intalnit cu niste persoane. Le cunosteam, dar nu le mai vazusem de ceva vreme (vreo doi ani sa fie). Din ceea ce imi aduceam aminte despre ele... erau niste persoane relativ normale, cu nimic iesite din comun. Dar, in acesti doi ani in care nu le-am mai vazut s-au schimbat multe. Atat eu, cat si ei si-au schimbat grupul de persoane in care isi petreceau viata, s-au schimbat conceptile de viate, etc.

In acest timp eu incepusem sa fac dezbateri si, astfel, am devenit mult mai toleranta (nu ca inainte n-as fi fost, dar pe vremea aceea cred ca chiar eram o intruchipare a tolerantei). Ei in schimb, devenisera mult mai putin toleranti. Si am ramas absolut uimita in momentul in care declarau ca se simteau enervati si ca si-ar dori sa ii bata cam pe toti care erau diferiti de ei (gay, unguri, rromi, chiar si persoane mai inteligente).

Eu una, nu inteleg de unde vin toate acestea. De ce sa te enerveze persoana de langa tine doar pentru ca e diferita de tine. In fond, tocmai acesta e farmecul, si tocmai aceasta este cheia care ne face sa ne simtim atrasi unul de altul: diferentele dintre noi. Daca am fi toti le fel... ce farmec ar mai avea viata aceasta? Am sti de dinainte la ce sa ne asteptam de la persoana care sta in fata noastra, am sti mereu cum va reactiona aceasta, si totul va devenii mult mai plictisitor. 

In plus, ce vina are acea persoana pentru ca s-a nascut altfel, ca a fost educata altfel? Inteleg sa te enerveze atunci cand ceea ce face ea se indreapta impotriva ta, asta e normal. Daca un homosexual incearca sa te violeze, e normal sa te enerveze si sa vrei sa-l bati, dar atata timp cat el isi vede de treaba lui, cat se intalneste cu alte persoane de acelasi sex, dar nu te implica si pe tine in asta, de ce te-ar enerva? Si la fel sta treaba si cu unguri, cu rromi sau cu alte categori care in tara noastra sunt intens discriminate si urate. Da, te deranjeaza si te enerveaza o persoana de etnie rroma care vine si iti fura din buzunar, insa asta nu inseamna ca trebuie sa-i urasti pe toti. Unii sunt chiar ok. Inteleg sa te deranjeze atunci cand unguri afirma sus si tare ca tara asta e a lor, dar de aici pana la a-i uri... e cale lunga. Eu cunosc si vreo doua trei persoane de etnie maghiara care ma enerveaza, dar cunosc mult mai multe persoane de acest fel care sunt de treaba. Asa ca de ce sa nu-i suport?

In concluzie, nu inteleg de ce anumite persoane ajung sa faca discriminari doar pe baza unui singur exemplu negativ sau, mai rau, fac discriminari fara exemple negative, din simplu motiv ca se considera pe ei fiinta suprema (altfel nu imi explic), iar toti ceilalti, ce nu corespund nici macar pe aproape sunt prosti si, in consecinta, merita sa ia bataie. Dar voi, sunteti rasisti?

miercuri, 14 septembrie 2011

Casa visurilor

As putea sa va povestesc despre ea, sau as putea sa va arat niste poze cu case in genul carora ar fi si casa la care visez eu. Singurul lucru pe care am sa vi-l spun este ca o casa, pentru a fi exact asa cum visez eu ar trebui sa includa o curte uriasa. 




Da, cred ca nu o sa va mire cand am sa va spun ca niciuna din aceste imagini nu zugraveste exact casa visurilor mele, insa am ales cateva poze care se aproprie cel mai mult de imaginea acesteia din mintea mea. Da, desigur, as fi putut sa v-o descriu, insa imi e teama ca nu as putea exprima prea bine ceea ce gandesc (de fapt, nu am o imagine prea clara, doar cateva idei. Si daca ar fi vorba de locul perfect in care aceasta sa fie amplasata... atunci cu siguranta este vorba de golful Kotor din Muntenegru sau oriunde altundeva unde se poate admira frumoasa imbinare dintre munte si apa.

Just women top (1)

De acum in colo topurile mele vor avea o tema, asa ca nu se vor mai numi, pur si simplu, topul zilei. In cazul in care am mai multe melodii pregatite pentru o anumita tema (ceea ce se intampla de obicei), veti vedea ca apare un numar dupa titlul topului, ca acum.

La acest top va voi prezenta melodiile mele preferate cantate... doar de femei

10. Ultra Orange & Emmanuelle - Sing Sing
  9. t.A.T.u - All About Us
  8. Nelly Furtado - Manos Al Aire
  7. Katie Melua - Nine Million Bicycles
  6. Sass Jordan - Make You A Beliver
  5. Kelly Clarkson - Because Of You
  4. Epica - Consensus
  3. Nightwish - Bye Bye Beautiful
  2. Within Temptation - Frozen
  1. Sirenia - The Other Side

marți, 13 septembrie 2011

Despre inspiratie

Ştiţi ce este ciudat? Că de fiecare dată când am vreo indee despre ce aş putea scrie pe blog (aproape de fiecare dată), mă aflu într-un loc în care nu mă pot folosi de ea, nu o pot nota, nu pot scrie nici măcar o parte din ea şi, mai apoi o uit sau, chiar dacă nu o uit, nu văd niciun mod în care să o pot aborda, să scriu despre ea, pentru că prima dată când ea a apărut în capul meu suna aşa de bine, iar acum sună foarte sec, parcă i-am pierdut esenţa. Sau, pur şi simplu, nu mă aflu în starea necesară de a scrie despre ea. 

Dacă aţi şti voi câte idei mi-au trecut prin cap doar ieri, în timp ce mergeam pe stradă! Câte lucruri nu m-am gândit să vă spun, câte secrete să vă împărtăşesc! Şi ştiţi ce mai ştiu acum din ele? Aproape nimic e un cuvânt potrivit. Nu-mi amintesc niciunul din lucrurile la care m-am gândit atunci, cu excepţia faptului că am vrut să scriu o postare despre prietenul meu, dar aia oricum trebuie să mai aştepte, trebuie să mă gândesc la un mod de a o face ok, astfel încât să înţelegeţi tot ce vreau eu să spun şi să nu vă imaginaţi lucruri diferite. Şi astfel încât să-mi convină mie cum arată, doar e vorrba de iubitul meu, nu? Persoana care, prin importanţă şi semnificaţi vine imediat după sora mea, în acest momente.

Şi, dacă tot vorbeam de inspiraţie, mi-am amintit un studiu făcut odată, care încerca să afle unde le vin oamenilor cele mai bune idei. Astfel, doar 2% din persoanele întrebate au răspuns că la birou, în timp ce, restul de 98% erau locuri precum pe stradă, noaptea în pat, pe wc, etc. Venea şi expliaţia care să justifice aceste răspunsuri şi spunea că, de obicei, asociem biroul cu un anumit tip de gândire, una mult mai conformă, în standare. Cum s-ar spune, cât suntem la birou, we can't think outside the box. Chestia asta o putem face abea când am părăsit acel spaţiu în care totul funcţionează după legi şi norme şi ne îndreptăm spre locurile în care noi suntem proprii noştri stăpâni şi mintea noastră poate să se plimbe nestighrită pe unde doreşte ea. Abia când suntem capabili să facem lucrul acesta, să ne lăsăm mintea să zburde în voia ei, fără a fi presată de vreun program, de vreo îndatorite, abia atunci putem avea idei valoroase. 

Probabil că ceva de genul acesta se întâmplă şi cu mine în momentul în care încep să scriu pe blog. Mă aşez în faţa calculatorului şi există un lucru care îmi îngrădeşte imaginaţia, care n-o lasă să se mişte exact aşa cum vrea ea. Este vorba despre acel gând "Trebuie să scriu un articol bun". Cu asta în minte, aproape tot ce scriu mi se pare o prostie. Doar eu ştiu de câte ori, în zilele în care nu apare nimic, mai ales, încep să scriu, apoi şterg, încerc să scriu altceva şi tot încerc până când îmi dau seama că nu merge, că în acea zi nu voi putea veni cu nimic interesant pentru voi. Nu ştiu, probabil că n-ar trebui să gândesc aşa, n-ar trebui să las un gând să mă mărginească. În fond, blogul acesta a pornit ca un experiment, ca un loc al meu în care să pot să-mi las gândurile să curgă şi să se mişte după cum vor ele, iar orice gând care încearcă să le îngrădească ar trebui să dispară. Din păcate, nu e mereu aşa, iar atunci, tot ce pot face este să vă las să mai aşteptaţi o vreme după un alt articol de al meu.

luni, 12 septembrie 2011

Xandria si Blackmore's Night

Vreau sa vorbesc si cu voi despre cele doua formatii pe care am inceput sa le ascult de foarte putin timp. Xandria canta symfonic metal, si are cateva melodi foarte bune, iar Blackmore's Night canta folk rock. Nu am ascultat decat cate un album de la fiecare, insa suna destul de interesant amandoua si... ascultati si voi si formati-va propria parere...

sâmbătă, 10 septembrie 2011

As prefera sa fiu o pereche de chiloti...

Uitandu-ma pe net dupa ceva inspiratie pentru un articol pe blog, am dat peste urmatoarea intrebare "Ce ai prefera sa fii, o pereche de chiloti sau o pereche de ciorapi?" si mi-am zis ca este un subiect despre care as putea vorbi pe blogul meu. Este amuzant si, in plus, imi alunga plictiseala.

Deci, dupa cum spuneam si in titlul articolului, as prefera sa fiu o pereche de chiloti. Daca se poate chiloti de femeie, marimea S. Sau, o pereche de boxeri special creati pentru iubitul meu. Si da, sunt convinsa ca faptul ca am ales varianta asta nu va surprinde, nu cred ca si-ar dori cineva sa fie o pereche de ciorapi. In schimb, varianta asta e... kinky. 

Ganditi-va si voi umpic. Sa fi o pereche de ciorapi nu poate fi decat neplacut. Indiferent ce persoana te-ar avea in picioare, pana la urma tot ai ajunge sa puti, sa nu mai vrea nimeni sa-ti simta mirosul, sa te mai atinga. Si asta se va intampla indiferent cat de sexy este purtatorul tau. Pe cand o pereche de chiloti... evoca senzulitate. Cred ca orice barbat se imagineaza uneori (unii o si fac) mirosind o pereche de chiloti sexy ce tocmai i-a dezbracat de pe o femeie. Il atrage, il excita. In plus, a fi o pereche de chiloti iti confera o atingere mult mai intima decat aceea a ciorapilor. In calitate de chiloti, poti atinge cele mai intme parti ale unei persoane, acele parti care poate n-au fost aratate nimanui. In schimb ciorapii ce ating? Niste picioare, care, indiferent daca sunt sau nu sexy, sunt introduse in niste pantofi, unde ciorapii nu pot decat sa se asfixie in lipsa de aer. In calitate de chiloti te poti afla chiar sub fusta unei doamne, avand acces direct la aerul ce vine dinspre afara.

Nu stiu ce parere aveti despre ceea ce am scris eu aici, mie mi s-a parut ceva amuzant. Daca vi se pare si voua asa, m-ar intresa sa aud si parerea voastra. Ce ati prefera sa fiti? O pereche de chiloti sau una de ciorapi?

joi, 8 septembrie 2011

Cele mai cautate cuvinte pe internet

Tocmai am dat peste un articol de pe un blog ce probabil sustine un crestinism dus la extrem, sau, poate, persoanele de acolo inca mai spera ca daca vor vorbi despre dezavantajele pornografiei vor reusi sa se faca remarcati printre cei ce cauta acest gen de lucruri pe internet si sa-i faca sa renunte. In fine, ideea a ceea ce vroiam eu sa spun este ca persoana care a scris acel articol sustine ca cele mai multe cautari care se fac pe internet sunt legate de pornografie. Ei bine, nu este chiar asa. Ele exista, intr-adevar, in numar mare, dar e lucrurile care sunt cel mai cautate... sunt de-a dreptul uimitoare si neasteptate.

Ca sa ma conving, am cautat pe internet topuri intocmite de cateva browsere in privinta celor mai cautate cuvinte pe internet. Daca e sa privim lucrurile la nivel mondial... in top 10 nu intra apsolut niciun cuvant legat de pornografie. Cele mai cautate sunt vedetele sau anumite evenimente cu impact mondial, precum criza petrolului sau lansarea noului model de i-phon (conform unui top intocmit de yahoo pe 2010). Deci... nimic legat de pornografie.

In ceea ce priveste topul la romani... acestia par umpic mai interesati de acest aspect, dar nu obsedati. Si cand spun asta, vreau sa zic ca intr-un singur top din toate cele intocmite pe Romania apare un cuvant legat de pornogradie in primele 10, pe cant in celelalte nu apare absolut niciunul in primele 10. Abea in top 100 apar si astfel de cuvinte, dar deja e altceva. De fapt, cei mai multi romani cauta pe internet... jocuri. Jocurile sunt pe primul loc, fiind urmate de diferite reviste sau ziare online, de youtube, filme, horoscop, poze... cam astea intra in primele 10. Deci nimic legat de pornografie. 

Da, stiu, si eu am fost umpic mirata, dar pana la urma, cine are mintea mai murdara? Nu persoanele care isi imagineaza ca altii n-au ce face decat sa stea si sa caute toata ziua lucruri legate de domeniul porno? Oare nu s-au gandit ele la asta inainte ca lucrul sa se intample? Si acum, sa fim sinceri! Cine nu a cautat de loc pornografie pe net? Poate doar persoanele atat de inocente incat nici nu-si pot inchipui ca cineva a facut-o. Deci, in mod clar, nu autorii acelui articol. Si sa nu ma intelegeti gresit, nu sustin ca acesta e un lucru bun, ca, vazut din punct de vedere crestinesc, n-ar fi un pacat. Tot ce sustin e ca e un lucru omenesc si nu vad pentru ce trebuie sa se exagereze in halul asta. Daca ai chef sa scri articole impotriva pornografiei, sa spui cat de rea e aceasta... da-i drumul si scrie. S-au scris, oricum, deja multe pe aceasta tema. Dar nu sustine drept adevaruri lucruri care nu sunt adevarate. Vei induce lumea in eroare si s-ar putea ca oamenii sa te ignore mai multe decat este cazul. Acum nu stiu daca in articolul acela era scris si ceva demn de luat in seama sau nu, caci nici n-am mai citit, ideea e ca nu se cauta atat de multa pornografie pe cat s-ar crede.

Filmele 3D

Azi am citit niste chesti interesante despre filmele 3D si m-am gandit ca ar trebui sa le impartasesc cu voi, astfel incat sa afle cat mai multi aceste lucruri.

Istoria filmelor 3D nu este de loc una noua, ele incepand sa se realizeze... inca de pe cand industria filmului se afla abea la inceputurile sale. De ce au ajuns ele totusi sa se dezvolte asa tarziu? Din cauza costurilor, desigur. Si aici nu ma refer neaparat la costurile de productie, care erau, in mod clar, mai mari, dar nu atat de mari incat sa le faca neproductive daca n-ar fi fost si costurile necesare difuzarii lor mai mare. Din cate am inteles, e nevoie de un ecran special, plus multe altele.

Stereoscopul, ce a permis realizarea primelor fotografii 3D a fost inventat in 1844 (deci destul de timpuriu). Desigur, din acel moment au inceput sa apara primele fotografii, 3D, filmele apar abea mai tarziu, adica in 1922, primul film 3D purtand titlul de "Puterea Dragostei". Nu stiu exact cum stam cu cronologia in ceea ce priveste acest gen de filme difuzate in cinematografe, dar stiu ca nazisti se foloseau de aceasta tehnica pentru a realiza scurt-metraje. Acestea erau realizate alb-negru si dateaza din 1936. Filme 3D au fost realizate si de catre Uniunea Sovietica inca de timpuriu, printre ele numarandu-se Robinson Crusoe din 1947.

Deci, dupa cum vedeti, istoria filmului 3D este una destul de indelungata. N-am facut eu prea mult research pe aceasta tema, caci sunt sigura ca as fi putut veni cu mult mai multe date, m-am folosit doar de niste informatii din revista Unica si de ce-am mai invatat pe la facultate, cand am vorbit despre realizarea hartilor 3D (desi date de acest fel am folosit destul de putine). Daca sunteti interesati, puteti sa ma anuntati si voi cauta mai multe date. Trebuie sa recunosc ca e un domeniu care pare interesant, insa am nevoie de un imbold ca sa ma apuc sa culeg mai multe date despre un anumit lucru, oricare ar fi acela. Asa ca, daca vreti sa fac asta, trage-ti umpic de mine.

duminică, 4 septembrie 2011

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Viaţa nu e o poveste

Viaţa mea nu e o poveste. Nu mi se întâmplă niciun lucru care să o facă interesantă, nimic care se o facă o viaţă ce să merite a fi povestită astfel încât mii de oameni să asculte cu gurile căscate, iar motivul pentru care continui să postez pe acest blog nu este acela că aş considera vreunul din evenimentele din viaţa mea atât de importante încât puţinii cititori să moară fără a citit despre el, ci pentru că cred că sunt capabilă să scriu la un nivel acceptabil, pentru că simt nevoia să scriu şi, odată cu această nevoie, vine şi aceea de a fi citit de cineva ceea ce am scris, de a avea un feed-back oarecare.

Dar mă abat de la subiect. Spuneam că viaţa mea nu este o poveste. Nu este o poveste, dar asta nu înseamnă de loc că nu este extraordinară, nu înseamnă că, în prezent, nu pot spune că viaţa mea se apropie de perfecţiune atât de mult cât se poat întâmpla aacest lucru. Şi da, chiar dacă nu este o poveste, şi chiar dacă sunt conştientă că acum vreo doi-trei ani acest lucru m-ar fi făcut să fiu foarte tristă şi să cred că nu am nici un sens, deci, cu toate acestea, sunt fericită. Şi pot afirma sus şi tare că sunt una dintre cele mai fericite persoane din câte cunosc eu. De ce? Am să vă explic.

În primul rând, în prezent nu-mi lipseşte nimic. Familie sănătoasă am. Ce pune pe masă am. Un acoperiş deasupra capului am. Cel mai minunat iubit din lume, care e mereu aici pentru mine, care mă iubeşte chiar şi atunci când sunt nervoasă, tristă, urâtă sau în cea mai nasoală stare a mea am. Ceva bani care să mă ajute să-mi fac din când în când câte o poftă măruntă (e drept, nu prea mare) am. Mai mult de atât ce mi-aş putea dori. N-am nevoie nici de yaht-uri, nici de maşini scumpe, nici de conturi de milioane, nici de sute de persoane roind în jurul meu şi spunându-mi că mă adoră. N-am nevoie de haine de designeri, cred că la fel de bine îşi face treaba şi o rochie chinezească sau una luată de la reduceri, de o calitate medie (e drept, nu proastă, că nu economisesc bani purtând haine de unică folosinţă). Singurul lucru de care am nevoie pentru a fi eu fericită este să ştiu că persoanele din jurul meu, persoanele care îmi sunt dragi, sunt sănătoase, fericite şi că eu sunt capabile să le aduc uneori zâmbetul pe buze, chiar dacă prin cel mai mărunt gest de care sunt eu capabilă. Şi singurul lucru care îmi aruncă o uşoară umbră asupra fericirii mele este faptul că ştiu că mai există şi momente în care îi întristez pe aceea pe care îi iubesc, că nu pot să fiu mereu perfectă pentru ei, aşa cum încearcă să fie ei pentru mine.

Un al doilea aspect legat de fericire, de propria mea fericire, este aceea că eu nu o consider pe aceasta a depinde de vreuna din situaţile exterioare. Fericirea este o stare de spirit, şi ţine de tine, de gândurile şi trăirile tale dacă ajungi să o simţi sau nu. Şi o primă cale în atingerea fericirii este mulţumirea şi acceptarea. Nu mulţumirea de sine, căci aceasta duce la plafonare şi stă în calea avansării tale pe scară personală sau profesională. Mă refer la mulţumire şi acceptare faţă de lucrurile pe care ţi le-a dat viaţa, faţă de acele lurcuri ce nu pot fi schimbate decât în situaţi extreme, la care nici nu merită să visezi. Fericirea nu are condiţii. Dacă spui "Voi fi fericit când..." deja îţi împiedici fericirea. Căci s-ar putea să realizezi ce îţi propui, sau s-ar putea să nu. Iar apoi, când vei ajunge acolo, tot nu vei fi fericit, căci vei găsi singur un alt obstacol pe care să-l aşezi în calea propriei tale fericiri. Aşa că... Sunt fericită că trăiesc, că am toate câte am (multe sau puţine, depinde doar de locul din care priveşti). Şi niciodată nu mă uit să văd câţi au mai multe decât mine (desigur că găsesc destui), eu mă uit în jur şi observ că sunt mulţi care au mult mai puţin decât mine. Şi printre ei sunt chiar mai multe persoane fericite decât printre cei ce au mai multe. Şi mai trebuie acordată atenţie unui amănunt: mai multe în ce sens? Căci pentru mine nu au valoare bani atunci când ai probleme cu familia, când ţi-au murit din copii şi toţi din jur te urăsc. Când şti că banii pe care îi ai provin din surse dubioase şi nu mai poţi dormi liniştit noaptea de teama momentului în care va trebui să plăteşti pentru toate câte ai făcut.

Dar am vorbit cam mult şi iar m-am abătut de la subiect. Aşa că, reţineţi: viaţa mea nu e o poveste. Din afară poate părea plictisitoare, lipsită de noimă sau sens, fără evenimente ieşite din comun, însă, din interior, vă asigur eu că e grozavă. Şi ţin să le mulţumesc prietenilor, familiei şi minunatului meu iubit pentru tot ceea ce reprezintă ei pentru mine.

sâmbătă, 27 august 2011

Slab vs. Puternic

Stau aşezată pe canapea şi încerc să privesc în orice altă direcţie, numai nu în ochii lui. Ştiu că se uită la mine. Ştiu că mă fixează cu privirea, fără ca măcar să clipească, aşteptând ca eu sa fac tot ceea ce îmi zice el. Şi ştiu că nu am cum să mă opun. Ştiu că am făcut acea greşeală, acea imensă greşeală care ne-a adus în această situaţie în care nu sunt capabilă de nimic altceva, decât să mă supun dorinţelor lui, de a face fiecare lucru pe care el mi-l porunceşte cu gura aceea murdară pe care odată o iubeam şi o consideram perfectă. Oh, cât de mult am început să urăsc zâmbetul acela pe care odată îl credeam cald şi plin de iubire şi în care, am ajuns în timp să înţeleg, nu se ascunde decât iubirea de sine, mândria, aroganţa... Iar ochii aceea, ochi pe care îi credeam iubitori, realizez acum că sunt goi, lipsiţi de orice sentiment, reci şi înfricoşători. De ei îmi este ce mai frică. De ei vreau să scap, să mă ascund, ei vreau să dispară. Doar ochii aceştia, ochi de mort, fără viaţa, mă ţin prizonieră aici, incapabilă să mă opun orcărui dorinţe pe care el mi-o dictează. Şi dacă mi-ar zice să sar în foc aş sări, căci nu mă pot opune, orice aş face, nu pot să fac altfel decât cuvintele lui dictează, nu pot merge altundeva, decât acolo unde îmi spune el.

Mă vede că plâng. Vede cum lacrimi uriaşe se scurg din ochi mei albaştri, clari ca apa unui lac. Şi deşi nu-l privesc, ştiu ce fac acum. Ştiu cum privirea lui coboară de la faţa mea albă, încadrată de bucle negre, coboară spre gât, apoi în jos, spre sâni mei, precum două mere albe, ce par umflaţi în stâmtoarea pe care rochia mea decoltată îi exercită asupra lor. Ştiu că îi priveşte o clipă, înainte să coboare cu privirea spre talia mea, iar apoi să şi-o ridice din nou, privind, parcă cu plăcere, lacrimile ce cad din ochii mei.

"Linişteşte-te, păpuşica mea!" îi aud vocea, făcându-mă să simt cum o coloană de gheaţă îmi coboară în jos, pe şira spinării. "Linişteşte-te! Şti că totul va fi bine. Mereu lucrurile sunt bune atunci când mă asculţi. Mereu te iubesc atunci când mă asculti!"

Câtă falsitate! Aş vrea să strig, să-l lovesc, să-l fac să dispară. El îndrăzneşte să-mi vorbească mie de iubire? Să spună că mă iubeşte? Pe cine a iubit el vreodată? Singura persoană pentru care are astfel de sentimente este el însuşi. Toţi ceilalţi suntem nişte marionete... nişte păpuşi. Aş vrea să-i spun în faţă toate lucrurile astea, dar ce folos? Oricum le ştie. Mă mulţumesc să dau din cap şi să caut îm mintea mea lucruri care să mă consoleze. Dau să mă ridic de pe canapea, şi chiar în momentul acela realizez. 

Nu eu sunt cea slabă, el este. El este persoana în inima căruia nu există loc pentru nimeni, în timp ce în inima mea se găseşte multă iubire. Şi ştiu că atâta vreme cât aceasta există... nimic nu mă poate înfrânge. Degeaba crede el că poate controla mintea mea. Şi poate, până acum, a şi reuşit, pentru că am fost prea proastă, prea naivă. M-am considerat eu însumi o persoană mult mai slabă ca să-i pot rezista. Dar lucrurile nu stau chiar aşa. Nu contează pe câte cadavre a trebuit să calce ca să ajungă acolo unde este. Acum a sosit momentul în care am realizat cine sunt, şi am realizat că nimic nu mă poate supune. Mă şterg la ochi şi mă ridic. Astăzi am să-i fac jocul, pentru ca mâine să pot să-l înving cu proprile lui arme.

"Mulţumesc!" îi spun când trec pe lângă el. "Pentru?" Pentru că m-ai făcut să realizez că sunt puternică, aş vrea să-i răspund. "Pentru că eşti lângă mine!" este ceea ce îmi iese pe gură. Curând, foarte curând vei afla că nu mai ai niciun efect asupra mea. Şi atunci vei pierde tot. Doar că... am răbdare să aştept momentul potrivit. Am răbdare...

joi, 18 august 2011

Muntenegru

Iată locul în care mi-aş dori să mă aflu acum. În Muntenegru, în Golful Kotor, de preferinţă în Lepetane. Să fie dimineaţă. Abea m-am trezit şi ies pe terasă. Este aceeaşi terasă şi acelaşi apartament unde am stat prima oară când am fost în Muntenegru. Însă acum nu sunt cu părinţii mei. Prietenul meu împarte camera cu mine, iar celelate camere sunt ocupate de alţi prieteni şi colegi. Eu ies pe terasă în timp ce toţi ceilalţi dorm. E devreme, însă soarele deja luminează acei munţi minunaţi, scăldaţi de apele mării, foarte liniştită în acest golf. Stau pur şi simplu şi privesc în zare, în timp ce prin minte încă mi se plimbă imagini de seara trecută: cum am petrecut cu toţii împreună, am privit apusul, am petrecut din nou, apoi imagini din momentul în care am rămas singură cu prietenul meu... atingeri încă proaspete pe trupul meu... În ritmul valurilor care se mişcă încet nu pot să mă gândesc decât la un singur lucru: "Am totul!"

miercuri, 10 august 2011

topul zilei (7)

10. HIM - Killing Loliness
  9. Wayne Static - Not Meant For Me
  8. Chester Bennington - System
  7. Jay Gordon - Slept So Long
  6. Queen Of The Damned - Forsaken
  5. Paramore - Brick By Boring Brick
  4. Slash ft. Fergie - Beautiful Dangerous
  3. Metallica - Nothing Else Matters
  2. The Pretty Reckless - Miss Nothing
  1. HIM - Rip Out The Wings Of a Butterfly

Umbra vântului

Autor: Carlos Ruiz Zafón
Naţionalitate: spaniol
Anul apariţiei: 2001 
Ecranizare: nu
Premii: Prix du Meilleur Livre Etranger 
 Nota: 10/10
Alte recenzii de acelaşi autor: nu

Încă de la primele pagini am rămas de-a dreptul ferecată de ceea ce ascundea această carte. Stilul autorului m-a cucerit numaidecât, urmând ca foarte curând să mă las din nou cucerită de acţiunea cărţii, ce te absoarbe cu repeziciune. 

Cartea este povestea unui băiat ce descoperă o carte ce părea pierdută într-un cimitir al cărţilor, carte pe care o devorează în doar o noapte, şi pe care, deja de a doua zi, se găsesc o mulţime de oameni ce ar dori să o cumpere la un preţ uriaş sau să pună mâna pe ea pentru a o arde. Cartea reprezintă, de asemenea şi povestea autorului cărţii despre care este vorba în această naraţiune, poveste pe care băiatul caută să o descopere prin orice mijloc posibil, pentru a realiza, între timp, că vieţiile celor eroi principali sunt oarecum similare, pentru a realiza că amândoi se caută şi se apreciază reciproc. 


În egală măsură putem spune că această carte reprezintă şi o frumoasă poveste de dragoste (sau mai multe), autorul reuşind să vorbească atât de frumos despre dragoste veşnică, despre acea dragoste pentru care protagoniştii ei sunt capabili să sacrifice totul, inclusiv propria lor viaţă şi toate celelalte lucruri care ar putea alcătui vitorul lor.

Cum am spus deja, discursul narativ al autorului este unul minunat, fiind, cred, cartea din care am adunat unele dintre cele mai frumoase citate, despre cărţi, viaţă şi oameni. Este o plăcere din toate punctele de vedere să citeşti această carte, putându-te bucura, în acelaşi timp, de măiestria cu care autorul zugrăveşte acţiunea, dar şi de acţiunea în sine, care te capturează imediat în paginile cărţii. 

Recomand această carte... cred că oricui. Nu mă aştept să întâlnesc prea multe persoane cărora să le displacă aceast carte. De fapt, mă aştept ca numărul lor să fie egal cu zero. Cartea aceasta oferă totul: un stil narativ minunat, pentru cei ce citesc doar pentru a descoperi măiestria cu care un autor îşi foloseşte penelul, o minunată poveste de dragoste, pentru cei pururea romantici, ce vor ca din paginile cărţilor să descopere cât mai multe poveşti care să-i impresioneze până la lacrimi, iar acţiunea este şi ea una captivantă, astfel că cei ce nu sunt interesaţi decât de acest aspect se vor putea bucura deopotrivă cu ceilalţi cititori.

luni, 1 august 2011

In cautarea unui loc de munca...

Cine ar fi crezut ca gasirea primului job reprezinta un lucru atat de dificil? Sa raspund la aceasta intrebare cu "eu"? Caci da, nu m-asteptam sa fie de loc usor... Insa nici chiar asa de dificil pe cat s-a dovedit a fii acest lucru. Fara experienta e cam greu sa te angajezi, si am observat ca foarte multi angajatori dau inapoi in momentul in care observa ca sunt studenta. Si nu prea inteleg de ce, caci e adevarat ca vreau sa-mi continui facultatea, insa sunt anumite joburi care mi-ar permite sa fac acest lucru. Sunt anul 3, nu mai e nevoie chiar de prezenta zilnica, profesori ma vad cu ochi buni, astfel incat pot aranja cu ei. Nu inteleg de ce trebuie sa fiu refuzata doar din simpul motiv ca sunt studenta? Si asta se intampla in locuri in care nu e nevoie de studi superioare. Macar intrebati-ma si pe mine daca sunt dispusa sa lucrez un anumit tip de program, iar atunci eu pot sa zic da sau nu.

In fine, nu astea sunt lucrurile pe care vroiam sa vi le povestesc. Vroiam sa va spun doar ca sunt in cautarea unui loc de munca. Daca e un job part-time, sau ceva sezonier, ar fi perfect, insa, cum spuneam, sunt dispusa sa accept chiar si ceva ce-mi va incarca programul umpic mai mult. Pot sa ma descurc. Pana acum mi-am pus CV-ul in 12 locuri, si nu am primit niciun telefon (nici macar de acolo unde anuntul spunea clar ca angajeaza fara experienta). Asa ca, daca cineva stie vreo oferta si este dragut/a sa mi-o comunice, ii voi fi recunoscatoare. Nu ma intereseaza foarte tare domeniul in care lucrez, mi-ar placea un loc in care sa pot comunica cu oamenii, insa si o slujba la birou, un post de secretara sau mai stiu eu ce ar fi bine. Vreau doar sa lucrez ceva, sa castig experienta. Si, desigur, ceva bani in plus, care-mi vor conferi dreptul la o vacanta in iarna.

sâmbătă, 30 iulie 2011

Evanescence

S-a terminat sondajul de săptămâna aceasta. Au fost puţine voturi, însă am o câştigătoare: Evanescence. Nu am sa ma apuc să vorbesc despre istoricul formaţiei, sau alte lucruri de genul acesta, căci ele pot fi găsite în multe alte locuri pe internet, iar singura mea contribuţie ar fi să dau copy şi paste. Ceea ce am de gând să fac este să aleg câteva melodii care îmi plac şi să vi le prezint şi vouă.


Desigur, mai sunt multe, multe alte melodii care îmi plac, însă aş lungi postarea aceasta mult mai mult. Dacă voi vreţi să ascultaţi şi alte melodii... cred că se găsesc toate pe youtube.com

Un nou blog

Vreau sa va anunt, dragii mei, ca am creeat un nou blog. Acest nou blog este unul exclusiv despre carti, continand recenzii ale cartilor citite de mine. Momentan acest nou blog nu contine decat postarile aparute pe blogul acesta, care este blogul meu principal. In continuare, fiecare recenzie de carte va aparea si aici, si acolo. Insa, daca mai sunt persoane care ar dori sa colaboreze cu mine pe acel blog, le rog sa-mi lase un comentariu, si eu ii voi adauga autori pe acel blog. Ah, si sa nu uit sa va dau adresa blogului meu nou. Este aceasta.

vineri, 29 iulie 2011

Citate despre femeie

"În ultima vreme sunt la modă femeile bine făcute, dar se pare că bărbaţii se îndrăgostesc de cele plăpânde."

"Cel mai important lucru, gândea el, e ca pielea femeii să strălucească de forţă interioară, plină de vitalitate, a primelor flori de primăvară ce se scaldă în razele soarelui."
"...trupul ei mlădios, ca de zână, pielea fină, talia subţirică, dosul palmelor... măiestira cu care făcuse faţă unor poziţii atât de complicate, încât el crezuse că o să i se frângă vreo încheietură."

 "Se zice că în zilele nostre n-ar mai exista femei cu forţe spirituale ieşite din comun, capabile să provoace nenorociri. Totuşi, dacă ne gândim mai bine, nu a urmărit autoarea să scoată în evidenţă tocmai faptul că bărbaţii sunt la cheremul femeilor? Budismul susţine că această forţă reprezintă cea mai mare povară şi ispită şi, prin urmare, cel mai cumplit păcat. Şi păcatul nu se poate desprinde de fiinţa femeii El e ca un şiroi de sânge care curge neîntrerupt din generaţie în generaţie."

"Parfumul amestecat al florilor nevăzute emana din fiecare gest al ei"

(Fumiko Enchi)

"Există foarte puţine femei a căror viaţă nu e plină de emoţii."
(Thomas Hardy)


joi, 28 iulie 2011

Formatia copilariei mele

Aseara am devenit melancolica, si am simtit nevoia sa ascult cantecele acelei formatii care, pe cand eram copil, era formatia mea preferata: Pasarea Colibrii. Daca vreti sa stiti ceva mai multe, am sa va spun ca albumul meu preferat a fost Ciripituri, iar dintre cei patru care activau in formatie, preferatul meu era Florian Pitis. Imi placea vocea lui cel mai mult si imi placea si parul lui lung, care, pentru mine, doar o fetita la acea vreme, era foarte fascinant. Am sa va las si pe voi sa ascultti cateva cantece.


miercuri, 27 iulie 2011

Topul zilei (5)

Melodiile din acest top imi plac toate atat de mult, incat mi-a fost extrem de dificil sa le aranjez intr-o ordine, si nici macar nu stiu daca e cea corecta. Voi puteti sa le considerati pe toate in topul preferintelor mele din totdeauna.

10. t.A.T.u - How Soon Is Now
  9. Michael Bormann ft. Annete Olzon - Tow Of A Kind
  8. Apocalyptica - En Vie
  7. Nickelback - If Today Was Your Last Day
  6. Daughtry - Life After You
  5. Supertramp - Logical Song
  4. Avril Lavigne - Innocence
  3. Queensryche - Lady Jane
  2. Cranberries - Zombie
  1. The Rasmus ft. Annete Olzon - October & April

marți, 26 iulie 2011

Măştile

Autor: Fumiko Enchi
Naţionalitate: japoneză
Anul apariţiei: 1958
Ecranizare: nu
Premii: Premiul Tankizaki (1969) şi Ordinul Japoniei (1985)
Nota: 9/10
Alte recenzii de acelaşi autor: nu

Am devenit curioasă de civilizaţia japoneză încă de când am terminat Memoriile unei gheişe. Iar ce altă metodă poate fi mai bună pentru a descoperi această lume, decât aceea de a citi o carte scrisă de un autor de naţionalitate japoneză. Astfel am început şi eu să cintesc Măştile, o carte care mă aşteptam să-mi releve acea lume şi frumuseţe a Japoniei, însă despre care nu mă aşteptam să-mi placă chiar atât de mult cât mi-a plăcut.

Cartea este una despre femeie, despre spiritul puternic al acesteia, despre toate secretele ce se ascund în spatele ei şi despre natura acesteia ce apare mult mai complicată decât cea a bărbatului, mult mai greu de descifrat, imposibil de pătruns. Cartea are ca personaje principale două femei, o noră şi soacra acesteia, legate între ele prin decesul soţului, respectiv al fiului. Prima dintre ele este descrisă ca fiind frumoasă, în acelaşi timp firava, dar şi puternică, iar cea dea doua cu o personalitate uimitoare, cu o remarcabilă stăpânire de sine şi putere interioară. 

Cartea începe cu doi bărbaţi, legaţi între ei de o prieteniei, dar şi de dragostea pe care o nutresc faţă de cea tânără, discutând despre aceste două  femei. Prima impresie este aceea că autoarea încearcă să găsescă femeia ideală în ochii bărbaţilor, pentru ca apoi să descoperi că în spatele acestei imagini aparent ideale se ascunde secrete nenumărate, atât de tulburătoare, încât orice bărbat care le-ar cunoaşte ar fugi cât mai departe. Şi totuşi, acest mister, faptul că nu pot desluşi nimic dincolo de măştile pe care femeile le poartă, îi fac să se simtă tot mai atraşi de ele. Femeile fără secrete sunt văzute precum fructele fade, cu un gust uniform, de care te plictiseşti repede.

Pânza aceasta de secrete este, de altfel, şi unealta ce le leagă pe femei una de cealaltă. Nora este de-a dreptul fascinată de soacră. Chiar şi în momentul în care ea realizează că nu este decât o simplă ustensilă în mâinile acesteia, cu toate că-şi doreşte să fugă, rămâne, legată parcă prin magie de aceasta, magie alcătuită din secretele pe care aceasta le-a păstrat cum nu se poate mai bine de-a lungul anilor, şi pe care fata îşi doreşte cu ardoare să le descopere. Astfel, ea continuă să-i îndeplinească dorinţele acesteia, să facă precum aceasta, cu o mână nevăzută, o îndrumă, ajungând ca în final să se bucure de faptul că a putut să reprezinte un pion atât de important în planul pe care aceasta la pus la cale. 

Farmecul cărţii vine şi din faptul că, deşi anumite secrete îţi sunt dezvăluite pe măsură ce citeşti cartea, majoritatea acestora rămân ascunse. Chiar şi după ce ai terminat cartea, realizezi că tu încă nu ai aflat totul despre personaje, realizezi că femeia şi personalitatea acesteia reprezintă un lucru atât de complex, încât nu îl vei pătrunde niciodată. Acest lucru te face să te simţi la fel ca majoritatea personajelor, care realizează, împrreună cu tine, acelaşi lucru.

Cartea merită citită, atât de cei ce îşi doresc să descopere o fărâmă din cultura japoneză, o cultură de-a dreptul fascinată, dar mai ales de cei ce vor să descopere femeia, puterea acesteia, sau, mai bine zis, de acele persoane care s-au convins că nu vor descoperi niciodată pe deplin o astfel de făptură. Personajele, atât de minunat construite, pot fermeca aproape pe oricine, şi, deşi nu pot spune că este o carte pe care n-am putut-o lăsa din mână, pot spune cu convingere că este o carte absolut fermecătoare.

duminică, 24 iulie 2011

Femeia

Cartea pe care o citesc acum are in centrul atentiei femeia, care este vazuta atat ca un simbol al puterii, cat si ca pe un simbol al pacatului. Femeia, cu puterea pe care i-o confera farmecele seductiei si frumusetea cu care a inzestrat-o natura este capabila sa ingenuncheze orice barbat, sa-l atraga in pacat sau sa-l inalte pe culmile puterii, dupa cum ii este voia. Nu vreau sa vorbesc despre imaginea ce reiese din carte, asta nu o voi face decat dupa ce voi termina cartea, vreau doar sa vorbesc despre propria mea parere cu privire la aceasta viziune.

Intr-adevar, din multe puncte de vedere se poate spune ca femeia este mai puternica decat barbatul, chiar daca are si ea anumite slabiciuni pe care barbatul nu le are, dar care, sensibil in fata femeii, sunt inlaturate de puterea acesteia. Exemplul il avem inca de la inceputul omenirii. Voi vorbi mai tarziu despre el, caci ma framanta cateva intrebari, pe care vreau sa am timp sa le expun si, poate, voi gasi si un raspuns printre ele.

Poate va intrebati care este acea putere uriasa a femeii? Ei bine, acea putere este data de frumusetea ei naturala, de usurinta cu care si-o transforma pe aceasta intr-o arma a seductiei, lasand barbatul fara puterea de a mai scoate un cuvant in fata ei. Acea putere la care barbatul este, si mereu va fi extrem de sensibil, care il face sa puna armele jos si sa cedeze. In momentul in care femeia a reusit sa aduca barbatul in acest punct, are putere totala asupra lui, chiar daca ea nu este vesnica. Un barbat cazut brada farmecelor frumusetii va face multe ca sa o multumeasca pe femeia care l-a adus in aceasta stare, chiar daca nu mereu. Aceasta are puterea sa-l coboare in pacat, daca doreste, sau sa-l ridice, sa-l inalte (dar ma tem ca de cele mai multe ori femeia nu este chiar atat de puternica incat sa reuseasca sa-l inalte. E mult mai usor sa cobori, decat sa ridici o persoana, iar acest lucru este valabil si pentru femei). 

Spuneam ca si femeile au o slabiciune. Slabiciunea lor nu este, insa, legata de o persoana, de vreo fiinta vie, ci de pasiunea lor pentru lucrurile trecatoare, pentru lux si pentru frumusetea artificiala, lucruri care nu prea au putere in cazul barbatilor (mai putin luxul, desi, in cazul lor, vorbim de un alt fel de lux). Insa, slabiciunea barbatilor in fata femeilor face ca slabiciunea lor sa se extinda si asupra lucrurilor ce au puteri asupra femeilor.

Spuneam despre exemplul pe care il intalnim inca de la inceputul omenirii. Eva este cea care a cazut in pacat, cedand frumusetii fructelor din pomul interzis, cedand curiozitatii. Pacatul lui Adam este ca i-a cedat Evei. Astfel, se poate observa cum, desi mult mai insensibil la lucrurile trecatoare decat femeia, mult mai capabil de a-si tine curiozitatea in frau, el este totusi incapabil de a se opune unei persoane de sex feminin, ajungand sa-i faca pe plac acesteia. Insa acest lucru ne demonstreaza oare faptul ca femeia este mai puternica, sau ca ea este mai slaba, asa cum sustine religia? Eu una consider ca atata timp cat un barbat nu se poate desprinde din vraja pe care femeile o exercita, este mai slab decat acestea. Are totusi posibilitatea de a deveni mai puternic, in momentul in care reuseste sa-si infranga sensibilitatea aceasta la femei, dupa cum si o femeie poate deveni mai puternica decat consoartele ei (iar atunci mult mai puternica decat orice barbat) in momentul in care isi infrange si ea proprile-i sensibilitati. Desi Eva a fost prima care a cazut in pacat, ea este totusi mai puternica, reusind sa-l atraga si pe acesta dupa ea. In acest caz avem de-a face cu o putere folosita in sesnul prost, dar puterea exista.

Iar acesta nu e singurul caz care demonstreaza puterea femeii in fata barbatului. De-a lungul istoriei cazurile sunt nenumarate, o multime de imparati ajungand sa faca anumite lucruri doar pentru a multumi femeia care le-a cazut cu tronc in momentul respectiv. Doar cunoasteti cu totii zicala care spune ca in spatele fiecarui barbat puternic se afla o femeie puternica. Femeia intotdeauna va avea aceasta putere de a calauzi barbatul fie spre succes, fie spre damnare. 

Nu exista abateri de la aceste reguli doar atunci cand in joc intervine iubirea. Abea in momentul in care iubeste pur si e gata sa se daruiasca in totalitate, o femeie poate ajunge un pion in mainile unui barbat (dar doar a unuia singur). Situatia e compensata in momentul in care iubirea e reciproca, caci atunci ambii parteneri vor dori binele unul altuia, ambii vor fi legati cu aceleasi sfori unul de altul, iar puterea lor va fi doar unul asupra celuilalt, devenind imuni la ceea ce se intampla in jurul lor. Acesta este modul in care se poate atinge apogeul, acel moment in care nimeni nu va mai avea putere asupra ta. Doi oameni ce isi ofera iubire reciproc sunt liberi, complet liberi. Pacat ca spiritul uman nu este mereu pur si ca cei doi nu conclucreaza mereu impreuna pentru a alege calea binelui.

sâmbătă, 23 iulie 2011

Sondaj

Am inrodus un sondaj prin care va cer parerea cu privire la o formatie preferata din 4. Formatile se vor schimba in fiecare saptamana, iar la finalul saptamanii voi vorbi si voi posta niste cantece, versuri, etc., ale formatiei care a iesit castigatoare. Asa ca... va astept sa votati!

vineri, 22 iulie 2011

Activitatile mele preferate

Stateam sa ma gandesc cam ce as putea include intr-un top 10 al activitatilor mele preferate... Desigur, ar fi imposibil sa le clasific astfel incat sa creez un top al lor, insa as putea vorbi despre 10 activitati care imi plac, pur si simplu. Pe langa ele precis mai sunt si altele, sunt doar primele care mi-au venit in minte. Iar numerotarea nu tine cont de ordinea preferintei, reprezinta doar o modalitate de a sti eu despre cate am vorbit. Deci, acestea sunt activitatile mele preferate:

1. Imi place sa citesc. Colegii mei de liceu ma vedeau adesea in timpul orelor sau in pauze cu o carte in mana. De cand am ajuns la facultate nu am mai facut lucrul acesta chiar asa de des (as putea spune ca sfera preocuparilor mele s-a largit), dar in continuare imi place.

2. Imi place sa scriu. Cred ca acesta este si motivul pentru care am un blog... si, de asemenea, motivul pentru care uneori il umplu cu tampenii, doar ca sa am ce face. 

3. Imi place sa calatoresc. Cred ca am mai spus de cateva ori pe blog, ca daca as avea bani, as calatori cat mai mult posibil. Sa vad cat mai multe lucruri noi, sa incerc cat mai multe. 

4. Imi place sa ascult muzica. Desi cred ca nu se gaseste persoana pe Planeta care sa nu afirme ceea ce am afirmat eu.

5. Imi place sa inot si imi place apa in general. Atunci cand ma aflu in apa ma simt libera, ma simt bine. 

6. Imi place sa fac harti. GIS-ul si teledetectia au fost materile mele preferate. Si, de multe ori, atunci cand nu am ce face, imi place sa ma "joc" creeand o noua harta sau descoperind noi functi ale programului cu care lucrez pentru a genera si analiza harti.

7. Imi place sa stau cu prietenii. Nu mai are nevoie de explicatii

8. Imi place sa ma dau pe leagan. Fac asta de cand sunt mica, si inca gasesc a fi un lucru extrem de relaxant. De fiecare data cand sunt foarte stresata, ma duc in parc si ma dau pe leagan, lucrul acesta permitandu-mi sa-mi pun ordine in ganduri. Era cel mai bun tratament antistres inainte de bac.

9. Imi place sa ma plimb. O alta activitate pe care o gasesc linistitoare.

10. Ar mai fi un lucru care imi place, dar pe care nu il voi scrie, caci n-am nicio restrictie pe blog. Dar, ma gandesc ca banuiti despre ce e vorba...

joi, 21 iulie 2011

Locuri frumoase in Romania

Spuneam nu demult că turismul românesc este de kkt. Că noi nu ştim să punem în valoare nimic din ceea ce avem, aşa că ţara noastră apare ştearsă, lipsită de frumuseţe, în comparaţie cu altele. O ţinem într-una cu litoralul românesc, însă acesta este pe departe a fi una dintre cele mai frumoase locuri din ţara noastră. Din contra, comparat cu litoralul mediteranean, unde apa este albastră, unde există stânci şi vegetaţie specifică, creeând un efect vizual diferit, el nu este de loc interesant. Însă avem şi noi locuri superbe, locuri în care ar trebui investit şi care ar merita puse în valoare. Despre câteva dintre acestea vreau să vorbesc în cele ce urmează.

Delta Dunării - cred că acesta este locul care este cu adevărat unic la noi în ţară. Un loc care trebuie intens protejat, căci este foarte fragil, dar, tocmai de aceea, un loc ce ar putea atrage turiştii ca un magnet. Şi sunt convinsă că mai e mult de căutat până să descoperi în orice ţară din Europa vreun loc care să-l egaleze. Flora şi fauna de aici sunt absolut superbe şi greu de găsit în alte locuri. Iar, în cazul în care turistul alege să meargă înspre Sulina, va avea acces atât la deltă, cât şi la mare, iar, acesta este, în opinia mea, singura parte a litoralului românesc ce ar merita vizitată. Şi să nu uităm că apusurile ce pot fi privite în deltă sunt unice.

Munţii Făgăraş - de curând m-am întors din practica pe care am avut-o aici, şi într-adevăr sunt superbi şi sunt printre puţinii munţi de la noi din ţară care sunt similari cu Alpi (care sunt mult mai spectaculoşi decât Carpaţii - deşi şi la noi se pot găsi lucruri frumoase). Cea mai mare asemănare este cu Alpii Iulieni, din Slovenia, cu toate că roca este diferită (în Slovenia calcare, aici şisturi cristaline), ceea ce îi imprimă un aspect uşor diferit reliefului, însă sunt frumoşi. Ah, şi să nu uităm de Transfăgărăşan, care chiar este cel mai spectaculos drum din ţara noastră (ce să-i faci, unul ma bun n-avem :p). Ar merita mult mai multe eforturi în a canaliza turismul şi spre această zonă.

Zona Padiş - Munţii Apuseni - o zonă minunată, însă mult, mult, prea puţin valorificată. Cred că reprezintă şi un rai al speologilor, aici găsindu-se numeroase peşteri, dintre care una prezintă chiar şi un gheţar fosil - Focul Viu (e posibil să mai fie şi altele, dar asta este cea mai cunoscută). În cazul în care poţi trece peste drumul prost pe care trebuie să-l parcurgi pentru a ajunge aici, dacă te poţi descurca fără marcaje, acest loc cu siguranţă trebuie vizitat. Mai ales dacă pătrunderea în subteran este una din pasiunile tale. Ah, am uitat să spun că tot aici se găseşte şi cel mai mare aven din România la ora actuală.



Dacă mai ştiţi şi alte zone frumoase vă invit să mi le spuneţi. Desigur, mai cunosc şi eu câteva altele, însă am ales să vorbesc doar despre trei dintre ele. Dacă există persoane care vor să afle şi despre alte zone, să mă anunţe şi voi interveni cu o completare.

miercuri, 20 iulie 2011

topul zilei (4)

10. Rhapsody of Fire - Sea of Fate
  9. HIM - In Joy and Sorrow
  8. Roxette - Listen to Your Heart
  7. Sass Jordan - Make You a Beliver
  6. Les Elephants Bizarres - Hello! Says The Devil
  5. Apocalyptica - I Don't Care
  4. Sirenia - The Other Side
  3. Kelly Clarkson - Because of You
  2. Epica - The Phantom Agony
  1. Avantasia - Dying For An Angel

Intrebari despre mine

Simt nevoia sa scriu ceva, însă, cum în momentul de fata îmi cam lipseşte inspiraţia, am făcut ce obişnuiam să fac mai demult: am căutat pe net nişte întrebări la care am de gând să răspund.j

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?
  Nu ştiu să zic exact... oricum, bănuiesc că nici când nu le-a fost ruşine cu mine. Mândri de mine... poate când am terminat prima anul I de facultate?d

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?
 La întrebarea aceasta voi da un răspuns amuzant: pe o prietenă de-a mea, în momentul în care am început să ies cu prietenul meu (deşi n-am înţeles în încă de ce - toţi ceilalţi prieteni îl plac)

3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?
    Şi această întrebare va avea un răspuns amuzant: să tac. În rest, nu cred că mă pricep prea bine la ceva, cel puţin nu atât de bine încât să fiu mai bună decât toţi cei pe care îi cunosc.
4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi?
  Faptul că nu prea îmi exprim sentimentele, că vorbesc prea puţin despre ceea ce simt, ceea ce mă deranjează. Ar mai fi faptul că sunt foarte uitucă, că de multe ori sunt leneşă, neatentă, etc.

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?
  Aici depinde, în mod clar, de câţi bani aş avea nevoie, şi pentru ce aş avea nevoie de bani. Căci, aş fi, în mod clar, capabilă de mai multe atunci când ar trebui să-i ajut pe cei dragi cu orice preţ, însă dacă e vorba de o lipsă personală sau de lăcomie... atunci nu sunt dispusă să merg prea departe. Muncă cinstită - mi se pare cel mai corect.


6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tai?
 Inteligenţa.

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?
De când sunt cu prietenul meu.

8. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?
  Nu ştiu... cunosc prea mulţi proşti ca să-l pot alege pe "cel mai".

9. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?
  Manelele date la maxim... Muzica ce se aude de pe stradă după ora 12 noaptea... motoarele turate... 

10. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat/a?
  Examenul de capacitate şi cel de bacalaureat. Între timp m-am obişnuit cu examenele atât de tare, încât rareori mai am emoţii... doar la cele pe care le consider importante, sau atunci când consider părerea profului despre mine importantă.

11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?
  Sunt o fiinţă foarte fericită, căci nu cred să fi avut vreun astfel de moment...

12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?
  În faţa persoanelor a căror părere contează şi despre care nu ştiu încă că e bună.

13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?
  Au fost mai multe momente... Uneori l-am eitat şi nu l-am spus, alteori am făcut tot posibilul să-mi depăşesc temerile şi să-l zic.

14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?
  Pe acesta îl veţi considera cel mai ciudat răspuns: nimic. Sunt fericită. Viaţa mea nu este perfectă, dar perfecţiune nu există, aşa că pot spune că am primit tot ce era mai bun de la viaţă, până acum.

17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?
  Lipsa de respect. Să-şi bată joc de mine, să mă facă în toate felurile, să dea în mine... Oricum, lucruri pe care ştiu că niciodată nu le va face. De asta îl şi iubesc.

18. Ce calitate a jumătăţii tale de viata iţi este cea mai dragă? 
  Sunt multe... Îmi place că este sociabil, că are simţul umorului, că ţine la mine şi are grijă de mine aşa cum nimeni nu o mai face... Ah, şi ar mai fi ceva... ceva ce ţine de aspectul intim al relaţiei noastre. Oricum, el e cel mai bun.

19. Care a fost jucăria ta preferată in copilărie? 
  Aveam un coş uriaş plin cu păpuşi Barbie. Cu el mergeam mereu la prietenele mele. Scoteam toate păpuşile, le aşezam frumos, construiam casa lor şi o decoram, iar, când să începem să ne jucăm, trebuia să plec acasă. 

20. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire? 
  Pe cei dragi... Părinţi, sora mea, prietenul meu...

21. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi? 
  Prietenul şi sora mea

22. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult? 
  Geografia, în special geoinformatica şi geomorfologia. Lucrurile pe care îmi doresc să mă axez în viitoarea mea carieră.

23. Cine/ce-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment? 
  Nimic. 

24. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles? 
  Dificultatea mea de a spune ceea ce gândesc uneori nu prea este înţeleasă de ceilalţi... Sincer, nici eu nu o înţeleg uneori. 

25. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta? 
  ????

26. Unde te simţi cel mai în siguranţă? 
  În braţele prietenului meu.

27. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată? 
  Orice venit din suflet. La mine e ciudat, credeam că-mi place să mi se spună că sunt deşteaptă, interesantă, etc. Asta până când am întâlnit o persoană care mi-a spus toate astea. Şi mi le spunea atât de des încât am putut să realizez că mă enervează. Aşa că prefer să nu mi se spună nimic, dar să ştiu că persoana cealaltă gândeşte toate acestea. 

28. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxat? 
  Prietenul meu şi sora mea.

29. Pentru ce te rogi cel mai des? 
  Pentru fericire...

30. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum? 
  Părinţii şi prietenii lor.

31. Care a fost primul tău vis împlinit? 
  Până acum doi ani obişnuiam să am vise foarte nerealiste. 

32. În ce an al vieţii tale ai simţit ca te-ai schimbat cel mai mult? 
 În ultimul an? Cam aşa cred... Oricum, nu m-am schimbat foarte mult niciodată.

33. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?
    Toate?

marți, 19 iulie 2011

Harry Potter si Talismanele Mortii - Partea a doua

Aseara, impreuna cu parintii, surioara si prietenul meu am fost sa vizionam ultimul film din seria Harry Potter, film ce ilustra a doua jumatate a ultimei carti.

Filmul mi s-a parut mult mai ok decat prima parte, poate si din cauza ca a trecut mai mult timp de cand am citit cartea si nu am mai observat asa de bine lucrurile care nu seamana. Sau poate, mai degraba, pentru ca mi-am dat seama de ce nu seamana anumite lucruri cu cele din carte. Am inteles ca anumite lucruri au fost excluse pentru ca altfel ar fi fost prea lung filmul, iar altele au fost bagate pentru a-l face umpic mai interesant (desi, dupa parerea mea, era mai interesant daca acolo se urma fidel cartea). 

In continuare am sa vorbesc despre cele cateva nesimilaritudini dintre film si care. Am sa incep cu chestile in plus: lupta dintre Voldemort si Harry Potter este mult mai lunga in film. In carte nu s-a folosit decat o vraja si s-a inteles clar ca motivul pentru care a murit Voldemort a fost propriul blestem. In film au o lupta destul de lunga. Banuiesc ca ei s-au gandit ca e mai interesant, mie insa mi se pare mult mai dramatic si mai frumos sfarsitul din carte. 

Au fost si lucruri care s-au scos: nu a mai aparut povestea lui Dumbledore (da, stiu, nu mai aveau unde s-o bage, lungeau filmul prea mult), Harry nu-i mai spune lui Neville de sarpe, in schimb le spune lui Ron si Hermione, lucru care in carte nu se intampla. El nu mai vorbeste cu ei inainte sa se duca la Voldemort. De asemenea, in carte nimeni nu simtea cand horcruxurile erau distruse. Iar cand este omorat sarpele, Voldemort este de fata, si abea acela este momentul in care Harry reinvie, ca sa zic asa.

Si mai era un lucru de care nu cred ca a putut cineva sa-si dea seama din film. Belatrix era iubita lui Voldemort. In carte el este de fata la moartea ei si isi iese din minti. De asemenea, la scena din padure, toti sunt descrisi ca avand urme pe fete in urma pedepselor aplicate de Voldemort, doar ea nu. Ea ii vorbea mereu ca unui iubit. Toate aceste chesti sunt descrise in carte dar nu si in film. In fine, nu e prea important, singurul lucru pentru care conteaza chestia asta este ca m-a inspirat pe mine sa scriu anumite lucruri. 

Cum spuneam si mai sus, aceste nesimilaritudini nu fac ca filmul sa nu fie unul fain. Din contra, filmul chiar mi-a placut, mi-au placut efectele... In fine, cred ca oricum se va uita toata lumea la el.

luni, 18 iulie 2011

Poze Practica Fagaras

V-am promis niste poze din practica, si am de gand sa ma tin de cuvant... Va las sa priviti.

La coborârea din tren

În camionul ce ne-a transportat până la Bâlea Cascadă şi, de aici, la Bâlea Lac în fiecare dimineaţă.

În şir indian urmăm traseul (nu au fost atât de mulţi decât în prima zi... la fel ca mine, din păcate)

pe traseu

o privire înapoi

era şi iarnă, şi ne-am jucat cu bulgări

prietenul meu cu Lacul Capra (fără el poza n-avea farmec)

Şi am ajuns pe vârf (Vânătoarea lui Buteanu - 2507 m)

Lacul Capra, din nou

Femeie din zăpadă - realizată de prietenul meu şi de încă un băiat (Gabi)

Cascada Bâlea

Lacul Bâlea