luni, 13 iulie 2009

dragoste si leganare

ATENTIE! Cititi aici mai intai!

Stam intinsi, unul langa altul, pe leaganul ce se misca usor. In jurul nostru este multa lume, insa noi nu vedem decat cerul pe care sclipesc mii de stele. Toate vocile, toate rasetele se aud estompate, parca de departe, in schimb respiratia lui o aud perfect. Ii pot simti in ea si mirosul vinului pe care tocmai la baut si ma intreb daca si el simte acelasi lucru in respiratia mea. Apoi ma intreb daca acesta este mobilul care mi-a amplificat mie toate sentimentele sau este doar prezeta lui, trupul lui aproape fierbinte care ma incalzeste in aceasta noapte rece. Pentru ca nu gasesc raspunsul la aceasta intrebare ma apuc din nou sa contemplu cerul in timp ce-i ascult respiratia si-mi umplu narile cu mirosul lui, care acum nu este decat o combinatie de parfum, tutun si alcool. Pur si simplu inhalez aerul din jurul meu si ma gandesc ca n-as fi crezut vreodata ca am sa gasesc un astfel de miros atractiv si totusi, acum, cand el sta langa mine, ma bucur simtindu-i aroma.

De cat timp stam asa? Minute sau ore? Pentru mine timpul parca s-a oprit si nu stiu decat ca atat timp cat il am apropape totul este bine. Totul este foarte bine. Nu ne-am adresat niciun cuvant pana acum. Niciunul n-a facut vreo miscare, de la niciunul nu s-a auzit si nu s-a simtit nimic mai mult de aerul pe care il inspira si expira. Si totusi, in timp ce privesc stelele ii vad ochii lui albastri mai bine ca atunci cand i i-as fi privit direct.

Eu si el - cat de straine imi erau aceste cuvinte acum o saptamana! Cat de ciudat te-as fi privit daca mi-ai fi spus ca va sosi clipa in care simpla lui prezenta va putea sa ma infioare, clipa in care caldura trupului lui o voi simti de cinci ori mai puternic decat pe cea a oricarui altui corp. Nu as fi crezut niciodata nici macar faptul ca apropierea a doua trupuri poate sa spuna mai mult decat o mie de cuvinte, si uite ca totusi o face.

Dar iata ca el face prima miscare. O miscare banala, isi trece mana pe sub capul meu. O mana de a carui lungime ma mir, caci se opreste in acelasi loc unde s-au oprit si degetele mele. O mana care o cuprinde incet pe a mea si o mana a carui raceala imi creaza niste sentimente de nedescris, mai ales pentru ca ii simt trupul fierbinte langa mine, iar acesta mana cotrasteaza atat de tare cu acesta. Nici nu pot spune ce ganduri imi trec prin cap in acele momente, ce-mi doresc si ce as fi gata sa fac doar pentru ca-i simt aceasta mana in mana mea. Contrastul dintre cald si rece si respiratia pe care i-o aud regulat ma poarta cu gandurile foarte departe, spre un loc unde nu sunt oameni in jurul meu, unde suntem doar noi, eu si el.

El insa nu stiu ce gadeste. Continua sa se joace usor cu mana mea. Imi misca degetele. Le inchide si le deschide. Eu imi las mana moale, mi-o abandonez total lui, la fel cum s-a intamplat si cu restul corpului de altfel, insa momentan interesul lui nu pare sa mearga mai departe de aceasta mana cu care se joaca precum un copil mic. Apoi ii simt cealalta mana curgand usor pe burta mea. E la fel de rece ca prima si la fel de placuta. E momentul in care imi mut si eu celalta mana, plimband-o usor peste a lui. El mi-o prinde si o tine, o tine in palma lui si din nou nu mai facem nicio miscare. Privim cerul iar eu ma intreb ce se va inampla mai departe, ma intreb daca vom mai ajunge mai departe. Este primul moment din intraga seara cand indraznesc sa-l privesc. Intorc usor capul si ma uit la ochii lui. El mi-a prins miscare si-si intoarce si el capul spre mine si ma priveste. Acum suntem foarte aproape, la o distanta milimetrica. Fiecare inspira aerul pe care celalat il expira. Urmatorul lucru pe care il stiu este ca buzele lui le cuprind pe ale mele, ca mainile lui ma cuprind tot mai puternic. Sunt toata a lui, sunt ceea ce vrea el. Corpul meu si apoi si mintea mea se abandoneaza usor pasiunii ce ne cuprinde pe amandoi in timp ce leaganul continua sa se miste usor, parca in bataia vantului...

Niciun comentariu: