duminică, 13 septembrie 2009

Ziua VI: Hintersee

Am ramas cu o zi in urma in ceea ce priveste consemnarea amintirilor de calatorie, caci ieri, cand am ajuns acasa, eram foarte obosita. Am insa azi timp la dispozitie sa vorbesc si despre aceasta zi.

Unde am fost? Ei bine, am hotarat sa urcam pana intr-un loc de unde sa putem vedea ultimul ghetar din Germania. Ceea ce am si facut. Ne-am dus pana la o cabanuta de unde se vede bine ghetarul.

Am pornit din parcarea de la Hintersee, acesta fiind, dupa cum probabil v-ati dat seama deja, un lac. Cararea era, de fapt, un drum forestier care urca cu o panta despre care nu poti spune neaparat ca era foarte abrupta, insa constanta. Pana la punctul intermediar (un loc in care se servea bautura si mancare) a fost un urcus lejer.
drumul

vedere asupra lacului

Greul a inceput din locul in care indicatorul ne zicea ca mai avem 40 de minute pana la destinatie, caci pe drum erau trete care ma obligau sa fac pasul mai mare decat l-as fi facut eu in mod normal si nu-mi permiteau sa mentin ritmul si efortul constant. Insa am trecut si de partea asta si am reusit sa ajung unde trebuia (era si normal, de altfel).
partea mai dificila a drumului

ghetarul

tot ghetarul

Cea mai interesanta parte a zilei a fost constituita de faptul ca am mai mers vreo cinci minute in sus, pana am ajuns la un zid (de stanca) ce avea o panta de aproximativ 60 - 70%. Pe acesta ne-am catarat umpic, sau, mai bine zis, ne-am deplasat un timp in latul sau, caci eu una n-am vrut sa ma urc prea sus neasigurata, asa ca m-am multumit sa ma misc de la stanga la dreapta pe el. Ne-am facut numeroase poze si pur si simplu ne-am simtit bine.
peretele pe care m-am catarat

la catarat

tot la catarat

si acum am terminat

Coborarea a fost destul de plictisitoare caci, cum v-am spus, era un drum forestier cu o panta relativ constanta. In plus, eu sunt o iubitoare a coboratului in care poti sa te folosesti de natura ca sa te franezi. Necesita mult mai putin efort si e si mai interactiv.
eu cu lacul

in jos

si acum... lacul de pe malul sau

Seara am mancat wurst gatit de propria mea mama in apartamentul inchiriat de noi si am stat foarte mult timp pe terasa casei noastre fara ca, de fapt, sa fac ceva. A fost o zi foarte frumoasa si m-am simtit foarte bine.

Niciun comentariu: