Aseara m-am uitat la un film... Un film destul de prost, insa ideea de la care a plecat era buna. Si mi-a dat de altfel si ideea acestui post.
Filmul era unul horror, iar in el era vorba despre nu stiu ce creatura care s-a suparat ca oamenii au deranjat-o si a inceput sa-i atace. Toate acestea se intamplau intr-un hotel. Da, stiu, pana aici nimic interesant si veti zice "ce prostie". Numai ca ceea ce mi s-a parut mie interesant, a fost modul in care aceasta creatura ataca. Ea isi obliga adversarii sa se confrunte cu cele mai mari temeri ale lor. Mai departe nu are rost sa va povestesc, caci modul in care a fost invinsa este extrem de penibil, insa aceasta strategie de atac m-a facut sa-mi pun niste intrebari.
De exemplu: Cum as reactiona eu daca as fi pusa fata in fata cu frica mea? Si care ar fi cea mai mare frica a mea? Niste intrebari care, daca as reusi sa le gasesc raspunsul potrivit, m-ar conduce fara indoiala spre o cunoastere a propriei persoane mult mai buna.
De altfel, acesta a fost subiectul la care eu am reflecat aseara inainte de culcare. Iar a gasi un raspuns la a doua intrebare a fost chiar complicat. Asta doar ca sa nu spun imposibil, caci nu am nicio idee care ar fi cea mai mare frica a mea. Probabil frica de durere, dar nici macar nu stiu sa spun cu exactitate ce fel de durere si de ce anume provocata. Iar la prima intrebare... cred ca singura solutie de a mai iesi cu mintea intreaga dintr-o astfel de confruntare ar fi sa reusesc sa-mi inving frica.
Acum trebuie sa va zic ca aceste ganduri m-au dus cu mintea si mai departe, iar cum in film era vorba de chesti supranaturale, am inceput sa ma gandesc la Harry Potter, sau, mai exact, la acea oglinda care iti arata dorinta cea mai mare. Si m-am gandit ca a privi in acea oglinda ar fi un alt mod prin care as putea sa ma cunosc mai bine, caci din multitudinea mea de dorinte, nu stiu care este cea mai mare. Afland care este cea mai mare as putea sa incep sa ma intreb de ce imi doresc acel lucru asa de tare, precum daca as afla care mi-ar fi cea mai mare frica, as putea sa incep sa ma intreb de ce imi este atat de frica de acel lucru, astfel ajungand la mai multe cunostinte despre eul meu.
Cred ca din acest post v-ati prins ca incerc sa ma definesc pe mine. Caci nu stiu decat partial cine sunt. Si as vrea sa va spun ca tocmai din aceasta cauza ma enerveaza persoanele care au vorbit de doua ori cu mine, care m-au vazut o data (sau, mai rau, niciodata) si pretind ca m-ar cunoaste, ca ar sti totul despre mine! Cum puteti, fratilor, sa ma cunoasteti atat de bine, cand nici macar eu nu stiu exact cine sunt? Cum puteti sa spuneti voi ceva despre mine, cand eu inca ma aflu intr-o intensa cautare de sine si inca n-am un raspuns la toate intrebarile despre mine?
Ma rog, acest gen de intrebari pentru ceilalti ar putea face obiectul unui alt post, ideea acestuia era doar sa scot in evidenta doua moduri de a te cunoaste pe tine insuti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu