Cu toate ca azi toata lumea vorbeste de Michael Jackson, eu nu am s-o fac. Fac parte dintre acele persoane care nu priveste aceasta moarte ca pe o pierdere. Steaua muzicii lui a apus oricum de mult. Gloria lui muzicala se datoreaza trecutului, si nu cred ca a mai scos vreo piesa valabila in prezent. In ultima vreme nu s-a mai facut remarcat decat prin procese sau operatii estetice. Deci, nu vad ce am pierdut. El a murit, iar, in fond, toti oamenii sunt muritori si asta e, iar muzica lui poate sa traiasca in continuare. Cum nu mai asteptam nimic gradios din partea lui pe viitor, faptul ca a murit el sau un om total necunoscut mi-e tot aia.
Si, am sa ma leg de ceea ce am spus mai sus si am sa continui cu o idee (sau mai degraba sentiment) pe care o resimt tot mai puternic in ultima vreme. Este vorba de faptul ca eu incep sa ma simt din ce in ce mai mult ca si cum eu n-as face parte din aceasta lume. Ma simt din ce in ce mai diferita, toti ceilati imi apar ciudati, valorile lor imi par incorecte, felul lor de a privi viata mi se pare in totala neconcordanta cu ceea ce cred si ce astept eu de la aceasta lume.
Nu stiu daca am exprimat corect ceea ce simt, insa voi incerca sa explic mai detaliat in cele ce urmeaza. In primul rand, e vorba de gusturile mele, care incep sa difere tot mai mult de ale tuturor celor pe care ii cunosc. Nu stiu daca m-as putea inscrie in vreo categorie. Eu ascult metal, dar ma imbrac normal, iar acest lucru nu il fac din cauza fricii de a fi diferita sau de a ma exprima prin imagine, ci pentru ca simt ca a ma imbraca normal ma caracterizeaza. Nu m-as putea imagina imbracata in niciun alt fel de haine, nu mi se pare ca ma caracterizeaza. Oh, si sa nu intelegeti prin normal "la moda", pentru ca nu, asta nu ma caracterizeaza. Habar n-am de tendite si singurul lucru de care tin cont e sa-mi placa respectiva piesa de imbracaminte. Binenteles ca garderoba mea s-ar putea sa fie intr-o oarecare masura la moda, avand in vedere ca-mi cumpar hainele din magazine, unde se urmeaza tendinta, dar n-am nici o problema in a purta o piesa vestimentara pe care o am de 4 ani, daca inca mai mi-e buna, mai imi place si mai e intreaga.
Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc. Nici felul in care ma imbrac, nici muzica pe care o ascult, nici amandoua combinate nu ma particularizeaza chiar asa de tare incat sa ma faca sa ma simt atat de diferita. E mult mai mult de atat. As mai putea sa adaug ca iubesc natura, ca ador sa urc pe munte, ca imi place sa citesc, sa scriu si ca sunt crestina, si tot nu cred ca ar fi suficient pentru a se putea intelege de ce ma simt asa de diferita.
Si uite ca am ajuns si la o prima concluzie, in acest post pe care il scriu mai mult in speranta de a ma autointelege: nu gusturile mele ma fac sa ma simt asa. Da, probabil sunt diferite de a multora, dar e destul de car ca nu acesta e criteriul dupa care ii evaluez eu pe ceilalti, deci nici pe mine nu ma va face sa ma simt altfel. Ceea ce eu, insa, apreciez, caut, sau evaluez la un om e setul lui de valori si modul in care priveste viata. Si aici simt un mare gol, o mare diferenta intre mine si ceilalti. Desigur, nu generalizez. Cu siguranta nu sunt singura persoana care crede ceea ce crede si care are un anumit set de valori in viata. Insa cei ca mine sunt putini si s-ar putea sa se simta si ei la fel de pierduti in lume, asta daca n-au avut norocul sa se gaseasca si atunci sa poata alcatui un cerc al lor, o lume separata din care simt ca fac cu adevarat parte.
Mi-ar fi greu sa zic exact care este setul meu de valori, dar cred ca gusturile mele va pot conduce vag inspre ghicirea lui. Insa, ceea ce vreau cu adevarat sa spun, e ca raman de multe ori mirata privind lumea din jurul meu. Ma frapeaza incultura unor persoane pe care obisnuiam sa le consider mediocred (iar daca sunt cu adevarat mediocre, atunci e groaznic, caci nu cred ca eu ma ridic prea mult deasupra mediocritati, deci sunt si eu la fel ca ele), ma frapeaza faptul ca cei din jurul meu citesc atat de putin, ca exista persoane care se vor cultivat si inteligente si cu toate acestea ele nu pot avea o parere proprie despre nimic din ce se intampla in jurul lor. Faptul ca vad persoane care se conduc dupa ceea ce e la moda, care nu fac decat ceea ce e la moda, nu poarta decat ceea ce e la moda, nu asculta decat ceea ce e la moda si, in general, pentru care nu conteaza lucrurile care nu sunt la moda e cu adevarat socant pentru mine. Mai ales cand aceste persoane nu vin din mahalale sau alte medii in care e normal sa nu prea ai pareri propri, mai ales cand aceste persoane se vor inteligente si fruntase, cand ele se considera a fi situate undeva foarte sus (sau macar sus).
De multe ori raman mirata si in momentul interactiunii cu parintii diverselor persoane si observ ca setul de valori pe care acestia incearca sa-l iduca odraslelor lor e total diferit de setul de valori al familiei mele. Mie mi se pare ciudat sa iti incurajezi copilul sa se imbrace sexi in detrimentul bunului gust sau chiar in detrimentul imbracamintei care il face sa arate bine. Parerea mea este ca in vestimentatie exista anumite reguli care trebuie respecate, iar asta iti da clasa. Ah, si nu trebuie uitata adecvarea imbracamintii la ocazie.
Un alt lucru care m-a frapta, tot legat de paritii si copii, a fost faptul ca mi-a fost dat sa aud o mama care se plangea ca nu mai stie ce sa faca cu fica-sa ca sta toata ziua sa citeasca, in loc sa mearga si ea la sala. Eu stind-o pe fata ca este foarte slaba, ca are o viata destul de activa din care nu lipsesc nici iesirile si nici sportul din cand in cand, nu o pot intelege pe acea mama. A-ti umple timpul liber cititn mi se pare o actiune destul de potrivit si eram ferm convinsa ca orice parinte ar incuraja-o. Dar se pare ca exista si parinti care prefera sa-si vada fetele animatoare prin cluburi decat sa le vada citind.
Si as putea sa continui cu multe exemple de oameni care se comporta ciudat, care au valori ciudate, care privesc viata total diferit de mine si pentru care stirile de la ora cinci sau o poza facuta de paparazzi sunt mult mai importante decat o discutie dintre doi intelectuali sau decat o carte citita. Si ceea ce ma mira cu adevarat nu e faptul ca acesti oameni exista, ci faptul ca ei spun ca fac parte dintr-o categorie siociala de varf si ca se cred mai sus decat multi altii.
Poate ca am avut un tot prea superior in aceasta postare, poate ca par a ma considera mai sus decat toti. Nu este asa. Sunt multi oameni deasupra mea, mutli oameni la valoarea carora mi-ar placea sa ma ridic si eu. Ceea ce vroiam eu sa scot in evidenta este faptul ca nu intelege de ce unii oameni isi aleg modele peste care s-ar putea ridica cu usurinta (sau chiar sunt peste ele, dar ei se chinuie sa se coboare la nivelul lor), iar pe cei ce sunt, de fapt, deasupra lor, ii desconsidera.
Un comentariu:
Sa ai norocul sa dai peste oameni cu aceleasi valori ca si tine, atunci cand ele nu se conformeaza standardului e un lucru destul de mare. Intotdeauna oamenii au avut nevoie de modele, doar ca in trecut modelele erau mama si tata, eventual un membru de familie, in orice caz selectia era limitata la apropiati si nu foarte multi aspirau sa ajunga ceva mai mult si chiar reauseau. Acum modelele sunt la televizor, sa ai "de toate" sau "valoare" inseamna sa ai bani, cei mai bogati si faimosi oameni sunt cine sunt si tot asa. Oricum don't worry, idea e ca mai sunt oameni ca tine, cunosc eu cativa :)
Trimiteți un comentariu