vineri, 3 iulie 2009

back to my life


Nu stiu daca acesta a fost un lucru care s-a observat si in afara, sau doar ceva de care mi-am dat doar eu seama, insa in ultimul timp tonul postarilor mele a devenit cam negativist. Nu ma spun decat ca ma enerveaza aia, ca ma enerveaza cealalta, nimic nu imi convine totul e rau. Lucruri care de fapt nu sunt asa. Nu vreau sa va faceti o parere gresita despre mine. Eu iubesc oamenii, insa nu pot sa le iubesc si mentalitatea. Iar stresul cu bacalaureatul si alte probleme care au aparut pe capul meu n-au reusit decat sa ma faca sa ma revolt si mai mult impotriva unor anumite tipuri de comportament, pe care pana atunci reusisem sa le tolerez.

Dar, acum ca a trecut bacalaureatul ar trebui sa incerc sa mai reduc din acest ton atat de negativ. Sa zic, mai degraba, "asa da", decat "asa nu". Pentru ca nu cred ca totul e rau si ca totul pute. Stiu ca mai exista si lucruri bune pe lumea asta, si persoane care au valoare si, chiar daca ele nu sunt apreciate prea mult de cei din jur (pentru ca asta este societatea), as putea macar eu sa le apreciez si sa strig acest lucru in gura mare. Poate reusesc sa atrag atentia altora asupra lor, sa fac tot mai multi oameni sa-i remarce. Pentru ca atunci cand spui de o anumita valoare ca e proasta, trebuie sa poti oferi in schimb alta mai buna, caci daca nu o compari cu nimic, atunci nici nu are cum sa-ti rezulte inferioritatea ei. Iar cu mine nu pot sa compar lucrurile, pentru ca eu nu sunt un etalon. Sunt doar un om supus greselii, care insa aspira sus, dar nu pot reprezenta un model pentru nimeni. Si nici macar nu incerc sa fiu modesta cand spun asta. E pur si simpu un adevar pe care il recunosc, desi nu-mi place.

Voi incepe de acum sa citesc si sa postez saptamanal cate ceva despre vreo carte, sau cate ceva despre carti. Voi cauta in jurul meu toate persoanele de valoare si voi incerca sa vorbesc despre ele, sa le laud, sa le apreciez. Voi vorbi, desigur, si despre proprile idei, caci nu le pot aduna pe toate in capul meu fara a le impartasi cu nimeni. Voi incerca sa-mi postez si fictiunea, pentru ca e destul de consistenta (da, macar cantitate am, nu stiu daca si calitate) si pentru ca mi-ar prinde bine sa stiu ceea ce ganditi voi despre ea, caci pana acum n-am aprecitat-o decat prin prisma propriului meu punct de vedere (care este subiectiv in cazul de fata) si a unor prieteni apropiati (care sunt si ei subiectivi, din pacate). Ideea este ca de acum ma voi intoarce din nou in lumea mea unde ceea ce fac ceilalti nu ma va afecta prea tare. Oh, si sa nu intelegeti ca vorbesc de ignoranta. Nu, nu voi fi ignoranta. Voi avea mereu ochii deschisi la necazurile celor din jur, voi fi mereu gata sa le ofer ajutorul atunci cand au nevoi si voi fi dispusa chiar sa-i si aduc pe calea cea buna daca observ ca acest lucru e posibil. Insa nu vad de ce faptul ca ei sunt inculti ar trebui sa ma afecteze pe mine. Am posibilitatea sa-mi aleg persoanele in compania carora vreau sa-mi petrec timpul, nimeni nu ma obliga sa stau cu cineva a carui mentalitate nu corespunde cu a mea. De asemenea, incultura si valorile gresite ale celorlalti, nu ma vor impiedica pe mine sa devin mai cultivata, sa am valorile pe care eu le consider adecvate, sa fiu asa cum imi arata modelele mele. Caci, da, toata lumea are modele, insa atata timp cat ele sunt ok, nu e nici o problema in asta.

Deci, de acum in colo ma voi inchide din nou in lumea mea unde nu vor putea patrunde decat persoanele care merita asta, iar celelalte pot sa treiasca in continuare fara ca ceea ce fac ei sa ma afecteze cu ceva. Nu are rost sa-mi bat capul cu ei, cand eu mai am atat de mult de corectat la mine.

Niciun comentariu: