Fifty Shades Of Grey

A trecut ceva vreme de cand nu am mai publicat nimic pe blog, dar parca simt nevoia sa o fac din nou. De ce incep tocmai vorbind despre aceasta carte? Ei bine, am inceput sa o citesc pentru ca tot internetul era bombardat cu pareri si opinii despre ea, asa ca am decis ca daca ceva este atat de discutat, ar trebui sa-mi fac propria parere despre acel ceva. Asa ca m-am apucat sa citesc, pornind cu idea ca va fi o carte proasta.

Primul lucru care l-am observat a fost, bineinteles, stilul de a scrie a autoarei, care era mai bun decat m-am asteptat. Si asta nu ma face decat sa regret ca si-a irosit talentul, atunci cand putea sa scrie o care bunicica, scriind una care nu este buna de absolut nimic. Nimic de invatat din aceasta carte, este plina de elemente fanteziste ce nu au nicio legatura cu realitatea. Ar fi fost o carte bunicica daca autoarea ar fi detaliat trairile interioare ale Anastasiei, in timp ce ea se confrunta cu dragostea ei pentru un barbat periculos si incercarea ei de a se desprinde din bratele lui, pentru ca in final sa si reuseasca sa faca asta. In schimb, nu se intampla asta. E asemanator povestilor cu printi si printese, doar ca aici printul are o latura intunecata foarte pronuntata, iar fetele, dupa ce au trecut de o anumita varsta, nu mai pot visa la printi si trebuie sa se trezeasca la realitate.

Pe buna dreptate cartea a primit numeroase critici. In timp ce te lasa sa crezi ca aceasta carte ar fi despre lumea BDSM (pentru cei ce cunosc cat de cat acest concept este foarte clar ca nu asa), autoarea nu face decat sa descrie o relatie abuziva, iar unghiul din care o priveste este unul gresit. Ea incearca sa-si faca cititorii sa-si doreasca ca cei doi sa sfarseasca impreuna, cand, de fapt, lucrurile nu ar trebui sa stea deloc asa. In realitate, un om nu se va schimba drastic niciodata. Si, in plus, nici nu cred ca cineva ar trebui sa incerce. Fiecare trebuie sa fie liber sa fie asa cum isi doreste, iar daca anumite trasaturi ale unei persoane nu sunt pe placul tau si nu le poti suporta o viata intreaga (daca vrei o viata intreaga cu persoana respectiva, desigur), las-o in pace. Mai sunt 6 miliarde de oameni pe aceasta planeta, poate isi va gasi perechia printre ei. Iar tu o persoana exact pe placul tau.

Nici nu pot sa ma gandesc ce e in mintea acelor fete care suspina si isi doresc cu ardoare ca cei doi sa sfarseasca impreuna. Si ce efecte negative ar putea avea aceasta carte asupra lor. Ok, el este frumos si bogat, dar niciuna din aceste calitati nu sunt (neaparat) permanente. Frumusetea cu siguranta dispare, cat despre bogatiei... si aceasta poate disparea in doar o zi (prin decizi gresite, de exemplu), iar cand cazi de atat de sus doare rau. In afara de acestea... nu stiu daca pot sa-i mai gasesc alte calitati. Iar daca mai sunt, nu-i egaleaza defectele. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca in ziua de azi, noi, femeile, nu mai suntem sclavele barbatilor, si nu mai depindem de ei. Ne putem face un rost in viata doar prin forte proprii. Noi trebuie sa fim puternice si sa ne scriem singure destinul, nu sa lasam un barbat sa faca asta pentru noi. E complet anti-feminista aceasta carte. Iar eu nu sunt o sustinatoare indarjita a acestui concept, dar sustin conceptul de egalitate intre sexe (da stiu, ar trebui sa fie unul si acelasi concept, dar lucrurile nu sunt vazute intodeauna asa).

Tot de domeniul fantasticului sunt si pasajele de sex din carte (care sunt, defapt, extrem de fregvente, atat de fregvente incat te plictisesc). Avand in vedere cum vorbea toata lumea despre ele si cat de mult le-a incantat pe majoritatea femeilor acest aspect ma asteptam la ceva special. La ceva ce poate as avea de invatat si as putea aplica ca si condiment in propria mea mancare, dar nu e asa. Ba mai mult, lucrurile sunt exagerate. In primul rand, nicio fata care isi pierde virginitatea nu va avea orgasm. Din experienta mea personala si din discutile pe care le-am purtat cu alte femei, in cel mai bun caz nu va durea. Iar eu una am avut o experienta placuta, pentru ca il iubeam si s-a ocupat de mine si cu siguranta am fost foarte bine lubrifiata, iar el avea experienta, si cu toate astea, nu pot spune ca nu a durut. Nu cred ca faptul ca autoarea sustine ca pentru Anastasia ar fi fost placu e un lucru bun. Alte fete citesc si vor avea asteptari mult prea mari si vor fi dezamagite. Cred ca orice fata ar trebui sa se informeze si sa stie clar ce va simti atunci, pentru ca daca stie la ce sa se astepte, se va bucura de putina placere pe care o simte, dar mai ales de celelalte aspecte care fac ca acea clipa sa fie magica. In al doilea rand, sexul in apa nu este nici pe departe atat de placut pe cat este descris de autoare (apa spala lubrifiantii naturali). Ca sa nu mai vorbesc de scena in care ea ii face lui sex oral... sau de cat de bine stia ea sa se miste instinctiv... Lucrurile nu stau asa, si asta se invata, la fel ca orice altceva. E drept, unele persoane manifesta talent mai mult in aceasta directie, iar altele sunt antitalent, dar lucrurile nu vor fi niciodata perfecte din prima.

Cat despre el... Singurul lucru pe care m-ar face sa-l fac ar fi sa merg la politie si sa cer un ordin de restrictie impotriva lui. In primul rand, nu imi va placea niciodata o persoana care isi doreste sa-i controleze pe toti, dar nu e in stare sa se controleze pe sine. Nu concepe idea de a nu face ce vrea cu cine vrea si nici nu stie sa-si controleze poftele carnale. Si nu stiu ce ar putea fi sexy la el! Sa fie oare faptul ca o urmareste pe Anastasia, ca stie totul despre ea fara ca ea sa-i spuna sau sa-si fi dat acceptul ca el sa cerceteze? Ah, si mai si face bravada din chestia asta, ca si cum ar fi o realizare, un lucru cu care sa se mandreasca. Nu, multumesc, prefer ca intimitatea mea sa fie respectata! De asemena, cu siguranta nu poate sa fie vorba de gelozia lui exagerata. De fapt, gelozia si violenta sunt cele mai putin atractive trasaturi pe care le-ar putea avea un barbat, iar el le poseda pe amandoua. Ca sa nu mai vorbim de dorinta lui imensa de a controla viata persoanei cu care are o relatie. Oricat de mult ti-ai dori tot binele din lume pentru o persoana, trebuie sa o lasi sa aleaga ce vrea ea. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca tot ce il intereseaza pe el e sexul. Si nu stiu cum te-ai putea indragostii de un om cu care doar ai facut sex. Iar pentru acele persoane care cred ca trecutul lui ii justifica actiunile, acest lucru este valabil in aceeasi masura in care trecutul unui criminal ii justifica actiunile. Daca itelegi de ce cineva face ceva, nu inseamna ca si esti de acord cu ceea ce face. Imi vin in minte niste versuri dintr-o melodie cantata de Within Temptation si am sa le redau aici: This world may have faild you/It doesn’t give the reason why/You could have chosen/A diffrent path of life. Avand in vedere cum este el, cred ca singura influenta pozitiva in viata lui a fost aceea femeie care este pictata cel mai negativ in aceasta carte: Mrs Robinson. Nu spun ca e un lucru bun ca o femeie de 40 de ani sa seduca un baiat de 15, dar e singura care a inteles ce are el nevoie si singurul tip de femeie cu care un astfel de personaj ar putea coopera. Si nu, in realitate nu se schimba.

De fapt, el imi aduce foarte mult aminte de prietenul unei fete pe care am cunoscut-o candva. Nu stiu daca el era violent, asta nu cred, dar era la fel de gelos si la fel de mult vroia sa-i controleze viata (si nu, nu era nici la fel de bogat, nici la fel de frumos). Ii spunea cu ce haine sa se imbrace, o urmarea cand iesea seara in oras cu fetele (chiar daca il anunta) si ii spunea la ce ora sa plece acasa. Nu o lasa sa petreaca prea mult timp in compania prietenelor ei ca isi gasea si el un motiv sa apara acolo... Si da, intr-adevar, multe din aceste comportamente erau dictate de faptul ce el, intr-adevar isi dorea tot binele pentru ea. Gusturile ei la haine erau mai proaste decat ale lui si de multe ori exagera in ceea ce facea. Dar asta nu il justifica. Era dreptul ei sa porte haine care lui si la jumatate din populatie nu le placeau, dar ei da. Era dreptul ei sa stea pana la ce ora vroia in orice club vroia, iar daca si-ar fi dorit sa plece de-acolo cu un idiot, n-avea decat. Daca vroia sa bea pana vomita putea sa o faca. Daca lui nu-i placea comportamentul ei nu avea decat sa-si gaseasca o femeie al carei comportament sa-l placa. Alti barbati ar fi vrut-o si acceptat-o exact asa. De fapt, el nu a facut decat s-o faca sa faca toate aceste lucrui mai des si sa il minta mai mult.

Dar deja cred ca am deviat prea mult de la subiect. Ideea principala e ca aceasta carte este o totala pierdere de timp pentru o persoana inteligenta si cu ceva experienta de viata, dar, in acelasi timp, poate avea efecte negative daca e citita de o fata mult prea tanara si neexperimentata. Nu stiu de ce as recomanda cartea asta cuiva. 

Despre Ponta...

Scriu aceste randuri din dorinta mea de a-mi exprima toate parerile negative, toata scarba, dar si toata spaima cu privire la candidatul la presedentie Victor Ponta si la partidul din care el face parte, PSD. Ma declar, de asemenea, scarbita si de toti cei care, pentru diferite favoriuri, s-au alaturat jocului murdar facut de acestia, incercand sa convinga populatia (care se dovedeste incredibil de naiva si de usor manipulabila) sa puna bazele unui regim semidictatorial care isi doreste sa puna anumite persoane mai presus de lege. Stiu ca nu voi putea sa exprim tot ce-mi trece prin minte, insa voi face tot posibilul sa impartasesc cat mai multe din ideile mele. Poate cineva le citeste, din greseala, si se gandeste de doua ori inaite sa puna stampila pe Ponta. Sau poate isi da seama ca Ponta reprezinta in momentul de fata cea mai mare amenintare pentru Romania si hotaraste sa mearga la vot.

Am sa incep prin a-mi spune parerea despre niste imagini pe care le-am vazut de dimineata pe facebook. Erau acele biletele pe care le primeau oamenii si li se spunea ca Ponta este roman si crestin-ortodox si ca cei credinciosi ar trebui sa voteze cu el, ca altfel isi vor trada credinta. Care e problema cu aceasta afirmatie? In primul rand e de un rasism infiorator. Eu credeam ca traim intr-o lume moderna si ca am depasit conceptele de superioritate pe baza de rasa sau religie. Faptul ca la scurt timp dupa ce te-ai nascut parintii tai au hotarat sa te boteze la o anumita biserica sau sa te supuna oricarui alt ritual care te face doar teoretic adept al unei biserici nu te face pe tine un om mai bun, sau mai valoros si nici nu-ti pune un mot in frunte care te face mai special decat semenii tai. Faptele sunt cele care conteaza, nu niste cuvinte aruncate in vant. Cred ca chiar si in fata lui Dumnezeu este mai valoros un ateu care recunoaste acest fapt, dar cu toate acestea, continua sa se comporte frumos cu semeni sai, sa le fie de ajutor atunci cand acestia au nevoie si sa respecte toti oameni, indiferent de rasa, statut, religie, orientare sexuala, sau altele de acest gen. Ponta nu este crestin-ortodox. Ponta este un lup imbracat in haine de oaie, Ponta este un fariseu care se crede pe sine insusi mai valoros decat toti oamenii de pe planeta cred (ar trebui sa va reveniti in simtiri, oameni buni, si sa nu va mai lasati prostiti de televiziuni sau haimanale imbracate in haine de oameni responsabili si care doar alearga dupa bani). Daca ati fi citit tot ceea ce se scrie despre Ponta si ceea ce este atestat de dovezi ca a realizat vi s-ar ridica parul pe mana si ati intelege exact pana unde merge religiozitatea lui. Desigur, asta daca nu considerati orgiile, furturile, crimele ca moduri de a-ti mainifesta adoratia fata de Dumnezeu. 

Iar in ceea ce priveste originile romane atat de puternice ale domnului Ponta, ele nici macar nu sunt prea puternice. Are bunici de origini italiene si albaneze. Dar, cum zicea Andrei Plesu, italienii sun fratii nostri, iar Albania este suficient de aproape, asa ca nu se pune. Iohanis, pe de alta parte, este, intr-adevar de etie germana, insa nu cred ca incape niciun fel de indoiala cu privire la faptul ca nu ar fi roman. Familia lui este atestata documentar ca fiind pe teritoriul actual al Romaniei inca din secolul XII, ceea ce inseamna ca aceasta se afla aici cu mult inainte de momentul in care s-a infintat Romania. Inclusiv faptul ca familia lui a fost atestata documentar spune multe: aceasta familie inca de pe atunci a fost una importanta, ceea ce inseamna ca educatia pe care a primit-o Iohanis este una de valoare (atat stiintifica, cat si morala, spirituala). Asta desigur, daca nu cumva a reusit comunismul sa va prosteasca de tot si sa credeti ca familia lui a supt timp de multe generatii sangele romanilor, daca nu ati ajuns sa credeti ca un om de nimic si fara niciun fel de educatie se poate compara cu un om invatat si care provine dintr-o familie invatata (valorile le inveti in primii ani de viata, iar daca in familie ai exemple negative, putin probabil sa intreprinzi lucruri pozitive). Desigur, in perioada comunista un cizmar era mai important decat un om invatat, de asta ati si iubit perioada aceea atat de mult, dragi romani. Si nu, nu vreau sa afirm ca un cizmar n-ar fi important. Orice om care munceste este la fel de important ca si un altul, indiferent daca are sau nu facultate. Ceea ce vreau sa spun este ca nu ar trebui ca un cizmar sa-si poata inchipui ca poate trata oameni, la fel cum nici un medic nu ar trebui sa creada despre sine ca ar putea face cizme. Puterea presupune si responsabilitate, nu e doar un mijloc de a castiga influenta si avere. Nu e o jucarie stralucitoare pe care orice copil mic sa spuna "Eu o vreau". Cine va fi presedintele Romaniei va trebui sa fie perfect capabil sa ia decizi care se ne duca pe un drum bun pe noi toti, ca natiune. Chiar credeti ca Ponta poate sa faca asta? Daca credeti asta, va rog, lamuriti-ma si pe mine cum ati ajuns la aceasta concluzie, atunci cand toate marile puteri nu-l considera decat o gluma (si aici puteti numi ce tara doriti voi, nu doar Germania sau SUA, ci si Rusia sau China). Oare chiar nu realizati ca nimeni nu ne mai place? Cred ca daca ar fi sa izbucneasca un razboi tara noastra ar fi ocolita, caci nimeni nu vrea sa se incurce cu o mare de lenesi cu pretentii. Oare nu va dati voi seama ca daca vom continua asa vom ajunge atat de jos incat nu vom mai putea vreodata sa urcam inapoi, ca toti oameni de valoare si cu forta de munca din aceasta tara vor pleca si va vor lasa pe voi, cei care cereti pomana, sa va prabusiti, pentru ca, pana la urma, asta este ceea ce meritati?

Dar ma abat de la discutie. Tema nu este poporul roman, care nu are numai insusiri negative, ci si pozitive. Tema este Victor Ponta, care, cu cat il privesti mai atent, cu cat incepi sa scoti din straturile de minciuna cu care s-a imbracat, constati ca nu gasesti calitati nici macar daca le cauti cu lupa. Ba mai mult, te cuprinde frica. Trebuie sa marturisesc ca ma fascineaza lecturile cu privire la perioada comunista, atat din Romania, cat si din restul Europei, insa niciodata nu mi-am dorit sa ajung sa traiesc experiente similare. Insa, cu Ponta presedinte, cu PSD-ul la guvernare, acest lucru se transforma in posibilitate. Ar trebui sa veniti cu totii cu picioarele pe pamant si sa priviti cati pasi a facut acest partid pentru subminarea democratiei! Iar voi ce faceti? Mai aveti putin si va inchinati la acest om. Toate aceste lucruri imi amintesc de episodul III din Razboiul Stelelor, despre care regizorul a declarat ca si-a dorit sa fie un film care sa ilustreze fragilitatea democratiei. In acest film, la un moment dat, cand personajul negativ, care era guvernator, cred (nu-mi mai amintesc exact) se proclama imparat in aplauzele tuturor, unul din personaje declara ca toata lumea aplauda cum dispare democratia si cum le sunt incalcate drepturile.

E drept ca protestele din ultimele zile mi-au mai dat ceva sperante. Ponta are sanse sa nu ajunga presedinte daca merge destula lume la vot. Asa ca, va rog, prezentati-va la vot! Daca nu va prezentati, vor alege alti pentru voi, dar va fi si viata voastra cea care va ajunge jucaria politicienilor. Este viata voastra in joc, si pur si simplu nu realizati ca sub zambetul si toate pomenile electorale ale lui Ponta se ascunde otrava. Pensionari, daca cumva cititi acest articol, va rog, nu-l votati pe ponta. Faceti asta pentru copii si nepotii dumneavoastra. Ganditi-va la ei cand alegeti. Ganditi-va ca ei vor duce in spate povara. Lumea dumneavoastra este mica si continua sa se micsoreze (asa e viata, asa se va intampla si cu mine candva), insa nepotii vostri au toata viata inainte. Lasati-i sa traiasca si, mai important, lasati-i sa traiasca in Romania. Sa-si creasca copii unde au fost si ei crescuti. Creati-le o lume plina de posibilitati! Va rog, eu, nu fiti egoisit, nu va ganditi la castiguri pe termen scurt! Ganditi-va ce se va intampla cu noi si cu tara asta pe termen lung!

Spuneam acum ceva vreme ca sunt trista din cauza societatii care i-a permis unui monstru ca Ponta sa se dezvolte si sa ajunga la putere. Acum nu mai sunt trista, am trecut peste. Insa, intre timp, am aflat atat de multe lucruri incat sunt speriata. Sper ca cele mai negre banuieli ale mele sa nu se confirme niciodata.

De ce e Ponta cel mai potrivit presedinte pentru romani?

De ceva vreme citesc şi eu articole cu privire la situaţia politică din România. Multe dintre articolele care au ajuns în faţa privirii mele sunt axate pe descrierea caracterului lui Ponta şi pe încercarea de a scoate în evidenţă toate acele însuşirii care îl fac nepotrivit pentru funcţia de preşedinte al României. Cu toate că sunt de acord cu tot ce scrie în acele articole, nu pot să nu constat că tocmai aceste însuşiri sunt cele pentru care are un număr atât de mare de votanţi... Majoritatea românilor nu sunt cu mult difetiţi de el, iar cei ce sunt aspiră să ajungă ca şi el. Da, o parte din votanţii lui Ponta probabil că nu se încadrează în niciuna din aceste categorii, ei fiind, doar, incapabil să mai înţeleagă. 

Nu vreau să mă înţelegeţi greşit, nu plănuiesc să jignesc pe nimeni şi scriu acest articol cu o profundă tristeţe. Ştiu că unii oameni sunt complet nevinovaţi, că anii de comunism prin care a trecut România le-a dat balanţa morală atât de tare peste cap, încât acum le e foarte greu să mai discearnă ceea ce e bine de ceea ce este rău. În toţi acei ani în care scopul şcolii nu a fost decât să ne adâncească şi mai mult în incultură (lucru pe care, parţial, continuă să îl facă şi în prezent), să distorsioneze istoria astfel încât noi să ajungem să ne mândrim cu valori false şi să socotim drept asupritori, duşmani, personalităţi negative, toate acele figuri ce au încercat să aducă un strop de civilizaţie în rândul poporului român. Am fost învăţaţi să ne mândrimi cu non-valori, cu oameni care nu au realizat mare lucru pentru această ţară (lăudăm ţăranii care s-au răsculat împotriva boierului ce era prea aspru cu ei, fără să stăm să ne gândim că în acea perioadă în alte ţări erau deja construiţi zgârie-nori - asta doar aşa, ca un mic exemplu pentru a ne face să înţelegem ceea ce reprezentăm noi), astfel încât anumite persoane au ajuns să nu mai poată vedea în ce direcţie e ieşirea din această stare de prostie în care am fost învăţaţi să trăim. În această categorie s pot fi incluse persoanele mai în vârstă, sau anumite persoane care au trăit toată viaţa lor la sat, muncind pământul. Despre aceste persoane nu se poate spune decât că sunt naive şi prost informate atunci când îşi exprimă preferinţa de a-l avea pe Ponta drept preşedinte. Trăiesc într-o lume în care singura lor sursă de informare o reprezită televizorul, care nu face decât să-i bombardeze cu minciuni, pe orice canal s-ar uita, unde reporterii trag concluziile pentru ei, că de ce i-ar lăsa pe săracii români să se chinuie să mai gândeasca? Poate cumva văd adevărul! 

După cum spuneam, oamenii descrişi mai sus au o scuză, dar ceilalţi nu. În special cei tineri. Şi aici nu mă refer doar la cei până în 30 de ani, ci la cei până în 60... Poate chiar la toţi oamenii care încă nu s-au pensionat. Ei încă se învârt în lume. Lucrează, iar dacă nu lucrează vor să lucreze, sau cel puţin aşa ar trebui. Pentru că, într-adevăr, există acei oameni care sunt nu au un loc de muncă doar din cauza ghinionului, dar ei contiuă să caute. Însă, majoritatea oamenilor din România care nu lucrează fac asta din propria alegere, pentru că e mai simplu să stea acasă şi să aştepte alocaţia copiilor, pensia părinţilor sau bunicilor, ajutoarele de diferite feluri date de stat. Sau, mai există acei oameni care nu îşi găsesc un loc de muncă pentru că, deşi au o diplomă care să ateste că au finalizat o facultate, le lipsesc competenţele pe care ar fi trebuit să le dobândească în timpul acesteia, dar sunt mult prea mândri ca să o recunoască sau să încerce să câştige şi ei o pâine într-un alt domeniu care nu îţi cere abilităţi intelectuale atât de avansate. Pentru că societatea românească mai are o problemă: vede ca o ruşine faptul că ai terminat o facultate sau că lucrezi într-un domeniu care nu presupune studii universitare (cred că numai noi, românii, putem considera o ruşine faptul că cineva lucrează). 

Acum, revenind la întrebarea din titlu, de ce e Victor Ponta cel mai potrivit preşedinte pentru români? Căci da, am citit atâtea articole care ne vorbeau despre toate însuşirile lui negative, însă adevărul este că nu ar fi ajuns niciodată în poziţia pe care o are dacă nu ar fi fost tolerat de societate. Degeaba încearcă anumiţi autori să justifice acţiunea masei de români spunând ca aceasta este "bolnavă" şi clasa politică refuză să o trateze, dar adevărul este că nimeni nu poate fi tratat atâta vreme cât nu recunoaşte că este bolnavă şi nu dă voie medicului să aplice tratamentele necesare pentru vindecare. Aud atât de des că se spune că Victor Ponta tratează electoratul de parcă ar fi prost. Îmi cer scuze că sunt atât de dură, dar faptul că există atât de mulţi oameni dispuşi să îl voteze, ajung la concluzia că are dreptate. Ponta se comportă în modul în care se comportă pentru că poate. Pentru că în societatea românească politicienii nu sunt vinovaţi pentru că fură, ci pentru că fură prea mult. Faptul că cineva fură nici măcar nu mai constituie o infracţiune. Abia în momentul în care depăşeşte o anumită sumă începem să fim revoltaţi că el a furat. Preferă pe cineva care să fure, cu condiţia să ne lase şi pe noi să facem acelaşi lucru, decât pe cineva cinstit, dar care să dea şi legi dure împotriva hoţiei. Pentru că noi nu vrem să progresăm. Nu vrem să fim cinstiţi. Ne plângem că străini vor să ne fure ţara, dar nici dacă ar vrea nu ar putea face asta: noi ne-o furăm singuri. Şi de vină nu este numai politicianul care dă tunuri de miliarde, ci şi ţăranul care fură o palmă de pământ de la vecinul, proprietarul de magazin care-şi păcăleşte clienţii, vânzătorul care se face că greşeşte atunci când le dă restul, profesurul sau medicul care ia şpagă de la pacient/elev/student, omul acela care vinde în piaţă şi trage la cântar, etc. Cred ca se pot da aici sute de exemple. Fiecare din aceste persoane este vinovată de situaţia în care se află ţara noastră în prezent, fiecare este vinovat că aceptă şi tolerează astfel de comportamente. Şi da, este şi vina mea pentru că au fost situaţi când am văzut astfel de comportamente şi am închis ochii. Dar credeţi-mă, noi cei cărora nu ne plac astfel de comportamente suntem puţini, şi suntem speriaţi de marea masă ce ne copleşeşte. Nu avem puterea să luptăm cu ei. Numai dacă ne unim, dar este mult mai uşor să te uneşti sub steagul dorinţei comune de a comite infracţiuni, decât sub steagul celor ce vor să o combată. Căci asta e o altă problemă a noastră: nu ne putem hotărî asupra modului în care vrem să combatem aceste infracţiuni, asupra cuvintelor cu care vrem sa-i mustrăm pe cei ce greşesc, asupra pedepselor pe care aceştia le merită, astfel încât vom sfârşi prin a ne certa între noi, timp în care ei pot să-şi desfăşoare în linişte activităţile şi să ascundă mizeria sub preş. 

Mă voi opri aici, pe moment, deşi cred că, dacă aş încerca, aş putea scrie o carte, atât de multe sunt defectele lui Ponta în care societatea românească nu face decât să se privească în oglindă. Sunt tristă, sunt foarte tristă. Noi cei foarte tineri putem încă să plecăm din ţară, dar ce se va alege de părinţii noştrii? Sau de fraţii noştri prea mici să plece? Şi nu, nu e datoria mea să schimb această societate, e datoria fiecăruia. 

love songs (2)

10. Maria Tanase - Blestem
  9. Luca Turilli - Timeless Oceans
  8. Shakira - Underneath Your Clothes
  7. Scorpions - Still Loving You
  6. Avrile Lavigne - Thing's I'll Never Say
  5. Daughtery - Life After You
  4. Lady Antebellum - Need You Now
  3. Luca Turilli - Mystic And Divine
  2. Nightwish - Whilw Your Lips Are Stil Red
  1. The Rasmus ft. Anette Olzon - October & April

love songs (1)

Nu e vorba doar despre cantece care sunt, in mod oficial, incadrate in categoria cantecelor de dragoste, ci e mai mult vorba de ceea ce inseamna un cantec de dragoste pentru mine. Veti vedea atat cantecele clasice, cat si unele balade rock cu versuri de iubire. Enjoy!

10. HIM - Killing Loneliness
  9. Within Temptation - Fire and Ice
  8. Shakira - The One
  7. Aerosmith - I Don't Wanna Miss A Thing
  6. Bon Jovi - Always
  5. HIM - Funeral Of Hearts
  4. Dark Moor - Green Eyes
  3. HIM - Love's Requiem
  2. Kamelot - Love You To Death
  1. Apocalyptica ft Brent Smith - Not Strong Enough

just women (2)

10. Xandria - Sisters of the Light
  9. Flyleaf - Fully Alive
  8. Emmanuelle Seigner - Femme Fatale
  7. Within Temptation - Fire an Ice
  6. Evanescence - Call Me When You're Sober
  5. Within Temptation - Iron
  4. Shakira - Costume Makes The Clown
  3. Within Temptation - Murder
  2. Lacuna Coil - I Wont Tell You
  1. Within Temptation - Lost

Rasism, xenofobism, sexism si altele de acest gen

Mi-am amintit, azi dimineata de o intamplare ce a avut loc pe cand eram prin clasa a X-a. M-am intalnit cu niste persoane. Le cunosteam, dar nu le mai vazusem de ceva vreme (vreo doi ani sa fie). Din ceea ce imi aduceam aminte despre ele... erau niste persoane relativ normale, cu nimic iesite din comun. Dar, in acesti doi ani in care nu le-am mai vazut s-au schimbat multe. Atat eu, cat si ei si-au schimbat grupul de persoane in care isi petreceau viata, s-au schimbat conceptile de viate, etc.

In acest timp eu incepusem sa fac dezbateri si, astfel, am devenit mult mai toleranta (nu ca inainte n-as fi fost, dar pe vremea aceea cred ca chiar eram o intruchipare a tolerantei). Ei in schimb, devenisera mult mai putin toleranti. Si am ramas absolut uimita in momentul in care declarau ca se simteau enervati si ca si-ar dori sa ii bata cam pe toti care erau diferiti de ei (gay, unguri, rromi, chiar si persoane mai inteligente).

Eu una, nu inteleg de unde vin toate acestea. De ce sa te enerveze persoana de langa tine doar pentru ca e diferita de tine. In fond, tocmai acesta e farmecul, si tocmai aceasta este cheia care ne face sa ne simtim atrasi unul de altul: diferentele dintre noi. Daca am fi toti le fel... ce farmec ar mai avea viata aceasta? Am sti de dinainte la ce sa ne asteptam de la persoana care sta in fata noastra, am sti mereu cum va reactiona aceasta, si totul va devenii mult mai plictisitor. 

In plus, ce vina are acea persoana pentru ca s-a nascut altfel, ca a fost educata altfel? Inteleg sa te enerveze atunci cand ceea ce face ea se indreapta impotriva ta, asta e normal. Daca un homosexual incearca sa te violeze, e normal sa te enerveze si sa vrei sa-l bati, dar atata timp cat el isi vede de treaba lui, cat se intalneste cu alte persoane de acelasi sex, dar nu te implica si pe tine in asta, de ce te-ar enerva? Si la fel sta treaba si cu unguri, cu rromi sau cu alte categori care in tara noastra sunt intens discriminate si urate. Da, te deranjeaza si te enerveaza o persoana de etnie rroma care vine si iti fura din buzunar, insa asta nu inseamna ca trebuie sa-i urasti pe toti. Unii sunt chiar ok. Inteleg sa te deranjeze atunci cand unguri afirma sus si tare ca tara asta e a lor, dar de aici pana la a-i uri... e cale lunga. Eu cunosc si vreo doua trei persoane de etnie maghiara care ma enerveaza, dar cunosc mult mai multe persoane de acest fel care sunt de treaba. Asa ca de ce sa nu-i suport?

In concluzie, nu inteleg de ce anumite persoane ajung sa faca discriminari doar pe baza unui singur exemplu negativ sau, mai rau, fac discriminari fara exemple negative, din simplu motiv ca se considera pe ei fiinta suprema (altfel nu imi explic), iar toti ceilalti, ce nu corespund nici macar pe aproape sunt prosti si, in consecinta, merita sa ia bataie. Dar voi, sunteti rasisti?

Casa visurilor

As putea sa va povestesc despre ea, sau as putea sa va arat niste poze cu case in genul carora ar fi si casa la care visez eu. Singurul lucru pe care am sa vi-l spun este ca o casa, pentru a fi exact asa cum visez eu ar trebui sa includa o curte uriasa. 

Da, cred ca nu o sa va mire cand am sa va spun ca niciuna din aceste imagini nu zugraveste exact casa visurilor mele, insa am ales cateva poze care se aproprie cel mai mult de imaginea acesteia din mintea mea. Da, desigur, as fi putut sa v-o descriu, insa imi e teama ca nu as putea exprima prea bine ceea ce gandesc (de fapt, nu am o imagine prea clara, doar cateva idei. Si daca ar fi vorba de locul perfect in care aceasta sa fie amplasata... atunci cu siguranta este vorba de golful Kotor din Muntenegru sau oriunde altundeva unde se poate admira frumoasa imbinare dintre munte si apa.

Just women top (1)

De acum in colo topurile mele vor avea o tema, asa ca nu se vor mai numi, pur si simplu, topul zilei. In cazul in care am mai multe melodii pregatite pentru o anumita tema (ceea ce se intampla de obicei), veti vedea ca apare un numar dupa titlul topului, ca acum.

La acest top va voi prezenta melodiile mele preferate cantate... doar de femei

10. Ultra Orange & Emmanuelle - Sing Sing
  9. t.A.T.u - All About Us
  8. Nelly Furtado - Manos Al Aire
  7. Katie Melua - Nine Million Bicycles
  6. Sass Jordan - Make You A Beliver
  5. Kelly Clarkson - Because Of You
  4. Epica - Consensus
  3. Nightwish - Bye Bye Beautiful
  2. Within Temptation - Frozen
  1. Sirenia - The Other Side

Despre inspiratie

Ştiţi ce este ciudat? Că de fiecare dată când am vreo indee despre ce aş putea scrie pe blog (aproape de fiecare dată), mă aflu într-un loc în care nu mă pot folosi de ea, nu o pot nota, nu pot scrie nici măcar o parte din ea şi, mai apoi o uit sau, chiar dacă nu o uit, nu văd niciun mod în care să o pot aborda, să scriu despre ea, pentru că prima dată când ea a apărut în capul meu suna aşa de bine, iar acum sună foarte sec, parcă i-am pierdut esenţa. Sau, pur şi simplu, nu mă aflu în starea necesară de a scrie despre ea. 

Dacă aţi şti voi câte idei mi-au trecut prin cap doar ieri, în timp ce mergeam pe stradă! Câte lucruri nu m-am gândit să vă spun, câte secrete să vă împărtăşesc! Şi ştiţi ce mai ştiu acum din ele? Aproape nimic e un cuvânt potrivit. Nu-mi amintesc niciunul din lucrurile la care m-am gândit atunci, cu excepţia faptului că am vrut să scriu o postare despre prietenul meu, dar aia oricum trebuie să mai aştepte, trebuie să mă gândesc la un mod de a o face ok, astfel încât să înţelegeţi tot ce vreau eu să spun şi să nu vă imaginaţi lucruri diferite. Şi astfel încât să-mi convină mie cum arată, doar e vorrba de iubitul meu, nu? Persoana care, prin importanţă şi semnificaţi vine imediat după sora mea, în acest momente.

Şi, dacă tot vorbeam de inspiraţie, mi-am amintit un studiu făcut odată, care încerca să afle unde le vin oamenilor cele mai bune idei. Astfel, doar 2% din persoanele întrebate au răspuns că la birou, în timp ce, restul de 98% erau locuri precum pe stradă, noaptea în pat, pe wc, etc. Venea şi expliaţia care să justifice aceste răspunsuri şi spunea că, de obicei, asociem biroul cu un anumit tip de gândire, una mult mai conformă, în standare. Cum s-ar spune, cât suntem la birou, we can't think outside the box. Chestia asta o putem face abea când am părăsit acel spaţiu în care totul funcţionează după legi şi norme şi ne îndreptăm spre locurile în care noi suntem proprii noştri stăpâni şi mintea noastră poate să se plimbe nestighrită pe unde doreşte ea. Abia când suntem capabili să facem lucrul acesta, să ne lăsăm mintea să zburde în voia ei, fără a fi presată de vreun program, de vreo îndatorite, abia atunci putem avea idei valoroase. 

Probabil că ceva de genul acesta se întâmplă şi cu mine în momentul în care încep să scriu pe blog. Mă aşez în faţa calculatorului şi există un lucru care îmi îngrădeşte imaginaţia, care n-o lasă să se mişte exact aşa cum vrea ea. Este vorba despre acel gând "Trebuie să scriu un articol bun". Cu asta în minte, aproape tot ce scriu mi se pare o prostie. Doar eu ştiu de câte ori, în zilele în care nu apare nimic, mai ales, încep să scriu, apoi şterg, încerc să scriu altceva şi tot încerc până când îmi dau seama că nu merge, că în acea zi nu voi putea veni cu nimic interesant pentru voi. Nu ştiu, probabil că n-ar trebui să gândesc aşa, n-ar trebui să las un gând să mă mărginească. În fond, blogul acesta a pornit ca un experiment, ca un loc al meu în care să pot să-mi las gândurile să curgă şi să se mişte după cum vor ele, iar orice gând care încearcă să le îngrădească ar trebui să dispară. Din păcate, nu e mereu aşa, iar atunci, tot ce pot face este să vă las să mai aşteptaţi o vreme după un alt articol de al meu.