Salem's Lot

Autor: Stephen King

Naţionalitate: americană

Anul apariţiei: 1975

Ecranizare: Da

Premii: Nu

Nota: 10/10

Alte recenzii de acelaşi autor: nu

Stephen King este unul din autorii mei preferaţi, astfel că, atunci când am dat peste cartea aceasta am hotărât imediat că trebuie citită, deşi era o carte cu vampiri, iar, în ultima vreme, cărţile cu vampiri nu reprezintă decât un subiect la modă, o chestie pe care toată lumea o citeşte, însă care nu prezintă întotdeauna ingredientele unei lecturi de calitate. Desigur, ştiam că în cazul acesteia nu are cum să se întâmple aşa, cărţile lui King mereu au fost bune şi interesante, însă mă aşteptam să nu fie la fel de bună ca celelalte. Adevărul este că mi-a plăcut aproape la fel de mult ca Apocalipsul sau Shining. 

Discursul narativ al acestei cărţi este unul extrem de savuros, extrem de picant şi de plăcut. Firul naraţiuni merge gradat, faăcându-te să pătrunzi cât mai adânc în poveste, pentru a descoperi cât mai multe secrete (deşi există lucruri care se pot intui pe alocuri, dar aceasta nu face decât ca povestea să fie şi mai plăcută, căci nimic nu te mulţumeşte mai mult decât să-ţi vezi presupunerile confirmate. Personajele, la rândul lor, sunt minunate, iar acest lucru te face să te simţi de parcă ai trăii acţiunea împreună cu eroii, mai ales atunci când personajele tale preferate încep să moară (şi mor destul de mult în această carte, dar, după părerea mea, acesta este ingredientul esenţial unui roman horror bun). 

Titlul romanului se trage de la numele oraşului în care se desfăşoară întreaga acţiune, oraş ce poartă numele de Jerusalem's Lot, oraş al cărui nume localnici îl prescurtau, spunându-i Salem's Lot sau chiar Lot. Un oraş cu o populaţie destul de mică, dominat de Casa Marsten, locul de unde porneşte întreaga nenorocire ce se va abate peste acest oraş, dar şi sursa temerilor tuturor locuitorilor, căci puţini (sau niciunul) sunt cei ce au curaj să intre în această casă. 

Îmi place foarte mult că acest roman nu tratează deloc problema vampirilor într-o manieră modernă (nici nu este un roman nou), în care vampiri strălucesc sau mai ştiu eu ce altceva fac. În acest roman ei sunt văzuţi ca nişte fiinţe malefice, ca nişte demoni ai întunericului, puternici şi terifianţi. Toate armele de luptă împotriva lor descrise în folclor sunt incluse şi în această carte, iar cea mai puternică armă împotriva or este credinţa în Dumnezeu (un lucru destul de ciudat pentru King, dar astfel te poţi simţi de parcă astfel de lucruri s-ar putea petrece chiar lângă tine). 

În mod clar un roman care merită citit şi, la fel de clar, unul care îţi provoacă o mare plăcere atunci când îl citeşti. Poţi simţii, împreună cu personajele, teama şi bucuria, totul părând atât de real şi acaparându-te în cele mai adânci mreje ale acţiunii. Un roman ce nu trebuie ratat nici de fanii literaturii cu vampiri, nici de fanii lui King.