Sa nu ne uitam la ceas

Autor: Rodica Ojog - Braşoveanu
Nationalitate: româncă
Titlu Original: Să nu ne uităm la ceas
Anul apariţiei: 2006
Ecranizare: nu
Premii: nu
Nota: 7/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Era o vreme cand citeam multe carti de Rodica Ojoc-Brasoveanu, insa in ultimul timp n-am mai citit niciuna. Pe aceasta am primit-o cadou de Pasti sau de Craciun (nu mai stiu exact) si intr-un tarziu m-am hotarat s-o citesc.

Pot spune clar ca aceasta carte a fost mai proasta decat ma asteptam. Nu zic ca mi-am pierdut vremea cititnd-o, insa alte carti ale autoarei au fost mai bune.

Aceasta carte este una de spionaj, dar si istorica in acesalsi timp. Actiunea se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in anul 1943, la Bucuresti si pe litoralul Romaniei. Tara noastra este infatisata precum o oaza de liniste (in ciuda starii de razboi), in care isi petreceau vacanta oamenii bogati si aristocratii, precum si multi generali nazisti. Astfel se hotaraste sa-si petreaca vacanta la unul din marile hotele din capitala generalul Kurt von Sundlo, responsabil de armele secrete ale lui Hitler.

Cred ca va puteti da seama cam ce presupune cartea aceasta acum: spioni de toate felurile. Spioni romani ce vroiau sa-si afle secretul, spioni nemti ce vroiau sa-l protejeze si alti spioni romani, ce lucrau pentru nemti. Intamplarile se desfasoara in decoruri somtuase, unde predomina bogatia si opulenta. Descrierile de decoruri, haine, obiecte, etc. sunt foarte frumoase si dau culoare acestei carti.

Insa defectul cartii acesteia este ca a imprumutat elemente din atatea locuri, incat iti pare, uneori, o parodie. De multe ori imi imaginam ca privesc o comedie ce vrea sa ridiulizeze literatura de spionaj. Si cum nu aceasta a fost intentia autoarei...

Mi-a placut ca in descrierea scenelor de mahala avea un umor ce imi amintea de Caragiale. Insa, spre deosebire la acesta, unde comicul reiesea din ironie, la ea lucrurile deveneau comice datorita redarii cat mai fidele a actiunilor, obiceiurilor si gesturilor personajelor in cauza. Era exact ca si cul le-ar fi fixat o oglinda in fata, iar relfexsia o vedeam noi. Am indentificat chiar si elemente ale filozofiei blagiene in aceasta carte, insa nu stiu sa spun daca acesta reprezinta un punct tare sau unul slab.

Am mai putut costata, tot prin intermediul acestei carti, ca sunt fascinata de Hitler. Si prin fascinatie sa nu intelegeti apreciere, caci nici n-ati putea sa gresiti mai mult. Spun, pur si simplu, ca aceasta carte m-a facut sa-mi doresc sa aflu cat mai multe despre el, sa-l studiez, sa-l observ cat mai exact.

Deci, daca sunteti novici in ceea ce priveste literatura de spionaj, daca doriti sa vedeti o descriere sumara a personalitatilor celui de-al doilea razboi mondial, sau daca va plac intamplarile petrecute in decoruri extravagante, cititi aceasta carte. Daca, insa, sunteti cu adevarat pasionat de cartile de spionaj sau de razboi, orientati-va spre altceva. Cred ca pot sa risc si sa zic ca aceasta pare mai mult o carte de femei, buna pentru cele ce vor sa vada ceva mai multa adrenalina decat in cartile in care este descrisa relatia dintre doua persoane, insa care vor, totusi, sa doarma linistite noaptea, fara a se speria.