vineri, 19 iunie 2009

Mi-e dor de viata


In ultima vreme sunt atat de stresata incat nu mai sunt in stare sa savurez nimic asa cum ar trebui. Nimic nu ma bucura cum o facea inainte, nimic nu ma relaxeaza suficient. Asta in cazul in care trec peste lucrurile pe care nu le fac pentru ca ma simt pur si simplu vinovata ca acord atentie altei actiuni in afara invatatului. Si stiti care e problema? Nici macar de invata nu invat in timpul asta, pentru ca dupa trei - patru ore de invatat simt deja ca am invata destul intr-o zi, ca-mi ajunge, asa ca incep sa nu fac nimic, sa stau pur si simplu degeaba, pierd vremea. Nici nu invat, dar nici nu ma relaxez. De fapt, cred ca in momentele astea nu fac decat sa ma stresez si mai tare, invartindu-ma intre o carte pe care s-o citesc, un joc pe care as vrea sa-l joc si toate cartile pe care le am de invatat pentru examenul de bacalaureat.

Abea seara (asa dupa 8) mai ies pe afara cu o prietena si atunci mai uit cat de cat de stresul care apasa tot timpul pe mine. Nu, binentles ca acesta nu dispare total, ca inca mai persista, insa, stiti cum e, cum mai e cineva cu mine am impresia ca il impart, ca nu mai apasa cu toata greutatea pe umeri mei. Mai ales ca prietena mea se intereseaza mereu in legatura cu stadiul pregatirii mele si mereu incearca sa ma linisteasca (ea a trecut anul trecut prin asta). Iar daca se intampla sa nu fim numai noi, ma simt foarte bine atunci cand toti cei prezenti incearca sa ma linisteasca.

Dar astea sunt momente scurte. La 12 noapte intru in casa, dorm, iar a doua zi stresul si emotile revin din nou, mai puternice, ca doar examenul e tot mai aproape. As vrea sa stiu si eu niste metode de a nu ma mai stresa, dar mereu mi se pare ca nu sunt suficient pregatita, ca sunt lucruri pe care inca nu le stiu, ca inca mai intalnesc probleme cu care nu ma descurc, iar acum nici nu mai am pe cine sa intreb, ceea ce e de-a dreptul groaznic. Si mai stiu ca din cauza emotilor voi pierde foarte mult la examen, dar asta, in loc sa ma determine sa ma linistesc, sa ma calmez si sa privesc totul lucid, ma agita si mai tare.

Nu stiu ce sa mai fac, ma simt de parca ma indrept spre moarte, nu spre un examen care va trece. Mai bine sau mai prost, dar va trece. Oh, ma urasc, pe mine si emotile mele! Abea astept sa termin cu tot.

Niciun comentariu: