Ziua XI: Biserujka şi Vrbnik

În cea de-a patra zi petrecută la Baska şi a 11-a a excursiei noastre, am mers sa vizităm o peşteră, al cărui nume este Biserujka (ceea ce, în traducere, înseamnă perluţă) şi apoi oraşul Vrbnik, despre care ştiam că trebuie să aibe o plajă foarte frumoasă, unde te poţi arunca în apă direct de pe stânci, aşa cum ne place nouă.

Dar să încep cu începutul, şi să vă povestesc despre peştera pe care am vizitat-o. Nu ştiam foarte bine drumul până la ea. Sau poate ar fi mai corect să spun că nu-l ştiam de loc. Văzusem un indicator în timp ce am venit spre Baska, in prima zi, aşa că nu ne-am mai uitat pe hartă să vedem ce şi cum. Până la urmă s-a dovedit că nici nu aveam nevoie, parţial datorită faptului că erau puse semne la fiecare intersecţie (e adevărat, cam micuţe, dar erau) şi parţial datorită minunatului simţ de orientare al tatălui meu, care nimereşte mereu şoseaua corectă.

Drumul ducea când prin inima insulei, când pe malul mârii. Oricum, peisajul a fost destul de pitoresc şi mi s-au părut deosebit de frumoase acele sate în stil tradiţional care mai existau încâ în zonele mai puţin vizitate. Deşi trebuie să recunosc că aspectul de sate părăsite era destul de mare (cu toate că am văzut pe alocuri locuitori, însă casele aveau un astfel de aspect de nu-ţi venea să crezi că sunt din vremurile noastre), însă poate că tocmai acest lucru le mărea farmecul.

sat din insula Krk

Într-un final am ajuns şi la peşteră, care se numea Biserujka (sau Perluţa) datorită unei legende conform căreia un hoţ a ascuns odată aici o comoară alcătuită din perle. Comoara nu a fost găsită niciodata, însă peştera este atât de bogată în formaţiuni, încât poate fi numita ea însâşi o comoară. Nu ştiu câţi cunoaşteţi ceea ce sunt stalctitele şi stalagmitele, dacă nu ştiţi puteţi face click aici pentru a vedea nişte informaţii succinte.

Dar nu trebuie neaparat sa stiti despre formatiunile existente intr-o pestera. Daca in copilarie ati citit Ciresarii veti intelege despre ce vorbesc atunci cand spun ca m-am simtit asemenea Mariei in acea pestera. Totul arata precum o frumoasa sala de dans a unui palat magic, o sala bogat ornamentata, cu candelabre sofisticate si printese in rochii cat mai elegante si mai sofisticate. A fost ca si cum m-as fi transpus intr-unul din basmele copilariei mele.

tavanul pesterii

galerie

detaliu

fundul pesterii

Când am plecat de acolo am hotărât că ne vom opri la o plajă care li s-a părut atractivă prietenilor noştri, înainte de a de îndrepta spre Vrbnik. Ce pot spune despre această plajă? Cu siguranţă nu e stilul meu. O plajă cu iarbă şi mult timp după ce am intrat în apă şi am început să înaintez, apa îmi ajungea tot până la genunchi. Deşi trebuie să recunosc că pentru fetiţa de trei ani a celor ce ne însoţeau, această plajă a fost foarte potrivită.

La Vrbnik ne-am dus numai noi, prietenii noştri fiind obosiţi şi dorind să se întoarcă acasă. Însă acolo a fost foarte fain. Iniţial ne gândeam să vizităm şi oraşul, însă adevărul este că era cam târziu, aşa că ne-am dus ţintă spre plajă. Nu ştiam bine unde este, dar ştiam că trebuie să mergem în jos. Astfel am ajuns în port. Din port am început să mergem pe lângă apă, până am ajuns la un mic tuneluţ în stâncă, pe sub care am trecut şi am ajuns la o plajă cu pietre. Cu umpic de curaj am intrat şi în apă (era umpic rece, iar acolo era umbră) şi am început să înotăm. Maica-mea avea salteaua, de care ne mai prindeam şi noi uneori. Ne-am dus până la o stâncă pe care era prină o scară, astfel încât să te poţi urca pe ea şi să sari în apă. Ceea ce noi am şi făcut, de altfel.

portul din Vrbnik

tunelul

plaja

stanca

Când am ieşit din apă, ne-am dus să facem plajă pe digul portului căci, după cum am spus, acolo era umbră, iar noi vroiam să ne uscăm cât mai repede, căci ni se termina timpul pentru care am plătit parcarea. Ne-am uscat doar parţial până în momentul în care a trebuit să ne întoarcem, dar a fost ok.

aici am stat sa ne uscam

Ne-am întors acasă unde i-am găsit pe prietenii noştri, iar seara am mâncat la restaurant, eu caracatiţă gătită în stil mediteranean, care a fost foarte bună, deşi trebuie să recunosc că şi mai bună ar fi fost cu mai puţin piper.

Una peste alta, cred că pot spune că a fost o zi foarte frumoasă.

toate fetele din excursie