Tocmai am terminat de citit aceasta carte si constat ca imi este extrem de greu sa vorbesc despre ea. Si prin a vrobi despre ea inteleg a spune ceva cu totul diferit decat "a fost extraordinara", "absolut minunata", "fantasitca", "merita citita" sau alte lucruri de acest gen, cu toate ca si acestea sunt adevarate.
Da, cartea a fost intr-adevar minunata, dar de ce? Imi este foarte greu sa-mi motivez parerea fara a vorbi de continutul cartii (macar partial), fara a spune ca aceasta carte prezinta istoria unei familii de-a lungul unui secol, de la infiintarea satului Macondo de catre primul Buendía, pana la distrugerea lui, odata cu moartea ultimului descendent al acestei familii. Toate personajele mi s-au parut absolut fantastice si cred ca as putea afirma ca ele traiesc etern datorita repetitiei numelor lor in timp. De fiecare data cand un personaj moare, mai ramane un altul cu acelasi nume ca al sau, gata sa duca mai departe povestirea. Acest lucru nu se schimba decat in finalul cartii, cand toate personajele mor fara ca nimeni sa le mai poarte numele, incheind astfel povestea acestui veac de singuratate.
Cartea este circulara si, cu toate ca intri direct in mijlocul actiuni, este usor sa-ti dai seama ca satul, despre care afli umpic mai tarziu ca a fost intemeiat de Jose Arcadio Buendia, este abea la inceput, si se termina cu distrugerea lui si cu moartea ultimilor descendenti ai familiei. Pe parcursul desfasurarii intamplarilor satul evolueaza si el, la inceput crescand din ce in ce mai mult, asigurandu-si tot mai multe legaturi cu lumea, pentru ca apoi sa inceapa sa decada treptat, pana la distrugerea completa. Membrii familiei Buendia sunt intodeauna membri importanti in viata aceste comunitati care este influentata de actiunile lor.
Am intalnit si cateva idei interesante in aceasta carte, cum ar fi aceea ca sentimentul de singuratate sau de fericire nu depinde de loc de persoanele din jurul tau, ci doar de relatia ta cu tine, din felul in care tu te raportezi la propria ta persoana si de cat de impacat esti cu sinele. O alta idee interesanta este aceea a circularitatii timpului, a faptului ca evenimente ce s-au pentrecut in trecut se vor repeta intr-un vitor mai apropiat sau mai indepartat, ca si cum acesta nu ar trece, ci s-ar invarti intr-un cerc, astfel incat totul are o anumita lege a repetitivitatii. Au mai fost si alte idei, dar nu vi le spun pe toate pentru a va lasa sa va bucurati singuri de descoperirea lor atunci cand veti citi cartea.
Trebuie sa mai spun ca Gabriel Garcia Marquez are un stil extraordinar de a scrie, ca stie sa te tina in priza, sa te faca sa continui sa citesti cartea cu toate ca-ti dezvaluie de dinaite destinele tuturor personajelor. Sfarsitul este de asemenea senzational, marturisesc sincer ca eram foarte curioasa cum se va termina exact cartea, cu toate ca stiam ca toate personajele vor muri, insa eram curioasa in ce mod o vor face.
Nu voi mai spune decat ca recomand aceasta carte tuturor celor ce n-au citit-o deja, ca este fantasitca si ca nu trebuie omisa din lista de lecturi a nimanui. S-ar putea sa fie umpic mai dificil de citit, si mie mi-a luat vreo trei saptamani ca sa o termin, insa merita acest miv efort, caci e o carte plina de bogatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu