Masca Mortii Rosii si alte povestiri

Autor: Edgar Allan Poe
Nationalitate: american
Nota: 8/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Daca nu ma insel, prima data cand am auzit numele lui Edgar Allan Poe a fost acum un an sau doi, pe cand citeam o carte de Stephen King in care se facea aluzie la una din povestirile lui Poe, Masca Mortii Rosii, al carui nume m-a atras. Mai apoi l-am auzit pe taica-miu mentionand ca el este tatal romanului politist si ca ar trebui citit de toti iubitorii de gen si de atunci l-am trecut pe lista mea de carti pe care vreau sa le citesc. Insa intamplarea a facut ca pana acum o saptamana sau cam asa sa-mi fie imposibil sa dau de el.

Cartea pe care o detin eu cuprinde sase povestiri: Crimele din Rue Morgue, Misterul Mariei Roget, Scrisoarea furata, Pisica neagra, Masca Mortii Rosii si Tu esti ucigasul. Am sa vorbesc despre fiecare pe rand, caci unele mi-au placut mai mult altele mai putin.

Crimele din Rue Morgue - Cred ca la aceasta poveste cel mai mult mi-a placut introducerea. Acolo este facuta o paralela foarte interesanta intre jocul de sah si cel de dame si, mergand mai departe, naratorul face o paralela si intre imaginatie si fantezie, intre ingeniozitate si putere de analiza. Povestea vine ca un argument in sprijinul acelei teori din introducere. Singurul lucru care mi s-a parut ciudat si care, parca, a stricat tot romantismul, a fost descoperirea adevaratului ucigas.

Misterul Mariei Roget - Daca aceasta povestire ar fi avut un alt final, ar fi fost cu siguranta povestirea mea preferata din aceasta carte. Asa insa, ma vad nevoita sa n-o plasez decat pe locul doi sau trei. Este o poveste extrem de matematica, ca sa zic asa, o poveste ce face apel in permanenta la logica. Cred ca ar placea foarte mult orcarei persoane cu mari abilitati in domeniul realist.

Scrisoarea furata - e interesant ca in timp ce citeam aceasta povestire mi-am dat seama ca-i cunosc sfarsitul datorita unei carti citite de mine in copilarie si care il dezvaluie. Binenteles, nu spunea ca sfarsitul povesti acesteia este asa, dar descria pe scurt niste intamplari si sfarsitul lor incat in momentul in care am inceput sa citesc povestirea de fata m-am prins imediat ca la ea se facea referire. Cu toate acestea, mi-a placut foarte mult si consider ca ilustreaza perfect felul in care ni se intampla de multe ori sa cautam un lucru si sa nu-l vedem tocmai pentru ca el se afla la suprafata, in timp ce noi il cautam in adancime.

Pisica neagra - Despre aceasta poveste pot spune sigur ca nu e cea mai frumoasa. Mai pot spune ca ilustreaza perfect modul in care alcolul poate conduce spre adanca decadere, insa, in acelasi timp, mi s-a parut o poveste extrem de ciudata. Recunos sincer ca nu ma atrag scenele de cruzime asupra animalelor, nu neaparat din mila pentru acestea (a carei existenta n-o neg, dar n-o consider cauza) ci mai mult datorita faptului ca mi se pare atat de inutil sa ranesti un animal nevinovat.

Masca Mortii Rosii - Aceasta a fost povestirea care mi-a placut cel mai mult. Mi-a placut ca in aceasta poveste exista foarte multe: exista mister, exista magie, exista o atmosfera de visare. Descrierile sunt minunate. Cred ca despre aceasta poveste pot spune ca include si tente horror, ca este oarecum o precursoare a cartilor de acest gen, precum celelalte sunt precursoare ale literaturii politiste. Mi se pare, de asemenea, si cea mai romantica.

Tu esti ucigasul - Asta e povestea care mi-a placut cel mai putin. A avut un final previzibil si nici nu apeleaza la fel de mult ca celelalte la logica. Mai multe mi-e greu sa spun despre ea.

As zice ca odata ce ai citit povestile lui Edgar Allan Poe ai in mana o cheie care te poate ajuta in dejlegarea misterelor din alte carti politiste scrise de alti autori. As mai spune de asemenea ca ceea ce a scris el a stat la baza multor constructi de acest gen. Eu recomand aceasta carte oricarui iubitor de literatura politista, precum si celor pasionati in a-si incerca logica si puterea de analiza.