topul zilei (1)

M-am hotarat ca de acum inainte sa am cate o zi pe saptamana in care sa public un top al melodiilor care imi plac foarte mult. Aceste topuri vor contine, mereu, cantece care imi plac foarte mult, pe care le pot asculta oricand. Astfel puteti afla si voi mai multe despre melodiile mele preferate, iar eu ma voi bucura, in timp ce realizez postarea, de muzica care imi place.

10. Nickelback - Never Gonna Be Alone
 9. Epica - Solitary Ground
 8. Rihanna - Russian Rulette
 7. Carlos Santana - Into the Night
 6. Nickelback - Rockstar
 5. Kamelot ft. Simone Simons - The Haunting
 4. Nickelback - Someday
 3. t.A.T.u. - All About Us
 2. Kamelot - Rule the World
 1. 30 Second to Mars - A Beautiful Lie

Iubim natura - Hai s-o protejam!

 Am aflat ca Umbrela Verde a initiat un concurs prin care sustine intitiativele ecologice. Asa ca mi-am zis ca de ce sa nu particip? Preocupari in ceea ce priveste ecologia am avut de multa vreme, iar faptul ca sunt studenta la geografie nu poate duce decat la inmultirea acestora, sau, daca nu, macar la practicarea lor intr-un mod mai constient. Si cum tema concursului tine de ecologie urbana, iar eu nu demult am terminat de studiat geografia urbana, cred ca pot avea ceva pareri, mai mult sau mai putin competente (desigur, nu e specialitatea mea, si nici visul meu sa ma specializez pe urbanism, dar, cu toate acestea, vad acest lucru mai posibil decat orice alta cariera). Dar sa termin sa vorbesc despre mine, si sa incep sa dezbat tema concursului.

Intrebarea la care trebuie sa raspund suna cam asa: ‘Care crezi ca sunt cele mai importante masuri pe care autoritatile si locuitorii ar trebui sa le ia pentru a imbunatati calitatea mediului din orasul tau?’

 Pentru a da un raspuns cat mai bun la aceasta intrebare, cred ca este foarte important sa mentionez care este orasul meu, si care este calitatea mediului de aici la ora actuala. Ei bine, eu locuiesc in Timisoara. Este un oras ce, in comparatie cu alte orase din tara, ar putea fi calificat drept curat, insa nu este suficient de curat. Cu toate ca exista deja cateva campanii ce incearca sa incurajeze cetatenii sa renunte la aruncatul mizerilor pe strada, sau sa le faca cunoscute avantajele colectari selective a deseurilor, adevarul este ca nu se intreprind suficiente lucruri, iar oamenii nu sunt atat de receptivi pe cat s-ar dori.

Ce ar trebui sa se faca totusi? Vorbeam de colectarea selectiva a deseurilor, si am spus ca exista campani ce incurajeaza acest lucru. Cu toate acestea, nu exista, in centrul orasului, cosuri de gunoi care sa faca posibil acest lucru. Toate cosurile de gunoi sunt universale, pubele speciale pentru colectare selectiva nu se afla decat in apropierea blocurilor, sau in unele institutii, insa, cred ca un prim pas pentru un centru curat ar fi amenajarea unor astfel de cosuri de gunoi. Cred ca acest lucru ar demonstra ca ceea ce ni se cere nu sunt doar vorbe, iar oamenii vor putea face acest lucru mereu.

Insa calitatea mediului nu depinde doar de a nu arunca gunoaiele pe jos, sau de reciclarea acestora atunci cand este posibil. Traficul este intens in Timisoara. Initiativa de a amenaja piste de biciclete in aproape tot orasul este foarte buna, insa influenta acestora asupra decongestionarii traficului este relativ mica. Asa ca, atat poluarea atmosferica, cat si cea fonica sunt inca considerabile. Din cate am invatat la facultate, cel mai bun pansament si medicament pentru a reduce aceste forme de poluare este vegetatia. Astfel, amenajarea unui numar cat mai mare de spatii verzi devine strict necesara. Pomii sau gardul viu ar trebui sa se regasesca pe marginea fiecarei artere intens circulate, reducand astfel, substantial, atat zgomotul cat si patrunderea gazelor emanate de masini spre spatiul locuibil sau zonele de circulatie a pietonilor. 

Cred insa ca pentru a imbunatati cu adevarat calitatea mediului este nevoie de un efort combinat: atat din partea autoritatilor, care trebuie sa creeze toate conditile ca locuitorii Timisoarei sa traiasca intr-un mediu curat, insa si din partea acestora, care trebuie sa respecte toate reglementarile autoritatilor cu privire la protejarea mediului (niste sanctiuni severe ar ajuta) si sa contribuie la intretinerea spatiului verde, macar atunci cand este vorba de gradina din fata blocului.

back with some songs for u

M-am intors acasa, insa maine am un examen, asa ca nu prea am timp sa scriu. Vreau doar sa impartasesc cu voi cateva cantece la care m-am gandit pe autocar...

Femei speciale

Inca de cand am aflat de initiativa Avon de a descoperi femeile speciale din viata noastra, am inceput sa ma gandesc la cine ar putea fi acestea in viata mea. Si am sa zic de la inceput, ca sa evit confuzile care ar putea aparea pe parcurs, ca mai mult decat titlul acestei campanii nu l-am citit. Nu stiu exact la ce se asteapta ei de la aceste femei, care trebuie sa fie talentele si caracteristicile lor, insa doar acest titlu, de unul singur, mi-a dat o tema de gandire. 

Si de ce se intampla asta? Ei bine, pentru ca imi e relativ greu sa gasesc un model feminin in viata mea. In subconstientul meu exista o regula care spune mereu ceva de genul acesta: "barbatii mai buni ca tine trebuie admirati, dar cu femeile esti mereu in competitie, incearca sa le depasesti, incearca sa fi cea mai buna!". Si cu toate astea, au fost femei pe care le-am admirat, insa modelele mele in viata au fost, de obicei, imaginare. 

Totusi, daca ar fi de vorbit, despre cine as putea sa vorbesc? Prima care imi vine in minte este mama mea. Cred ca este un lucru normal, orice fata isi va aprecia mama, iar aceasta va fi femeia fata de care simtul competitiei va fi extrem de redus. Nu vreau sa vorbesc acum despre ea, caci acum singurul meu scop este de a trece in revista femeile speciale din viata mea, pentru a putea vorbi despre ele in articolele viitoare. Poate, intre timp voi citi si termenii acelei campanii si voi putea face si eu cateva nominalizari.

O alta femeie speciala din viata mea a fost profesoara de fizica. Despre ea am vorbit deja de cand am terminat liceul, cei curiosi pot sa citeasca. Trecand mai departe, ma voi opri tot asupra unei figuri din perioada liceului, si anume, profesoara de biologie. Si acum realizez cat de important este sa vorbesc despre ea, si va trebui sa fac asta cat mai curand. Nu se poate sa vorbesc doar de cea de fizica si de aceasta nu. Adevarul e ca si ea este un model. 

Tot modele voi gasi si printre profesoarele mele din generala: diriginta si profesoara de franceza. Despre ele va fi dificil de vorbit, caci nu am niciun fel de insemnari despre ceea ce au insemnat ele pentru mine la momentul acela, insa voi incerca, cand voi ajunge la acest subiect, sa vorbesc despre influenta pe care inca o exercita si acum asupra mea, si despre faptul ca mai am momente in care ma gandesc admirativ la ele.

Un model, poate ciudat, a reprezentat-o si una din colegele mele de liceu. Cateva cuvinte am spus despre ea, candva, pe blog, insa poate ca s-ar cuveni sa-i aloc un spatiu mai vast. 

Tot modele pot sa-mi gasesc si in facultate, in figura uneia sau a doua profesoare. Insa despre ele am hotarat sa nu vorbesc inaite sa termin facultatea. 

Si iata ca am reusit sa gasesc mai multe modele feminine decat m-as fi asteptat. Daca vreti sa aflati mai multe despre ele, urmariti postarile ulterioare...

Un examen in spate si doar unul in fata

Da, iar am una din acele zile in care imi doresc cu disperare sa scriu ceva, si nu ma pot hotara asupra niciunui subiect. Am citit cateva postari de pe alte bloguri, m-am uitat prin arhiva mea, peste statistici, si tot nu pot sa ma hotarasc. Din contra, ideile parca mi se inmultesc. Asa ca am hotarat sa vorbesc pur si simplu despre mine. Sunt unele lucruri pe care simt nevoia sa le impartasesc cu mai multe persoane decat am facut-o pana acum si, pe de alta parte, daca nu ma lauda nimeni, de ce sa nu ma laud eu? Da, stiu, nu e un principiu bun in viata, dar se mai accepta si abateri de la regula.

Deci, ce vreau sa va spun eu despre mine? Primul lucru pe care vreau sa vi-l spun este ca, in sfarsit, termin sesiunea. Maine voi avea ultimul examen (pentru care inca n-am invatat, dar mai e timp - sunt doar 23 de pagini, iar examenul va fi grila). Nici nu va imaginati cat de relaxant mi se pare acest gand. Si, daca tot veni vorba despre maine, am sa va mai spun ca voi pleca din nou la Pojejena, la prietenul meu, pana marti. Asa ca sa nu va asteptati sa mai vedeti vreo postare de la mine in perioada asta. Da stiu, v-ati dezobisnuit deja de postarile mele zilnice de acum doi ani (am facut chiar un an intreg de pauza), asa ca nu va fi o problema pentru voi sa traiti fara postarile mele (de parca ar fi fost vreodata! Dar, na acum trebuie sa ma simt si eu importanta). 

Cu ce mai vroiam eu sa ma laud? Cu examenul de la GIS, la care am luat 10. Pentru necunoscatori, GIS vine de la Geographyc Informational Sistem sau Sisteme informationale geografice, lucru pe care eu vreau sa ma axez si pe viitor. Acum, desigur, nu e mare lucru ca am luat 10, mai ales ca nici nu a fost 10 curat, iar examenul a fost atat de usor incat ar trebui sa-mi fie rusine pentru asta, dar faptul ca am fost singura cu aceasta nota ma face sa ma simt bine... foarte bine. Ah, si sper sa iau aceeasi nota si maine. 

V-am plictisit destul sau sa mai continui? Da, am sa ma opresc, stiu ca bat campii de multa vreme, dar in momentul in care sti ca trebuie sa faci un lucru neplacut (invatatul), pare atat de relaxant sa bati campii. Partea proasta este ca nici macar n-am fost in stare sa bat campii cu atata arta incat sa fiu declarata regina aberatilor. Orice as face, nu pot sa-mi depasesc mediocritatea, in nicio directie. Dar cred ca voi detalia asta intr-o postare ulterioara, candva. Pare un subiect bun...

Cele mai frumoase locuri vizitate de mine

La ce iti zboara gandul in sesiune? La ce altceva daca nu la cele mai frumoase locuri pe care le-ai vazut pana acum, la acele locuri pe care candva iti doresti sa le revezi. Asa ca, despre ce ar fi mai potrivit acum sa scriu, daca nu despre acestea? Asa ca m-am gandit sa fac un top al locurilor minunate pe care le-am vazut eu, singurul regret fiind acela ca prin imagini si cuvinte nu voi fi in stare sa redau intreaga frumusete a ceea ce am vazut.

1. Golful Kotor - Muntenegru - este, cu siguranta, cel mai frumos loc pe care l-am vazut. Marea si muntele se imbina atat de frumos aici, incat eu ma simt ca in paradis. Sincer sper ca asa sa arate raiul. Caci, va spun sincer, nimic nu este mai frumos decat ca in momentul in care te trezesti sa privesti pe geam si sa vezi muntele ce coboara usor in mare, sau, in momentul in care plutesti pe o saltea in largul marii, sa stai sa privesti muntele ce se apropie de tine. Daca ar fi sa-mi aleg un loc, oricare, unde sa locuiesc, intr-o asemenea zona mi-ar face o deosebita placere. Ah, si ca totul sa fie perfect, acest peisaj minunat este completat de cel al caselor traditionale din piatra, ce se potrivesc perfect in acel peisaj. Deja am repetat de prea multe ori cuvantul perfect, nu?

2. Cinque Terre - Italia - dupa cum v-ati putut da deja seama, imi place combinatia de munte si mare. In aceasta zona ni se ofera un alt fel de peisaj montano-marin, insa este la fel de frumos. Motivul pentru care se afla pe locul doi este izolarea zonei care nu ma face neaparat sa-mi doresc sa locuiesc aici, insa nu ma deranjeaza sa vin sa o vizitez, sau sa o revad, sa o revad de multe ori. Ce e deosebit aici, e ca linia orizontului e deschisa, caci, nefiind golf, nu exista muntii care sa limiteze marea, iar aceasta se intinde la nesfarsit. Va spun sincer, ca nimic nu este mai frumos decat sa stai sa privesti culoarea albastra a acesteia vibrand odata cu miscarea valurilor. Si nimic nu este mai placut decat sa faci o baie intre stanci, in acea apa curata si adanca. Totul este completat de vegetatia de pe mal, de bogatia florei si faunei marine, si de acele minunate sate construite pe stancile ce cad in mare.

3. Parcul natural Triglav - Slovenia - Sincer regret ca aceasta zona nu e mai aproape, caci daca ar fi fost, pe ea mi-as fi ales-o la licenta. Acest parc este situat in Alpii Iulieni (sau Alpii Iuliei), care sunt Alpii de pe teritoriul Sloveniei. Zona abunda de relief carstic, atat de suprafata, cat si de adancime, iar acesta este preferatul meu. Calcarul este roca ce e in stare sa creeze cele mai minunate peisaje. Iar, din punct de vedere stiintific, aceasta zona mai prezinta un avantaj: existenta reliefului glaciar si periglaciar. Ceea ce o face un subiect extrem de interesant de studiat. Dar, chiar si pentru cei ce nu sunt geografi, ci doar simpli iubitori de munte, zona aceasta ofera peisaje minunate. Trasee se pot gasi de toate felurile, de la foarte usoare, la foarte dificile.

4. Paris - Franta - Inainte sa vizitez Parisul, am vazut o gramada de poze cu el, poze ce m-au facut sa-mi doresc sa-l vizitez. Si stiti ce am exclamat cand am ajus acolo? Wow, este mult mai frumos decat se vedea din poze. Intr-adevar, Parisul este superb, cred ca cel mai frumos oras pe care l-am vazut eu. Toate cladirile sunt atat de frumoase, atat de elegante si de semete. Mi-e greu sa descriu in cuvinte tot ceea ce am vazut acolo, dar sper sa ma credeti pe cuvant ca mi-a placut extrem de mult.

5. Venetia - Italia - Ultimul obiectiv din topul meu este cu siguranta unul pe care imi doresc sa-l revad cat mai curand. Cand am fost aici, am vizitat orasul pe graba, neavand decat trei ore la dispozitie. Cu toate astea, trebuie sa recunosc ca imaginea aceea a strazilor inundate, a cladirilor ce se nasc direct din apa, este extrem de atractiva, de pitoreasca. Totul este completat de minunatele gondole, ce ii dau Venetiei o atmosfera de-a dreptul regeasca. Ah, si sa nu uit de vitrinele magazinelor, pline cu masti si rochii pentru carnaval. 

Desigur, mai sunt multe alte locuri minunate pe care le-am vazut, si topul meu s-ar mai putea extinde foarte mult. Dar m-am hotarat sa ma limitez doar la cinci locuri, caci cred ca as putea vorbi despre asta chiar si doua zile incontinuu.

Within Temptation

Azi nu am o stare de spirit care sa ma faca sa scriu ceva, dar vreau sa impartasesc cu voi unul din lucrurile care imi fac placere: cateva melodii de pe ultimul album Within Temptation. Enjoy!

Acestea sunt melodiile mele preferate de pe album...

Despre gelozie

Am cam dat-o in tepe psiho-filozofice in ultima vreme. Am inceput sa vorbesc despre femei, despre prima iubire... iar acum voi vorbi despre gelozie. Trebuie sa marturisesc ca am pornit cu ideea sa scriu despre prostie, insa, intre timp m-am gandit ca acest subiect este mult mai potrivit, mai ales ca aici voi intalni si cel mai mare numar de persoane ce nu vor fi de acord cu mine.

Una din ideile legate de gelozie ce se vehiculeaza foarte des si care are foarte multi adepti este aceea ca daca nu esti gelos nu iubesti? Oare asa sa fie? Din punctul meu de vedere lucrurile nu stau de loc asa. De ce? Pai sa vedem... Ce anume te face sa fi gelos? Simtul proprietati, lipsa increderi in tine, lipsa increderii in cealalta persoana. Nicidecum dragostea. 

Si am sa le iau pe rand. Simtul proprietatii... pai aici multe persoane au impresia ca daca iubesc cealalta persoana devine automat proprietate personala. Nimic nu este mai gresit decat aceasta. Orice persoana care are o parere de genul acesta nu iubeste. Iubirea nu leaga pe nimeni de tine, iar faptul ca tu iubesti nu-ti da drepturi asupra unei persoane. Din contra, tocmai pentru ca iubesti, tu devi proprietatea acelei persoane pe care o iubesti (pentru ca o iubesti, si esti gata sa te sacrifici pentru binele ei, sa treci peste orice doar pentru ca ea sa fie fericita... peste orice, deci chiar si propria fericire). Poate ca iubirea inlantuie, dar nu persoana pe care o iubesti este inlantuita, ci tu, pentru ca tu esti in stare sa faci lucruri pentru ea. Nu vei putea niciodata sa-i ceri sa te iubeasca sau macar sa te iubeasca asa cum o faci si tu. Daca o persoana reprezinta totul pentru tine nu-ti da dreptul sa-i ceri sa reprezinti si tu totul pentru ea. Asa ca simtul proprietati nu-si are rostul. Persoana cu care te afli in relatie este a ta, dar este a ta pentru ca asa a ales ea, nu pentru ca asa ai ales tu. Iar daca ea doreste sa nu mai fie a ta, e libera sa o faca. Si chiar daca e a ta, asta nu-i impiedica pe alti sa se uite la ea. Sau poate voi sunteti gelosi si in momentul in care ceilalti va privesc proprile haine? Doar si alea sunt ale voastre! Si credeti-ma, sunt mai ale voastre decat cealalta persoana.

Iar in momentul in care esti gelos cand persoana de langa tine se uita dupa alte persoane, aici intra in discutie atat simtul proprietati, cat si o uriasa lipsa de incredere, atat in tine, cant si in celalalt. Pana la urma, orice persoana va vedea, mereu, alte persoane care arata bine. Oricat de mult si-ar dori, nu va putea sa te considere cea mai frumoasa persoana din lume. Dar faptul ca se uita dupa o alta persoana, ca o considera mai frumoasa, sau poate ca doar ii atrage privirea dintr-un anumit motiv, fara ca macar sa insemne ca o place fizic mai mult, nu inseamna nici ca o sa te paraseasca, nici ca o sa te insele. Nici ca persoana aceea ar reprezenta mai mult decat reprezinti tu, si nici macar ca-si imagineaza mai stiu eu ce scene (si in fond si la urma urmei, care e dreptul tau in a pune sechestru pe gandurile unei persoane). E de datoria ta sa sti sa-i arati persoanei respective ca esti mai valoros decat orice alta persoana pe care ar fi posibil sa o intalneasca vreodata (sau cel putin decat majoritatea), iar daca persoana respectiva nu realizeaza asta, doar ea pierde, tu chiar de loc. Oricat de speciala este, daca nu observa cat de special esti tu, atunci nu e persoana potrivita pentru tine, ci doar o oarecare. Daca alege o persoana cu un nivel mai jos, nu face decat sa demonstreze ca si ea se afla cu un nivel mai jos.

Si, in afara de aceste aspecte, la ce iti foloseste sa fi gelos? Crezi ca ai mai mult control? Oprind pe cineva sa faca anumite lucruri vei putea sti sigur ca nu le face? Sau a controla toate lucrurile ce-i apartin persoanei respective crezi ca-ti demonstreaza ca nu te inseala? Sau scade sansele? Si in fond, daca nu o face doar pentru ca ii este frica de tine, la ce iti foloseste? Va spun eu ca ai mult mai mult control in momentul in care inspiri incredere, in momentul in care persoana de langa tine stie ca ai incredere in ea. Daca chiar te iubeste, nu va dori sa-ti insele increderea. Iar daca nu te iubeste, de ce s-o ti cu forta langa tine? Nu, gelozia nu este un mijloc de control. Gelozia nu face decat sa te amageasca si sa te faca sa crezi ca esti stapan pe situatie, cand, de fapt, in adancul tau, nu te consideri de loc asa. 

Daca persoana de langa tine te minte, problema nu e doar la ea. Este si problema ta, ca n-ai stiut sa te comporti astfel incat acea persoana sa simta ca poate sa-ti spuna anumite lucruri si sa te pastreze aproape. Daca tu ai fi incetat cu gelozia, daca nu ai fi crezut ca fiecare alta persoana care trece pe strada si-ti face iubita sau iubitul sa intoarca capul dupa ea ar fi reprezentat o amenintare, persoana de langa tine ar fi putut fi sincera cu tine. Asa ca, daca esti gelos (geloasa), trateaza-te pe tine, inainte sa incepi sa-i reprosezi celui de langa tine ceva, orice. Pe mine una, o persoana geloasa ma face sa fug cat mai departe. E normal sa-ti pese de mine, dar nu imaginandu-ti ca ma culc cu toti imi arati acest lucru, ci fiind langa mine atunci cand am nevoie de tine, avand incredere in mine si lasandu-ma pe mine sa aleg daca te vreau sau nu.

Despre prima iubire...

Da, probabil ca pare un subiect ciudat. Sau, mai bine zis, un subiect pe care este foarte ciudat sa-l abordez in acest moment. Insa o fraza pe care am vazut-o in treacat in aceasta dimineata m-a facut sa imi doresc sa o fac. Si am s-o fac, chiar daca a vorbi despre asta presupune umpic mai multa deschidere din partea mea decat am oferit pana acum. 

Daci, vreau sa vorbesc despre prima iubire... Despre prima mea iubire. Si vreau sa fac asta, pentru ca lucrul pe care as vrea sa-l afirm poate parea umpic ciudat: eu n-am avut o singura prima iubire, ci doua. Da, stiu, suna foarte ciudat. Din moment ce vorbesc despre "prima" cum as putea sa ma refer la doua? Si mai ales ca nu vorbesc despre doua lucruri ce s-au petrecut in acelasi timp, nu vorbesc despre doi baieti pe care i-am cunoscut si iubit odata... De altfel, asta nici n-ar fi fost iubire. Nu, eu vorbesc despre iubire adevarata. Insa ceea ce ma face sa afirm ce-am afirmat este faptul ca a doua a fost mult mai puternica decat cea dintai, mult mai reala, mai adevarata, mai vie, pe cand prima nu a reprezentat decat visul unui copil. Un vis, dar totusi mi-am iubit visul. Si am sa va explic.

Primul baiat de care vorbesc, primul pentru care am simtit sentimente de iubire, dateaza din perioada in care eram prin clasa a sasea. Eram un copil, eram foarte inocenta, total lipsita de experienta in orice aspect al vieti, abea intrata pe treptele pubertatii. Si nu, n-am avut niciun fel de relatie cu el. Eram doar colegi de clasa, iar eu imi petreceam fiecare ora inotand in ochii lui albastri. Si as putea spune ca acesta a fost singurul contact existent intre noi. Da, stiu ce veti zice, n-a fost iubire, au fost doar primii fluturi din stomac ai adolescentei. Intr-un fel aveti dreptate, daca lucrurile s-ar fi limitat la asta n-ar fi fost iubire. Si da, faptul ca aveam doar 12 ani si nu nutream niciun fel de dorinta sexuala pentru el, face ca aceasta iubire sa nu fie una completa, dar a fost o iubire pura, poate una dintre cele mai pure iubiri, asa cum doar un copil este in stare sa iubeasca. As fi fost in stare sa fac aproape orice pentru ca lui sa-i fie bine, eram trista si plangeam cand el lua o nota mica... Dar cu toate astea, ce a fost atunci se rezuma la un simplu vis al copilariei, la o persoana ce a fost transformata de imaginatia mea, si nicidecum la acel baiat pe care eu il vedeam in fiecare zi la scoala. 

