Ziua I:Timisoara - Germania (Shonau am Konigsee)

Primul lucru pe care l-am văzut înainte să plecăm cu maşina din parcare a fost Zizu întorcându-se acasă. Asta era pe la ora 7 şi un sfert. Lucrul ăsta trebuie să i-l spun neapărat Oanei, sunt sigură că o să se distreze.

Dar acum să trec la lucrui mai serioase şi să vă vorbesc despre excursia propriuzisă. Drumul a fost lung, destul de obositor şi, mult timp, foaaaarte plictisitor. Am suferit şi de somn cronic, chiar am adormit de câteva ori pe drum, eu care nu dorm deobice în maşină, căci îmi place să privesc. Însă pe autostradă nu prea ai ce să vezi, iar porţiunea până la Viena o cunosc suficient de bine încât să nu mă mai atragă prea multe lucruri. Iar ghinionul a făcut ca în momentul în care începeau să apară şi munţii, să mai fie câte ceva de văzut din când în când, să se pornească o ploaie atât de puternică încât abea mai vedeai maşina din faţă.

şi a plouat...

Interesant a început să devină abea în momentul în care am iesit de pe autostradă, dar, din păcate, nu mai aveam decât foarte puţin din drum de parcurs. Ceea ce trebuie să spun neapărat este că satele din Austria şi Germania sunt extrem de cochete, iar iarba are un verde superb.

sat nemţesc, de munte, tipic

Casa în care stăm este extrem de frumoasă. Chiar de cum am intrat m-am gândit că acesta ar fi genul de apartament în care aş putea locui o viaţă. Un gând destul de similar cu cel avut anul trecut în Muntenegru, însă acolo acesta mi-a fost trezit de acea terasă minunată de unde se vedea marea, care era, de altfel, şi primul lucru pe care îl vedeam atunci când mă trezeam.

bucătăria

sufrageria

camera mea şi a suriorei

Dar să ma menţin la a vorbi despre acest an şi să nu uit să zic despre munţii care păreau învăluiţi în magie datorită ceţii ce îi acoperea. Dacă m-aş fi aflat într-o altă perioadă a vieţii mele, probabil că v-aş fi vorbit despre castele ascunse, despre prinţi şi pirnţese, despre rochii albe ce flutură în bătaia vântului, despre zâne, despre întuneric şi lumină, sau despre orice altceva ce ţine de lumea basmelor. Acum însă străbat o perioadă în care tind să fiu mai realistă, de aceea mă voi limita la a-i descrie doar ca magici si misterioşi şi la a spune că un minunat joc de stănci şi aburi mi se înfăţişa mereu în faţa ochilor. Abea aştept să văd ce frumuseţi voi mai descoperi zilele viitoare...

joc de stânci şi aburi

vârfuri ce se ascund după nori...