Mi-am amintit zilele trecute de un film pe care l-am vazut mai de mult si al carui nume l-am uitat, film in care un barbat ce era proxenet (nu stiu daca e neaparat corect, imi mai amintesc ca se ocupa si cu industria filmelor porno si cu o gramada de afaceri ilegale) pica pe fereastra si, in urma loviturii provocate de aceasta cadere, isi pierde memoria si apoi incepe sa-i ajute pe cei pe care inainte ii chinuia si sa ii apere de altii ce ar fi vrut sa ii faca rau. Altfel spus, din rau devine bun, personalitatea lui se schimba in urma acestei pierderi de memorie.
Ei bine, ideea acestui film m-a facut sa-mi pun intrebarea daca asa ceva este chiar posibil si cum ne-am comporta noi in cazul unei amnezi. Ca uitam cine suntem si cine sunt persoanele care ne erau apropiate e logic, dar oare uitam si felul nostru de a fi sau acesta este scris intr-un alt cod, ca sa zic asa, si nu se uita? Cred ca aceasta problema este asemanatoare cu aceea daca ne nastem cu aceasta personalitate sau ea se creaza. In cazul in care ne nastem cu o anumita personalitate, atunci oricat de amnezici am fi, nu ne vom putea uita felul de a fi, dar daca aceasta este rodul experientei pe care am acumulat-o de-a lungul vietii, atunci ea va disparea o data ce va disparea si amintirea acestei experiente.
Parerea mea in ceea ce priveste toate aceste chestiuni ar fi ca avem anumite trasaturi cu care ne nastem, insa grosul personalitatii noastre se formeaza in concordanta cu conditile de mediu. Stiu ca s-au facut destul de multe studii de genul acesta (pe gemeni crescuti in medi diferite sau asa), insa eu nu le-am citit, deci nu pot spune ca vorbesc in cunostinta de cauza, dar asa imi pare mai logic. Noi putem fi din nastere impulsivi sau foarte calmi sau mai stiu eu cum, insa, in functie de mediul in care traim si de felul in care ceilalti oameni se poarta cu noi, s-ar putea ca aceasta trasatura a noastra sa se accentueza sau aproape sa dispara, ramanand doar ascunsa undeva in interiorul nostru si iesind la iveala foarte rar.
Deci probabil ca caracterul tau s-ar putea schimba in urma unei pierderi de memorie si probabil, atunci s-ar manifesta doar trasaturile cu care ai fost nascut, cele dobandite disparand.
Insa, acum, daca stau sa ma gandesc mai bine, imi dau seama ca n-am gandit tocmai corect si ca am neglijat un lucru: in cazul unei amnezii nu vei uita tot. Da, uiti cine esti, uiti despre ceilalti, iti uiti trecutul... insa nu uiti sa citesti sau sa aduni, inca mai raman actiuni despre care iti aduci aminte. Nu te intorci la stadiul de bebelus care nu se poate descurca singur, ci exista cunostinte care raman. Si s-ar putea ca si personalitatea ta sa faca parte dintre acestea. Ar fi interesant, ar trebui sa ma uit daca nu s-au facut ceva studi in legatura cu acest fenomen si ar trebui, binenteles, sa vorbesc cu taica-miu. Promit ca pana nu voi fi mai informata nu voi mai spune nici un cuvant despre acest subiect...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu