A fost o zi caldă şi fără prea mult vânt, ceea ce a făcut ca apa să fie la fel de limpede precum un lac. Asta din nefericire, căci mie îmi plac valurile foarte tare. Mi se pare mult mai amuzant să fac baie într-o mare agitată decât într-una ce nu se mişcă mai deloc. Mamei mele, însă, i-a plăcut foarte mult că putea merge cu salteaua, aşa că până la urmă asta am făcut şi eu, căci era singura distracţie după ce ai înotat un timp.
în apăDar să nu mai piert timpul descriind tot felul de evenimente stupide din acea zi, să vorbesc despre singurul lucru care a fost mai amuzant şi mai deosebit în acea zi: Aquagan-ul. În cazul în care nu v-aţi prins (şi să nu credeţi că îmi bat joc de voi, eu n-am realizat de prima dată când i-am auzit numele ce este acesta), să ştiţi că vorbesc despre un tobogan cu apă. M-am dus acolo cu sora mea. Aveam de ales între trei tobogane: unul ce mergea cu o pantă lină şi cu puţine curbe în jos, unul ce avea mai multe curbe şi unul drept şi foarte abrupt.
aquagan-ulNoi am hotărât să le luăm pe rând. Primul a fost relativ ok. Al doilea, în schimb, aluneca foarte prost, datorită faptului că avea atât de multe curbe, ceea ce nu-l lăsa să fie prea înclinat. Poate că nici eu nu am avut exact poziţia care a trebuit. Al treilea era... mi-e greu să găsesc cuvintele să-l descriu. Aveai o senzaţie foarte stranie în cele două secunde cât alunecai pe el. Soră-mea la adorat. Eu încă nu sunt convinsă dacă mi-a plăcut sau nu. Probabil că m-aş mai da pe el dacă aş avea ocazia. De altfel, m-am dat şi atunci de trei ori. E interesant.
Cam asta este treaba cu aquagan-ul. Mai multe nu ştiu ce să vă zic despre această zi. A fost una normală, frumoasă, desigur, dar fără prea multe evenimente, de aceea nici nu prea am ce vorbi.
Imagine nocturnă
Capitan's, un minunat restaurant 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu