N-am mai scris de ceva vreme datorita unor probleme mai mult sau mai putin de sanatate, insa revin astazi, si revin cu descrierea drumului pe care l-am facut cu trenul din Timisoara pana in Sibiu.
Trebuie sa va spun ca am plecat de acasa intr-o stare destul de nasoala. Ma durea stomacul, ma simteam fara vlaga, abea mai stateam in picioare. Norocul meu ca intre timp starea mea s-a mai ameliorat si, chiar daca nu pot spune inca ca mi-e bine, mi-e umpicut mai bine decat imi era. Cat despre drum... ei bine, acesta a fost plini de amintiri. Amintiri care au sau n-au legatura cu peisajul ce se desfasura in fata ochilor mei, amintiri care mi-au fost nascute de cine stie ce imagine a unui obiect prins fugar cu un colt al ochiului.
In primul rand, mi-am adus aminte de jurnalul de calatorie (ca sa-l numesc asa) pe care l-am facut cand am plecat intr-o excursie prin clasa I sau a II-a. Mult timp a fost uitat acest jurnal, pana cand l-am regasit intr-o zi pe cand faceam curat in birou. Daca v-as spune cam ce am scris in el, v-ar bufni rasul. Am scris ceva de genul "vad: un cal, o benzinarie, niste flori, fire de iarba, pomi, o cladire verde..." si cam asa continua cateva pagini, caci scrisesesm acolo cam tot ce am vazut eu pe geam in acea excursie. Mi-am amintit asta pe tren in timp ce priveam o caruta trasa de un cal inaintand pe un drum de tara.
O a doua amintire mi-a fost trezita in momentul in care am reusit sa zaresc pe geam drumul Deva - Sibiu. Atunci mi-am amintit de o data de acum vreo cinci sase ani cand ma intorceam dintr-o excursie de la mare cu familia. Ajunsesem in Sibiu si ne indreptam spre Deva. Pe atunci mai aveam inca Dacia galbena care mergea atat de incet incat de intreceau chiar si unele tiruri. Ca sa nu mai vorbesc de calitatea farurilor care era extrem de proasta si nu ne-ar fi ajutat prea mult in cazul unui drum intocmit noaptea. Insa, cum mergea ea asa incet, normal ca ne-a prins intunericul. Exact pe drumul Sibiu - Deva. Atunci ce puteam sa facem? Farurile nu ne ajutau, viteza era mica, stateam cam prost. Asa ca taica-miu s-a gandit sa mergem in spatele unui tir. Fix in spatele lui, adica sa ne tinem la o distanta cat mai mica de el. Astfel acesta urma sa ne lumineze drumul cu farurile lui si era, de altfel, singurul vehicul de a carui viteza ne puteam tine. Si asa am ajuns noi la Deva...
Adevarul este ca am amintiri destul de dragute legate de Dacia galbena. Multe drumuri am strabatut cu ea, multe coclauri. Doar datorita ei am mers prin multe locuri prin care nu ne-am fi dus cu o alta masina, ca ne-ar fi fost mila de ea si ne-am fi gandit ca o stricam. Tot de aceasta masina mi-a amintit si o alta masina zarita din tren ce era extrem de aglomerata cu bagaje. Asta m-a facut sa ma gandesc la vacantele pe care le petreceam cu parintii tot acum cinci, sase ani, paote si mai mult, si in care ne aglomeram masina cu bagaje si de mare si de munte. Trebuia sa luam cortul impreuna cu toate ustensilele necesare (caci la munte stateam in cort), impreuna cu fasuri si haine groase, dar si un set de haine subtiri, de chesti pentru plaja si asa mai departe. Si astfel ajungea maisinuta noastra sa fie arhiplina, cu toate ca aveam un bortbagaj foarte spatios.
Mai sunt si alte amintiri care mi-au fost trezite in timpul calatoriei de astazi, insa acestea sunt cele mai importate. Nu am sa va mai spun decat ca in timpul calatoriei am fost acompaniata de Kamelot, Rhapsody of fire sau Luca Turilli si ca timpul mi l-am petrecut citind sau privind imaginile care apareau in cadrul geamului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu