M-am gandit ca poate ar fi cazul sa vorbesc si despre Timisoara. De ce? Ei bine, pentru ca este orasul in care m-am nascut, in care am copilarit si in care traiesc. Pentru ca este un oras de care chiar sunt mandra, cu toate ca nu sunt la fel de mandra si de Romania mea.
Da, eu chiar imi iubesc orasul. Il iubesc impreuna cu zona lui centrala minunata, cu Piata Unirii cea plina de terase si mereu elegata, impreuna cu multele cladiri vechi, construite intr-un minunt stil arhitectural din zona Maria si mai departe, inspre Iozefin, impreuna cu florile din centru, cu opera, cu catedrala, chiar si cu zona mea (Bucovina), cu toate ca de multe ori se intampla sa puta.
Dar ce ma face pe mine sa fiu cu adevarat mandra de orasul meu? Nu cladirile, sau nu doar cladirile. Nu, ceea ce m-a facut cu adevarat sa ma unflu in pene pentru ca sunt Timisoreanca a fost constatarea faptului ca mentalitatea oamenilor ce locuiesc in acest oras este cea mai apropiata de mentalitatea vest europeana. Oamenii sunt deschisi si gata sa accepte noul, sau, cel putini, mai deschisi decat in oricare al oras am fost. Am realizat aceste lucruri dupa ce m-am intor de la Sibiu, oras de care am fost dezamagita (dar nu voi vorbi despre asta aici; poate altadata) si mi-am dat seama ca niciunde nu e ca in propriul meu oras.
Noi ne mai putem mandri si cu faptul ca de la noi a pornit revolutia din 1989. Eu una sunt foarte mandra de asta si regret sincer ca n-am putut participa activ la ea, datorita faptului ca pe atunci eram inca nenascuta. Dar asta e. Cu toate astea continui sa ma simt mandra cand aud vorbindu-se de revolutie si de Timisoara. Si pe masura ce citesc diverse carti nu ma pot opri sa nu constat cat de mandra sunt de revolutia noastra.
Acum, ca am inceput sa vorbesc despre un simbol al Timisoarei (revolutia), voi continua cu cateva alte simboluri. Unul dintre acestea este catedrala mitropolitana. Adevarul este ca mie intodeauna mi-a placut aceasta cladire si, de fiecare data cand trec pe acolo, nu pot sa nu ma opresc pentru cateva secunde si sa exclam: "Doamne, ce frumos!". Daca ne referim la cladiri as mai putea aminti si opera, piata Victoriei, Piata Unirii, etc.
Raul Bega consider ca este un alt simbol al orasului, macar datorita faptului ca se poate afirma ca Timisoara este orasul de pe Bega. Poli, echipa noastra de fotbal, care, din pacate, a trebuit sa-si schimbe denumirea, este si ea destul de cunoscuta in afara orasului.
Mai multe lucruri nu prea-mi vin in cap. Poate ar mai fi de spus ca am vazut de multe ori orasul nostru pe la diferite emisiuni germane, iar totul acestora era laudativ, in special datorita existentei centrului de refugiati. Deci si acesta este extrem de important pentru noi si am putea spune ca a devenit un adevarat simbol al Timisorii moderne.
Daca voi mai stiti si alte lucruri cu care acest oras se poate mandri, va rog sa mai completati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu