duminică, 19 iulie 2009

Nightwish


Stiu ca daca scriu acum risc ca postul acesta sa fie influentat foarte tare de euforia ce m-a cuprins in timpul concertului si sa nu pot reda evenimentele foarte realist. Pe de alta parte, daca as lasa asta pentru o alta zi, as pierde mult din sentimentele si din puterea de definire a starii ce m-a cuprins in timpul concertului. Si, avand in vedere ca am de gand sa vorbesc despre mine si despre felul in care s-au vazut lucrurile prin ochii mei, nici nu cred ca merita sa ma mai preocupe cat de rational si de exact voi reda totul.


Adevarul este ca imi e greu sa gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie ceea ce am trait. Imi e teama ca orice as spune nu va reda starea mea, nu va ilustra fericirea pe care am simtit-o chiar si numai stiindu-ma prezenta la primul concert rock la care am asistat vreodata. Pentru inceput voi zice ca milionul pe care l-am dat sa meritat din plin. Iar mai departe, desi vreau sa vorbesc despre Nightwish, voi lua pe rand toate formatile care au cantat.


Subscribe... Nu prea multa lume, evenimentul abea incepuse. Am intrat inauntru si, dupa ce m-am invartit o vreme pe acolo, m-am postat undeva la mijlocul spatiului ingradit si am zis ca-i voi asculta. Nu-i mai auzisem pana acum. Dupa ce-am facut-o nu pot spune nici ca mi-au placut, nici ca mi-au displacut. Cred ca cel mai potrivit ar fi sa zic ca au fost interesanti. Un metal cu ceva influente de prin jazz sau din muzica populara, din pacate bass-ul era setat cam tare si nu prea puteai sa urmaresti bine linia melodica. Sau poate era de vina doar faptul ca inca nu se adunase suficienta lume si nu se incinsese atmosfera. Oricum, am folosit timpul cat am stat acolo pentru a privi in jur, pentru a admira imbracamintea unora. Si n-am dus deloc lipsa de material in aceasta directie. Erau acolo unele fete cu niste rochii atat de interesante, cu niste machiaje ca de scena, ca sa zic asa, ce mai, aproape niste opere de arta pe picioare. M-au facut sa ma intreb cam cat au cheltuit fetele acelea pentru acest concert. Si, cu toate ca nu contest ca erau interesante si ca atrageau intr-adevar multe priviri, m-au facut sa ma intreb daca asta le face sa se simta mai bine. Caci si eu, care nici macar n-am avut o bluza neagra, numai pantaloni, m-am simtit foarte bine. Si daca credeti ca spun asta pentru ca sunt invidioasa... ei bine, poate pe unele care aveau niste rochii superbe, insa majoritatea erau doar artistice, nu neaparat frumoase.


A urmat Pain. Deja se stransese mai multa lume si atmosfera incepuse sa se incinga. Mi-am intrat si eu in rol, m-am destins si am inceput sa ma simt foarte bine. In timpul primelor piese am fost umpic mai timida, insa muzica era suficient de antrenanta incat sa ma faca sa-mi dau drumul. Spre sfarsit m-am lansat intr-un headbanginig de am reusit sa fac niste oameni in trecere sa se opreasca si sa se uite la mine. Voi vedea eu cum voi sta cu durerea de cap in timul zilei de maine din cauza acestui fapt, insa atunci m-am simtit foarte bine.


S-a terminat si Pain, urma sa inceapa Nightwish. Trebuia sa ajung mai in fata, trebuia neaparat sa reusesc sa-i vad. Am inaintat cam jumatatea distantei care era intre scena si locul in care ma aflam eu initial. De aici am asistat la toate pregatirile care s-au facut pentru ca trupa sa poata intra in scena. Am privit cum au fost aduse instrumentele, apoi cum s-a testat sunetul, luminile, flacarile, fumul, toate, si, adevarul este ca emotia crestea pe masura ce vedeam toate lucrurile infaptuindu-se. Nu-mi venea sa cred ca urma sa asist la un eveniment la care visasem de atata vreme. Nu-mi venea sa cred ca ma aflam acolo, gata sa transform unul din visele mele in realitate. Si, cum stateam acolo si priveam acei oameni muncind, imi dateam tot mai tare seama ca aceasta e realitatea si tot mai mult mi se parea ca visez.


La zece fix era programat sa cante Nightwish. La zece fix toata treaba era gata si toate instrumentele erau pregatite, astaptandu-i doar pe cantareti sa-si ocupe locurile. Dupa o asteptare de doua - trei minute si-au facut si acestia aparitia in uralele publicului. Trebuie sa marturisesc ca am ramas surprinsa sa o vad pe Anette blonda. Nu stiu cat de veche e schimbarea, insa eu n-am mai cautat de mult timp poze cu ea, asa ca mi-o inchipuiam tot bruneta. Eram, cu toate acestea, extrem de incantata si euforica ca pot s-o vad. Putin mai greu, e adevarat, caci se postase un tip foarte inalt in fata mea, dar am reusit sa vad acceptabil.


Prima melodie cantata a fost 7 Days To The Wolves. Au mai cantat Wishmaster, The Siren, Romanticide, Dark Chest Of Wonders, The Poet And The Pendulum, Amaranth, Sahara si altele. A fost de-a dreptul superb, iar de incheiat, au incheiat cu melodia Wish I Had An Angel. Daca ar trebui sa mai gasesc un alt apelativ in afara de minunat, foarte fain, de-a dreptul mirific, incantator, magic, as spune ca a fost prea scurt. Si inca n-am descris totul in cuvinte. Nici macar n-am corbit de flacarile care tasneau in ritmul muzicii, fasiile rosii ce au zburat la un moment dat spre public sau artificile care explodau odata cu bataile tobei sau alte tipuri de artificii. De cantat am zis deja ca s-a cantat foarte fain, iar la acestea se adauga euforia si voia buna a publicului gata sa ofere totul pentru a asculta melodiile formatiei Nightwish.


As putea spune mai multe. Sigur ca as putea, caci niciodata cuvintele nu sunt suficiente pentru a vorbi de sentimente, senzatii. Insa ma opresc aici, pentru ca sunt foarte obosite si un somn mi-ar prinde perfect. Voi trebuie doar sa stiti ca acest eveniment m-a facut foarte fericita si daca vreti sa aflati mai multe date, intrebati.

Niciun comentariu: