Ziua III: Eagle's Nest

Eagle's Nest este numită casa de vacanţă a lui Hitler (sau casa sa de la munte, căci nu cred să fi avut cu adevărat vacanţă. Se poate spune că accesul până la ea este destul de complicat, căci nu te poţi duce cu maşina proprietate personală acolo. Nu se poate ajunge decât cu un autobuy special ce pleacă din Obersalzberg. Sau pe jos, desigur, însă îţi ia cam mult timp, de aceea noi am ales a doua varianta.

imbarcarea in autobuze

drumul

Nu vroiam să vizităm casa lui Hitler, deşi este un obiectiv destul de interesant din punct de vedere istoric. Ceea ce am vrut noi să facem a fost să ieşim sus pe munte, şi apoi să ne plimbăm pe creastă, ceea ce, de altfel, am şi făcut pentru un timp.

Odată ajunşi sus am umplut o sticlă cu apă şi am plecat pe drumul pe care ne-am propus să mergem. La început binenţeles că a fost plin de turişti care se învârteau pe acolo (care erau şi cauza pentru care pietrele au devenit alunecoase, dar na...), însă pe măsură ce înaintam numărul lor scădea. Traseul era unul extrem de spectaculos, însă nu foarte dificil, căci încă nu ajunsesem în locul în care acesta începea cu adevărat. Erau construite scări şi puse lanţuri, chiar şi bănci pe alocuri, în zonele de unde se puteau vedea cel mai bine suberbii munţi şi stâncile lor ce îţi luau respiraţia.

stancile de la inceputul traseului

amenajari ale traseului

peretele abrupt al muntelui

Adevăratul început al traseului se afla acolo unde am zărit o plăcuţă pe care scria "Atenţie! Via ferrata" (desigur, nu în română) şi care te avertiza că nu poţi merge mai departe decât cu echipamentul adecvat şi pe propria răspundere. Am pornit mai departe pe un traseu extrem de expus, destul de greu şi foarte, foarte frumos. Iarăşi mi-e greu să descriu în cuvinte ceea ce am văzut şi cred că pozele vor fi mult mai lămuritoare decăt pot fi cuvintele mele, însă drumul pe care am mers a fost extrem de spectaculos. Te făcea să te simţi că într-adevăr eşti la munte. Simţeai mereu stânca sub picioare, iar acest sentiment este unul cu adevărat magnific.

undeva pe traseu

altundeva

Din păcate a trebuit să ne oprim, căci traseul devenea din ce în ce mai greu şi mai expus, ceea ce îl făcea imposibil de parcurs de către surioara mea, mai ales, nu neasigurată, iar noi nu aveam la noi ustensilele care să faca posibil acest lucru. Însă chiar şi aşa, rămâne minunat, extraordinar, foarte frumos.

aici am hotarat sa ne oprim...

... si sa ne intoarcem

asa ar fi continuat drumul

odihna de dinaintea intoarcerii