Poze Practica Fagaras

V-am promis niste poze din practica, si am de gand sa ma tin de cuvant... Va las sa priviti.

La coborârea din tren

În camionul ce ne-a transportat până la Bâlea Cascadă şi, de aici, la Bâlea Lac în fiecare dimineaţă.

În şir indian urmăm traseul (nu au fost atât de mulţi decât în prima zi... la fel ca mine, din păcate)

pe traseu

o privire înapoi

era şi iarnă, şi ne-am jucat cu bulgări

prietenul meu cu Lacul Capra (fără el poza n-avea farmec)

Şi am ajuns pe vârf (Vânătoarea lui Buteanu - 2507 m)

Lacul Capra, din nou

Femeie din zăpadă - realizată de prietenul meu şi de încă un băiat (Gabi)

Cascada Bâlea

Lacul Bâlea

Practica in Fagaras

Sunt convinsa ca de abea asteptati sa-mi auziti povestile despre practica din Fagaras, asa-i? In fine, o fi, n-o fi asa, tot le veti auzi, insa veti constata ca m-am intors de acolo umpic dezamagita. De ce dezamagita? Ei bine, pentru ca am fost atat de inteligenta incat din prima zi sa calc stramb si sa fac o entorsa de toata frumusetea, astfel ca toate celelalte zile le-am petrecut de una singura in camera de hotel. Mishto, nu? Dar, cu toate acestea, tot ma simt datoare sa vorbesc si sa va impartasesc impresile mele.

Deci... sa incepem cu prima zi. Prima zi, ziua in care am fost pe Vanatoarea lui Buteanu (primul meu varf de peste 2500 m din Romania - avea 2507 m). Ah, da, am uitat sa precizez cateva detali. Am fost cazati la cabana Balea Cascada (1234 m). De acolo ne lua in fiecare zi un camion care ne ducea la Balea Lac (vreo 2000 m, nu mai stiu exact). De aici incepeau toate traseele noastre, asa cum s-a intamplat si in prima zi.

Am pornit pe poteca marcata, urmand sa ajungem in circul suspendat de sub Buteanu. Pe durm am facut numeroase opriri, in care ni se povestea despre relief, despre plante... ce mai, tot ce trebuie sa stie un viitor geograf. Cand am ajuns in circ, am facut o oprire mai lunga. De aici o parte (printre care si eu) am urcat pe varf, o alta parte au ramas si au stat degeaba, iar altii s-au implicat in masuratorile care urmau sa fie executate in acest loc (pentru cei curiosi, faceam tomografi si radiografi ale solului, verificam daca lobi de solifluxiune mai sunt sau nu activi, cautam permafrost, verificam duritatea rocilor, cautam diferite caracteristici ale ghetarilor de pietre - prin toamna ni se vor impartasi si noua rezultatele analizelor, poate le veti afla si voi). 

Cum spuneam, eu si cu inca cativa colegi am decis sa urcam pe varf, dar nu are rost sa va spun prea multe despre asta, in curand voi posta pozele, si atunci veti vedea mai bine, caci cred ca e cam plictisitor, atat pentru voi, cat si pentru mine, sa povestesc cum am urcat aici. Voi trece direct la partea in care am calcat stramb, moment ce mi-a pus sentinta de a-mi petrece tot restul practicii in camera de hotel. Acest lucru se intampla la coborare. Trecusem deja de Balea Lac, mergeam pe poteca ce ducea spre cabana noastra. Chiar acolo era un drum drept. Calcasem stramb deja de doua ori, dar priciorul revenise repede la normal datorita bocancului. Oricum, nu-mi faceam griji, obisnuiesc sa calc usor stramb de fiecare data cand cobor. Si am calcat stramb si a treia oara. La inceput s-a intamplat la fel. Piciorul meu s-a dus putin in jos, loc de unde ar fi revenit, daca nu m-as fi aflat exact pe marginea unei pietre, de unde piciorul meu s-a dus si mai jos. Am auzit glezna paraind, si am stiut ca in urmatoarea zi nu voi mai putea merge. Speram doar sa-mi treaca repede, sa pot merge celelalte zile. M-am ridicat rapid, si am coborat asa restul pantei. Lucru care poate ca n-a fost cel mai bun, dar ce puteam face? Stiu ca a contribuit la umflarea mai accentuata a piciorului, dar asta era. N-am fost atenta, asa ca a trebuit sa raman in camera tot restul practici. Noroc ca prietenul meu imi povestea tot ce le spunea profu, imi povestea cum decurgeau masuratorile, ca sa fiu si eu la zi.

Nu stiu daca m-ai are rost sa va povestesc cum au decurs zilele in care am stat in camera. Nu cred ca are rost sa va vorbesc nici despre ultima zi pe munte, in care am urcat si eu cu camionul la lac, iar apoi m-am intors cu telecabina. Va voi vorbi alta data, caci am multe de spus despre aceasta telecabina, dar nu de bine, in orice caz. Ideea e ca pentru mine cele mai frumoase zile au fost prima si ultima, sau, de fapt, a doua si ultima, adica aceea in  care am putut urca pe munte, si ziua intoarceri acasa, cand ne-am plimbat prin Sibiu, lucru pe care l-am putut face si eu. 

Plimbarea aceasta de o ora prin Sibiu a fost foarte placuta, chiar daca afara ploua. Ne-am prostit, am facut poze, am fugit prin fantana (pentru cei ce cunosc tasnitoarea din Sibiu). Foarte placut. Si am hotarat, impreuna cu toti colegii, ca va trebui sa revenim la Sibiu. 

Cam aceasta a fost excursia noastra. Ieri la 10 jumatate seara am ajuns in Timisoara, acasa. Cand voi avea acces la calculatorul pe care am descarcat pozele, voi posta si cateva poze pe blog, ca sa vedeti mai bine cum sta treaba.

Cele mai frumoase locuri vizitate de mine

La ce iti zboara gandul in sesiune? La ce altceva daca nu la cele mai frumoase locuri pe care le-ai vazut pana acum, la acele locuri pe care candva iti doresti sa le revezi. Asa ca, despre ce ar fi mai potrivit acum sa scriu, daca nu despre acestea? Asa ca m-am gandit sa fac un top al locurilor minunate pe care le-am vazut eu, singurul regret fiind acela ca prin imagini si cuvinte nu voi fi in stare sa redau intreaga frumusete a ceea ce am vazut.

1. Golful Kotor - Muntenegru - este, cu siguranta, cel mai frumos loc pe care l-am vazut. Marea si muntele se imbina atat de frumos aici, incat eu ma simt ca in paradis. Sincer sper ca asa sa arate raiul. Caci, va spun sincer, nimic nu este mai frumos decat ca in momentul in care te trezesti sa privesti pe geam si sa vezi muntele ce coboara usor in mare, sau, in momentul in care plutesti pe o saltea in largul marii, sa stai sa privesti muntele ce se apropie de tine. Daca ar fi sa-mi aleg un loc, oricare, unde sa locuiesc, intr-o asemenea zona mi-ar face o deosebita placere. Ah, si ca totul sa fie perfect, acest peisaj minunat este completat de cel al caselor traditionale din piatra, ce se potrivesc perfect in acel peisaj. Deja am repetat de prea multe ori cuvantul perfect, nu?

2. Cinque Terre - Italia - dupa cum v-ati putut da deja seama, imi place combinatia de munte si mare. In aceasta zona ni se ofera un alt fel de peisaj montano-marin, insa este la fel de frumos. Motivul pentru care se afla pe locul doi este izolarea zonei care nu ma face neaparat sa-mi doresc sa locuiesc aici, insa nu ma deranjeaza sa vin sa o vizitez, sau sa o revad, sa o revad de multe ori. Ce e deosebit aici, e ca linia orizontului e deschisa, caci, nefiind golf, nu exista muntii care sa limiteze marea, iar aceasta se intinde la nesfarsit. Va spun sincer, ca nimic nu este mai frumos decat sa stai sa privesti culoarea albastra a acesteia vibrand odata cu miscarea valurilor. Si nimic nu este mai placut decat sa faci o baie intre stanci, in acea apa curata si adanca. Totul este completat de vegetatia de pe mal, de bogatia florei si faunei marine, si de acele minunate sate construite pe stancile ce cad in mare.

3. Parcul natural Triglav - Slovenia - Sincer regret ca aceasta zona nu e mai aproape, caci daca ar fi fost, pe ea mi-as fi ales-o la licenta. Acest parc este situat in Alpii Iulieni (sau Alpii Iuliei), care sunt Alpii de pe teritoriul Sloveniei. Zona abunda de relief carstic, atat de suprafata, cat si de adancime, iar acesta este preferatul meu. Calcarul este roca ce e in stare sa creeze cele mai minunate peisaje. Iar, din punct de vedere stiintific, aceasta zona mai prezinta un avantaj: existenta reliefului glaciar si periglaciar. Ceea ce o face un subiect extrem de interesant de studiat. Dar, chiar si pentru cei ce nu sunt geografi, ci doar simpli iubitori de munte, zona aceasta ofera peisaje minunate. Trasee se pot gasi de toate felurile, de la foarte usoare, la foarte dificile.

4. Paris - Franta - Inainte sa vizitez Parisul, am vazut o gramada de poze cu el, poze ce m-au facut sa-mi doresc sa-l vizitez. Si stiti ce am exclamat cand am ajus acolo? Wow, este mult mai frumos decat se vedea din poze. Intr-adevar, Parisul este superb, cred ca cel mai frumos oras pe care l-am vazut eu. Toate cladirile sunt atat de frumoase, atat de elegante si de semete. Mi-e greu sa descriu in cuvinte tot ceea ce am vazut acolo, dar sper sa ma credeti pe cuvant ca mi-a placut extrem de mult.

5. Venetia - Italia - Ultimul obiectiv din topul meu este cu siguranta unul pe care imi doresc sa-l revad cat mai curand. Cand am fost aici, am vizitat orasul pe graba, neavand decat trei ore la dispozitie. Cu toate astea, trebuie sa recunosc ca imaginea aceea a strazilor inundate, a cladirilor ce se nasc direct din apa, este extrem de atractiva, de pitoreasca. Totul este completat de minunatele gondole, ce ii dau Venetiei o atmosfera de-a dreptul regeasca. Ah, si sa nu uit de vitrinele magazinelor, pline cu masti si rochii pentru carnaval. 

Desigur, mai sunt multe alte locuri minunate pe care le-am vazut, si topul meu s-ar mai putea extinde foarte mult. Dar m-am hotarat sa ma limitez doar la cinci locuri, caci cred ca as putea vorbi despre asta chiar si doua zile incontinuu.

Cheile Sighistelului

In ultima vreme nu-mi mai vad capul de proiecte, insa nu am putut rezista tentatiei si mi-am facut timp sa merc intr-o excursie in Cheile Shigistelului, impreuna cu organizatia Prusik, la al carei curs de speologie sunt inscrisa. Excursia a fost super, am avut ocazia sa vizitez niste pesteri destul de dificile si foarte frumoasa. N-am sa vorbesc prea mult despre asta, am sa pun niste poze si am sa va las si pe voi sa va bucurati macar de o mica parte din ceea ce m-a bucurat pe mine.

Pojejena

Daca va intrebati cumva de ce nu am mai scris nimic in ultimele... aproape doua saptamani, raspunsul este pentru ca am fost plecata. Am fost plecata un timp destul de lung, iar acum s-au adunat destul de multe lucruri despre care as vrea sa scriu pe blog. Dar, alta alegere n-am, decat sa le iau pe rand, asa ca am sa incep prin a va povesti excursia mea, iar, prin postari ulterioare (pe care le voi face astazi sau zilele viitoare), veti afla si alte lucruri care s-au intamplat in viata mea sau s-au plimbat prin mintea mea.

Deci, unde am fost eu plecata? Ei bine, impreuna cu prietenul meu, m-am dus la parintii lui, in Pojejena. N-am sa va plictisesc cu impresile mele despre persoanele pe care le-am cunoscut acolo (care, de altfel, mi-au parut oameni super), ci am sa va vorbesc mai mult despre locuri. De altfel, noi nici n-am stat prea mult timp in sat. 

In trecut, in acea zona, fiecare familie obisnuia sa aiba o coliba, o mica casuta, alta decat cea din sat, undeva pe dealurile din apropiere. Acesta era locul in care oamenii traiau pe timpul verii. Aici se mutau cu toate animalele si-si desfasurau viata in continuare, pana la venirea toamnei (daca voi cunoasteti deja genul acesta de detalii, sa ma scuzati ca v-am plictisit cu ele, dar eu sunt oraseanca, eu n-am de unde sa stiu). O astfel de coliba au avut si bunicii prietenului meu, aflata la aproximativ 12 km de sat. Acesta este locul spre care ne-am indreptat noi, locul in care ne-am petrecut majoritatea noptilor cat am stat la el (cu exceptia primei si a ultimei nopti). 

In prezent, toate colibele din jur, odata populate, sunt pusti, asa ca a fost extrem de interesant si de placut sa petrec o saptamana de izolare, o saptamana in care zgomotele din jurul meu s-au schimbat din zgomotele produse de masini, de oameni, de usi trantite, in minunatul cantec al pasarilor, placuta adiere a vantului, sau sunetele produse de diferite insecte sau animale. Peisajul ce ni se oferea vederii din acel loc, sau din locurile pe unde ne-am plimbat era si el in armonie cu corul acela minunat al naturii. Dunarea vazuta de sus este superba, iar privind spre linia orizontului, ochii nu vor intalnii bariere in calea privirii decat departe, in Serbia, in locul in care muntii lor incep sa creasca in altitudine. Astfel privirile tale pot trece peste o multime de orase sarbesti, mai intai cele de la malul Dunarii, apoi cele din ce in ce mai indepartate, pana se ajunge la contactul cu muntii. Iar acest spectacol ramane la fel de placut si pe timpul noptii, cand milioane de lumini scot in evidenta orasele si satele sarbesti, dar si putinele sate romanesti ce se pot zari de acolo. 

Cred ca v-ati dat seama deja ca am petrecut o saptamana minunata, o fantezie in doi, ca ne-am intors de acolo extrem de relaxati si multumiti, cu noi forte gata sa atacam sesiunea ce se apropie cu repeziciune. Poate voi reveni pe viitor cu poze din aceasta excursie (nu va promit, dar eu asa sper), iar atunci veti putea vedea si voi pe unde am umblat.

Herculane

Drgii mei cititori, n-am mai scris de mult si m-am gandit ca poate acest lucru v-a intristat. Dar cred ca ma intelegeti si pe mine, am fost ocupata cu facultatea, dar si cu alte chesti care ma fac cand mai fericita, cand mai trista, cand sa plutesc pe un norisor, cand sa turbez de nervi, doar pentru ca apoi sa plutesc din nou pe norisori roz si frumosi. Poate va dati seama despre ce vorbesc, daca nu am sa va spun pe scurt: primele zile ale unei relati. Dar nu despre asta vreau sa discut cu voi. M-am gandit sa va arat cateva poze de la Herculane, unde am fost acum doua saptamani, intr-o excursie cu facultatea pentru a face practica de la geografia turismului. Excursia a fost minunata, multa distractie, nopti nedormite, urcat pe munte in timpul noptii, baie la cloaca (ma rog, eu mai putin, din cauza unor evenimente mai putin favorabile) si ziua si noaptea, urcat pe munte in timpul zilei, o coborare asa cum nu am mai executat de mult (cam de cand eram micuta si o alta mana o tinea pe a mea: cea a tatalui), discoteca, iar baie la cloaca, gratare, glume, rasete, povesti de toate tipurile... Cred ca intelegeti ce vreau sa zic. Am sa va mai arat niste poze, va previn doar sa nu va asteptati la o calitate crescuta, caci n-au fost realizate de mine, ci de altcineva care, cred, nu poseda un aparat atat de bun.