cele doua fericiri

Eu intodeauna am fost o persoana fericita. Mereu m-am multumit cu ceea ce imi era dat si mereu mi-am zis ca daca imi este luat intr-o parte nu e nicio problema, caci oricum am in partea cealalta. Niciodata n-am avut succes in dragoste, dar mereu m-am consolat gandindu-ma ca sunt o fata desteapta care poate gasi suficienta satisfactie si citind o carte sau scriind sau desfasurand un alt tip de activitate intelectuala. Mi-am zis ca n-am nevoie de dragoste, ca pot trai foarte bine si fara, ca sunt destule alte lucruri care sa ma faca fericita.

Si totusi, m-am inselat. Nu in ceea ce priveste faptul ca nu se poate trai fara dragoste, caci binenteles ca se poate. Insa o viata in care n-ai parte de dragoste, in care nu esti iubit, in care nu simti mangaierile nimanui nu e la fel. Desigur ca poti gasi fericire si in alte locuri, nu doar in implinirea unei iubiri, insa sunt doua tipuri total diferite de fericire si una nu poate tine locul celeilalte. Ca sa ma simt completa am nevoie de amandoua, caci altfel voi fi incompleta.

Acum este adevarat ca afundandu-te intr-un anumit tip de fericire (cea intelectuala, in cazul meu), poti uita pentru un timp de cealalta, poti chiar sa ajungi sa-ti imaginezi ca nu ai nevoie de ea, ca te descurci foarte bine si asa, ca esti complet. Insa nu este asa. Niciodata un singur tip de fericire nu va fi de ajuns pentru a fi cu adevarat fericit. Poti fi multumit atunci cand ai parte de impliniri pe o anumita latura, sa fi impacat si sa traiesit in echilibru, insa aceasta nu este fericirea adevarata.