Cel de-al doilea baiat este prietenul meu. Exista un lucru pe care nu l-am spus niciodata, nici lui, nici altcuiva. Cand am ajuns la liceu eram sigura ca nu voi iubi niciodata un alt baiat asa cum l-am iubit pe cel de care vorbeam mai sus, iar mai apoi, lucrurile intamplate pe parcursul liceului, m-au facut sa cred ca eu nu voi mai iubi niciodata, de loc. Asta pana cand l-am cunoscut pe el, pana cand am inceput sa avem o relatie. Cred ca eram aproape la fel de inocenta ca in clasa a sasea, iar sentimentele pe care le-am simtit la inceput, atunci cand am inceput sa-l iubesc, erau similare cu cele pe care le-am simtit pentru celalalt baiat, iar acest lucru m-a mirat. Apoi, am inceput sa fiu si mai mirata, in momentul in care am realizat ca pot iubi chiar mai mult decat l-am iubit pe el. Senimentele pe care incepeam sa le am pentru prietenul meu, deveneau mai puternice decat orice sentiment pe care mi-am imaginat eu vreodata ca ar putea exista. Iubirea a inceput sa creasca tot mai mult pana a devenit de-a dreptul imensa, iar o astfel de iubire sunt absolut sigura ca nu voi mai simti pentru nimeni in cazul in care ne-am despartii. Chiar si in cazul in care inima mea ar fi capabila de asa ceva, mintea mea nu va mai fi capabila si voi fi mult prea speriata. Genul de sentimente pe care le am eu pentru el nu le poti avea decat pentru un singur barbat, caci oricand dupa vei sti cum sa te pazesti ca lucrurile sa nu mai ajunga in acest punc. Asta nu inseamna ca nu voi mai iubi niciodata, ci doar ca iubirea nu va mai fi la fel de pura, caci ea nu va mai veni dintr-o inima perfect inocenta, ci dintr-una care deja si-a trait prima iubire. Dar, oricum, sper sa nu se ajunga aici, sau nu curand, caci, se stie, prima iubire se uita greu sau niciodata, iar eu nu vreau sa experimentez inca astfel de lucruri pe pielea mea.

Astfel, da, l-am iubit si pe acel baiat, ceea ce ma poate face sa ma refer la el ca prima iubire, insa nu asa cum il iubesc acum pe prietenul meu, ceea ce arata ca el este, de fapt prima mea iubire.

Fata inghetata

Dorm... Visez... Visez cum cuie adanci imi strapung pielea, cum durerea creste, se lupta sa ma cuprinda, sa ma darame, sa ma termine, sa ma faca sa nu mai exist. Tip... Vreau sa tip, dar nu pot. Buzele mele parca sunt lipite si refuza sa se deschida. Incer iar, si apoi iar si iar, dar tot fara succes. As vrea sa ma zbat, sa fug, dar ceva ma tine in loc si nu pot sa ma misc. Si atunci ma trezesc...

Desi durerea parca inca persista, ma gandesc ca a fost doar un vis si deschid ochii... iar atunci constat ca nu ma aflu in camera mea. Ma aflu intr-o incapere cu podeaua ca de gheata, iar durerea ce o simteam in timpul somnului nu reprezenta nimic altceva devat trupul meu gol ce e incet cuprins de frig. Incep sa ma tep, iar acum, treaza, nimic nu se mai interpune in calea frici si durerii ce ma apasa.

Unde sunt? Cum am ajuns aici? De ce? De ce? Cineva sa ma ajute! Ajutor! As vrea sa strig, dar corpul meu parca refuza sa asculte comenzile propriului meu creier. Ce mi se-ntampla? Privesc speriata in jur in timp ce lacrimi mari incep sa curga din ochii mei. Mi-e frica, mi-e frig, ma doare! Tremur... Cine m-a adus aici, de ce sunt aici? Cineva sa vina! Cineva!

Sacrificiul din miezul iernii

Autor: Mons Kallentoft

Nationalitate: Suedeza

Anul aparitiei: 2011

Nota: 9/10

Alte recenzii de acelasi autor: nu

Sacrificiul din miezul iernii - o carte politista, suedeza. Pentru mine este prima carte de autor suedez pe care o citesc si pot spune ca impresia pe care mi-a lasat-o este, garantat, una pozitiva. Cartea este scrisa intr-o maniera moderna, ce corespunde cu realitatea intr-o proportie foarte mare, facand sa simti ca lucrurie chiar s-ar putea intampla asa cum le descrie autorul.

In ceea ce ma priveste pe mine, trebuie sa spun ca este prima oara cand citesc o carte politista in care lista suspectilor nu este una inchisa.In mod clar acest lucru confera mult mai mult realism cartii, insa nu m-am gandit ca o astfel de carte te poate tine in suspans si iti poate pune mintea la contributie la fal de mult cum se intampla in cazul unei liste de suspecti inchise, cand cititorul poseda toate detalile despre fiecare personaj si poate ajunge si singur la o concluzie. Acesta a fost si motivul pentru care abea acum am pus mana pe o astfel de carte, insa, adevarul este ca m-am inselat. Imaginatia si gandirea iti este solicitata la maxim, esti, la fel ca politistii din carte, mereu in cautare de noi piste, sperand sa ghicesti criminalul inaintea lor.

Un alt lucru foarte fain la aceasta carte este reprezentat de vocea victimei, care continua sa vorbeasca, desi nimeni nu o poate auzi, care continua sa pluteasca deasupra lumii si sa priveasca incercarile celorlalti de a gasi persoana care a adus-o in aceasta stare. Este foarte interesant cum aceasta voce incearca uneori sa indemne politistii sa renunte la cautari, iar alteori sa-i incurajeze. Si este de asemenea interesant de a descoperi punctul de vedere al mortului asupra vietii, acesta simtidu-se acum mult mai impacat decat s-a simtit oricand pe tot parcursul vietii sale. Iar cel mai frumos pasaj din carte, dupa parerea mea, este dat de momentul in care autorul descrie cum victima si calaul ei plutesc impreuna pe deasupra lumii, intr-un gest al iertarii supreme.

Concert Cargo si Phoenix

Atat ieri, cat si alaltaieri am avut ocazia sa iau parte la doua concerte foarte faine, concerte date cu ocazia aniversarii a 100 de ani de salubritate in Timisoara. Dar nu ocazia este importanta, ci concertele in sine, care au fost foart faine.

In mod clar, Phoenix au fost mult mai buni decat cei de la Cargo (care au fost buni, la randul lor), si asta cu toate ca sonorizarea a fost mai proasta sambata seara. In schib baietii sunt cu adevarat profesionisti, si cred ca toti reprezinta nume mult mai grele in muzica romaneasca decat cei de la Cargo. 

Dar na, nu vreau sa ma lansez intr-o dezbatere de genul cine e mai bun decat cine. Sunt sigura ca fiecare din voi are deja propria parere pe aceasta tema, si adevarul e ca ambele formatii sunt bune, iar asta e ceea ce conteaza. Avand in vedere ca le ascult pe amandoua, nu cred ca sunt persoana care sa o ridice in slavi pe una dintre ele si sa o coboare pe cealalta

De altfel, nici nu a fost acesta scopul pentru care m-am apucat sa scriu, ci pentru a va impartasi si vouadin bucuria mea in ceea ce priveste faptul ca am putut asista la aceste concerte, ambele fiind niste lucruri pe care imi doream de mult sa le fac. Cred ca nu mai are rost sa ma lungesc cu vorba, am sa va las si pe voi sa ascultati cateva melodi care mi-au placut, am sa va mai arat cateva poze... sper sa va multumeasca :P

 

 

 Mai multe poze, in curand, pe facebook...

Priest

Filmul acesta cred ca l-am vazut acum vreo doua saptamani... Am fost la cinema ca sa-l vad in 3D, lucru care cred ca a fost benefic, caci a avut cateva efecte destul de misto. Prietenului meu i-a placut foarte mult, mi-a placut si mie, nu stiu daca la fel de mult, dar mi-a placut.

Filmul este un film cu vampiri, insa cand auziti lucrul acesta nu va ganditi la chesti de gen Twilight, sau alte filme pentru adolescente. Filmul este destul de dur, iar vampirii sunt descrisi ca niste fiinte ce nu au de loc infatisare umana. 

Filmul pleaca de la idea ca au existat dintodeauna atat oameni, cat si vampiri, iar intre acestia a existat o lupta continua. Pentru ca cei din urma sa fie invinsi, au fost creati cinci asa-numiti "preoti", care reprezentau arma cea mai puternica impotriva vampirilor, si unealta cu care, pana la urma au fost invinsi. Preotii si-au terminat misiunea, iar acum incepea sa le fie de-a treptul dificil sa traiasca printre ceilalti oameni, nefiind lasati sa-si reia vechile lor vieti. Intriga filmului este reprezentata de faptul ca fratele unuia dintre preoti este atacat de un grup de vampiri, vampiri pe care ii credea exterminati, si atac pe care biserica nu vrea sa-l recunoasca, asa ca hotaraste sa fuga pentru a-si salva nepoata. 

In multe privinte se poate spune despre acest film ca este si un fel de acuza adusa atat bisericii, cat si conducerii, care incearca sa ne faca sa ne simtim in siguranta atunci cand nu suntem doar pentru putere, care incearca sa ne faca sa credem ca locul nostru se afla acolo unde nu avem niciun viitor, atat timp cat ne indeplinim datoriile si le pastram secretele. 

Filmul e destul de interesant si merita sa-l vedeti. Eu vi-l recomand din toata inima, iar daca aveti optiunea sa-l vizionati in 3D, alege-ti-o!

Rhapsody of fire

Ascultam pe youtube noul album al celor de la Rhapsody of Fire... iar albumul este mult mai bun decat ma asteptam. Trebuie sa marturisesc ca am fost destul de dezamagita de ultimele doua albume ale lor, asa ca nu ma asteptam la prea multe din partea acestui album, insa adevarul este ca e mult peste asteptari. Ascultandu-l, mi-am reamintit de ce am inceput sa ascult aceasta formatie, si cat de frumoasa este muzica epica, am putut sa ma las cucerita de cantecelel lor minunat construite (majoritatea). Am sa va las si pe voi sa-mi ascultati cantecele preferate.

Melodie dedicata tuturor persoanelor care s-au gandit ca viata lor nu mai are rost. Sper ca daca vreodata ma despart de prieten, melodia asta ma va putea face sa trec peste.

- really epic

Despre femeie si despre siguranta de sine

Tocmai citeam un articol de pe un blog ce mi-a adus aminte de un alt articol, de pe un alt blog. Primul articol vorbea despre femeie si despre modul acesteia de actiune, iar cel de-al doilea despre cele, nu mai stiu cate femei pe care nu ar trebui sa i le prezinti iubitului tau. Amblele articole au in comun faptul ca se refera la femei, cel de-al doilea fiind exact opusul parerii mele

Si am sa incep sa-mi spun parerea pornind exact de la cel de-al doilea articol. In primul rand, eu nu inteleg de ce ar exista vreo femeie pe lumea asta pe care iubitul tau sa nu trebuiasca sa o cunoasca. Cand spui iubit, se subantelege faptul ca te iubeste si il iubesti. Aceste lucruri iti dau o oarecare siguranta si, din moment ce te iubeste, e clar ca oricare din calitatile tale le vede mult amplificate, iar defectele foarte reduse. Doar nu se intampla asta de fiecare data cand iubesti? Asa ca, acea alta femeie va trebui sa fie mult mai buna decat tine pentru ca el sa se poata gandi la faptul de a renunta la tine pentru ea. Sau chiar la o avea pe ea cat e cu tine, mai ales daca e constient ca acest lucru il poate face sa te piarda. Si, in fond si la urma urmei, daca-i cedeaza alteia, niciodata nu vei fi tu de vina. Singura problema, in acest caz, e ca el este atat de prost incat nici macar nu observa cat de mult pierde renuntand la tine. Eu, cel putin, parerea asta o am. Si nu sunt increzuta, nu ma cred cine stie ce, dar stiu sigur ca sunt exact persoana de care el are nevoie. Poate pentru altul nu as reusi niciodata sa insemn nici macar a zecea parte din ceea ce insemn pentru el, dar pentru acest barbat stiu ca insemn atat de mult incat sa nu imi fie frica ca ma va insela cu prima ocazie. Stiu ca pentru el sunt cea mai buna optiune pe care o poate gasi in acest moment. Iar daca va gasi una mai buna, daca chiar va gasi una mai buna pentru el, atunci e liber sa plece, pentru ca, din moment ce il iubesc, nu vreau decat ceea ce e mai bun pentru el, iar daca pentru el alta este mai buna decat mine, atunci nimic nu-l va mai retine. 

Cand spui ca iubesti o persoana, ca ai face orice pentru ea, nu trebuie sa fie vorbe goale, ci chiar sa faci orice. Sa fi gata sa sacrifici orice parte din tine pentru fericirea lui. Nu spun ca eu as face orice pentru el. Exista lucruri de care ma tem, si in fata carora nu stiu cum as reactiona, dar stiu ca sunt gata sa ma sacrific pentru el daca va fi nevoie. Iar daca intr-un moment nu voi fi, atunci sunt mult prea slaba, mult prea egoista.

Si aici ma voi lega de cel de-al doile articol. Caci eu nu consider ca o femeie ce iubeste pana la daruirea totala este proasta... sau slaba. A te darui total, a face totul pentru celalalt, a inceta sa mai traiesti pentru tine doar ca sa traiesti pentru el... nu vad slabiciune in asta. Din contra, vad doar putere. Puterea de a te invinge pe tine insati, de a-ti depasi fricile, slabiciunile, doar pentru a fi cu adevarat acolo pentru el. Poate fi in aparenta o capitulare, dar in momentul in care alegi acest drum, este imposibil ca el sa ramana indiferent. Pentru ca vei ajunge sa sti atat de bine ce isi doreste incat, involuntar, vei deveni ceea ce isi doreste (singura problema apare in momentul in care alegi barbatul nepotrivit, dar pe mine nu m-a lasat Dumnezeu sa fac o astfel de greseala). Si in plus, daca ai suficienta minte in cap, nici nu te vei indragosti de un barbat care nu e bun de nimic. Caci daca il iubesti, il iubesti si pentru ca sti ca nu va face niciodata lucrurile de care te temi, iar daca le va face, atunci pur si simplu te-ai inselat in privinta lui si nu il vei mai putea iubi. Eu asta am invatat din experienta.

Dar cred ca ar fi cazul sa inchei. Se vede ca am multe proiecte si ca sunt foarte stresata.