Iată locul în care mi-aş dori să mă aflu acum. În Muntenegru, în Golful Kotor, de preferinţă în Lepetane. Să fie dimineaţă. Abea m-am trezit şi ies pe terasă. Este aceeaşi terasă şi acelaşi apartament unde am stat prima oară când am fost în Muntenegru. Însă acum nu sunt cu părinţii mei. Prietenul meu împarte camera cu mine, iar celelate camere sunt ocupate de alţi prieteni şi colegi. Eu ies pe terasă în timp ce toţi ceilalţi dorm. E devreme, însă soarele deja luminează acei munţi minunaţi, scăldaţi de apele mării, foarte liniştită în acest golf. Stau pur şi simplu şi privesc în zare, în timp ce prin minte încă mi se plimbă imagini de seara trecută: cum am petrecut cu toţii împreună, am privit apusul, am petrecut din nou, apoi imagini din momentul în care am rămas singură cu prietenul meu... atingeri încă proaspete pe trupul meu... În ritmul valurilor care se mişcă încet nu pot să mă gândesc decât la un singur lucru: "Am totul!"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu