Profesoara de fizica

Am observat ca tot mai multi oameni vorbesc despre profesori pe bloguri... O fi vreo moda? Nu stiu, dar eu m-am hotarat sa ma alatur si eu acestui cerc al vorbitorilor despre profesori. Nu de alta, dar termin acum liceul si ar fi bine sa se stie ce gandesc si ce cred eu despre profesori. Ar fi bine sa-mi laud si eu una dintre putinele profesoare care a fost cu adevarat profesoara si, poate, daca voi mai avea chef, sa vorbesc despre greselile pe care altii le-au facut sau le fac...

Oricum, acesta va fi un post dedicat profesoarei de fizica, despre care cred ca pot spune ca a fost cea mai buna profesoara pe care am avut-o in tot liceul. Cu totii am iubit-o din prima clipa si nu a existat niciodata cineva care sa fi spus ca n-o place, nici macar cei ce aveau note mici, nici macar colegul meu care ajungea mereu in pragul corigentei si se salva si el cu greu abea in ultimele momente. Cred ca acest simplu adevar este suficient pentru a-i demonstra calitatea de buna profesoara, insa va voi explica in continuare si de ce am iubit-o.

Mereu ne-a expus materia ei cu daruire, cu bucurie, mereu se vedea ca-i face placere sa se afle in sala de clasa si ca nu ar fi preferat sa se afle oriunde altundeva in acel moment. Era fericita in mijlocul nostru si ne facea si pe noi sa fim fericiti in preajma ei. Si-a iubit materia mereu, astfel incat am ajuns si noi sa o iubim. Nu invatam pentru note, nu invatam de frica, invatam mereu pentru ca ne placea, pentru ca ceea ce ne spunea ea ni se parea incredibil de simplu si de frumos. Un timp chiar m-am gandit daca nu ar fi bine sa ma duc la facultatea de fizica. De fapt, inca ma mai gandesc la ea ca la o a doua facultate, eventual. Si doar ei ii datorez aceasta.

La orele ei nu am fost niciodata stresati. Noi mereu am avut obiceiul sa chiulim atunci cand nu invatam de pe la diverse ore, insa foarte putini au chiulit de la orele ei chiar si in aceste conditii. De fapt, cred ca un trei la ora ei nici n-ar fi parut asa o tregedie cum ar fi parut un cinci pe la alti profesori care se chinuiau sa te si faca sa te simti cat mai prost dupa ce ai luat aceea nota si care nu se puteau abtine sa nu te faca sa le urasti materia pe veci. Fizica nu cred sa fie cineva care s-o urasca, cu toate ca au fost destuli care sa fi luat note mici in decursul acestor patru ani in care am avut-o profesoara.

Acum vreau sa spun ca aprecierea noastra pentru ea este cu atat mai mare cu cat dirigintele nostru a fost cam absent in viata noastra de elevi, iar de la ea am putut primi toata dragostea de care acesta ne-a privat sau pe care, poate, pur si simplu n-a stiut sa ne-o arate. Ea, in schimb, mereu s-a preocupat de noi, mereu ne puteam plange la ea de diverse probleme pe care le aveam ca elevi, mereu ne consola atunci cand ne simteam nedreptatiti de diversi profesori. Chiar si acum, la banchet, de unde dirigintele nostru a lipsit, ea a venit si a dansat cu noi, a venit sa se intereseze de cum ne simtim si asa mai departe. Ea si cu profesoara de biologie, ca si ea a fost destul de simpatica. Iar acum, la sfarsit de liceu, ne-a pus pe toti sa scriem cate ceva din ceea ce ne reprezinta pe noi, ce ne-a marcat in timpul liceului, etc., lucruri care in alte clase au fost facute de catre diriginti.

Deci, trebuie sa-i multumesc astfel doamnei profesoare Corina Briac pentru dragostea pe care a depus-o in munca ei, pentru felul in care a stiut sa ne iubeasca si sa se faca iubita, pentru felul in care a stiut sa ne faca mereu atenti si dornici a invata, pentru felul in care ne-a luat sub aripa ei protectoare atunci cand altii ne-au lasat sa cadem, pentru tot ce a facut pentru noi sau pentru orice alt elev. Mii de multumiri!