Despre prima iubire...

Da, probabil ca pare un subiect ciudat. Sau, mai bine zis, un subiect pe care este foarte ciudat sa-l abordez in acest moment. Insa o fraza pe care am vazut-o in treacat in aceasta dimineata m-a facut sa imi doresc sa o fac. Si am s-o fac, chiar daca a vorbi despre asta presupune umpic mai multa deschidere din partea mea decat am oferit pana acum. 

Daci, vreau sa vorbesc despre prima iubire... Despre prima mea iubire. Si vreau sa fac asta, pentru ca lucrul pe care as vrea sa-l afirm poate parea umpic ciudat: eu n-am avut o singura prima iubire, ci doua. Da, stiu, suna foarte ciudat. Din moment ce vorbesc despre "prima" cum as putea sa ma refer la doua? Si mai ales ca nu vorbesc despre doua lucruri ce s-au petrecut in acelasi timp, nu vorbesc despre doi baieti pe care i-am cunoscut si iubit odata... De altfel, asta nici n-ar fi fost iubire. Nu, eu vorbesc despre iubire adevarata. Insa ceea ce ma face sa afirm ce-am afirmat este faptul ca a doua a fost mult mai puternica decat cea dintai, mult mai reala, mai adevarata, mai vie, pe cand prima nu a reprezentat decat visul unui copil. Un vis, dar totusi mi-am iubit visul. Si am sa va explic.

Primul baiat de care vorbesc, primul pentru care am simtit sentimente de iubire, dateaza din perioada in care eram prin clasa a sasea. Eram un copil, eram foarte inocenta, total lipsita de experienta in orice aspect al vieti, abea intrata pe treptele pubertatii. Si nu, n-am avut niciun fel de relatie cu el. Eram doar colegi de clasa, iar eu imi petreceam fiecare ora inotand in ochii lui albastri. Si as putea spune ca acesta a fost singurul contact existent intre noi. Da, stiu ce veti zice, n-a fost iubire, au fost doar primii fluturi din stomac ai adolescentei. Intr-un fel aveti dreptate, daca lucrurile s-ar fi limitat la asta n-ar fi fost iubire. Si da, faptul ca aveam doar 12 ani si nu nutream niciun fel de dorinta sexuala pentru el, face ca aceasta iubire sa nu fie una completa, dar a fost o iubire pura, poate una dintre cele mai pure iubiri, asa cum doar un copil este in stare sa iubeasca. As fi fost in stare sa fac aproape orice pentru ca lui sa-i fie bine, eram trista si plangeam cand el lua o nota mica... Dar cu toate astea, ce a fost atunci se rezuma la un simplu vis al copilariei, la o persoana ce a fost transformata de imaginatia mea, si nicidecum la acel baiat pe care eu il vedeam in fiecare zi la scoala. 

Cel de-al doilea baiat este prietenul meu. Exista un lucru pe care nu l-am spus niciodata, nici lui, nici altcuiva. Cand am ajuns la liceu eram sigura ca nu voi iubi niciodata un alt baiat asa cum l-am iubit pe cel de care vorbeam mai sus, iar mai apoi, lucrurile intamplate pe parcursul liceului, m-au facut sa cred ca eu nu voi mai iubi niciodata, de loc. Asta pana cand l-am cunoscut pe el, pana cand am inceput sa avem o relatie. Cred ca eram aproape la fel de inocenta ca in clasa a sasea, iar sentimentele pe care le-am simtit la inceput, atunci cand am inceput sa-l iubesc, erau similare cu cele pe care le-am simtit pentru celalalt baiat, iar acest lucru m-a mirat. Apoi, am inceput sa fiu si mai mirata, in momentul in care am realizat ca pot iubi chiar mai mult decat l-am iubit pe el. Senimentele pe care incepeam sa le am pentru prietenul meu, deveneau mai puternice decat orice sentiment pe care mi-am imaginat eu vreodata ca ar putea exista. Iubirea a inceput sa creasca tot mai mult pana a devenit de-a dreptul imensa, iar o astfel de iubire sunt absolut sigura ca nu voi mai simti pentru nimeni in cazul in care ne-am despartii. Chiar si in cazul in care inima mea ar fi capabila de asa ceva, mintea mea nu va mai fi capabila si voi fi mult prea speriata. Genul de sentimente pe care le am eu pentru el nu le poti avea decat pentru un singur barbat, caci oricand dupa vei sti cum sa te pazesti ca lucrurile sa nu mai ajunga in acest punc. Asta nu inseamna ca nu voi mai iubi niciodata, ci doar ca iubirea nu va mai fi la fel de pura, caci ea nu va mai veni dintr-o inima perfect inocenta, ci dintr-una care deja si-a trait prima iubire. Dar, oricum, sper sa nu se ajunga aici, sau nu curand, caci, se stie, prima iubire se uita greu sau niciodata, iar eu nu vreau sa experimentez inca astfel de lucruri pe pielea mea.

Astfel, da, l-am iubit si pe acel baiat, ceea ce ma poate face sa ma refer la el ca prima iubire, insa nu asa cum il iubesc acum pe prietenul meu, ceea ce arata ca el este, de fapt prima mea iubire.