Vreau sa ma declar victorioasa! De ce? Pentru ca tocmai am terminat curatenia ce trebuia s-o fac pe birou, in birou si langa birou. Operatia a durat sase ore si, spre fericirea mea, pot spune ca a fost un succes. Am scapat de toate caietele pe care le-am folosit incepand din clasa I si pana acum, la sfarsitul celei de-a XII-a clase. Caci pana acum nu m-am mai indurat sa arunc vreun caiet. Le pastram, ca poate mai imi trebuie. Norocul meu ca acum am realizat ca nu mi le mai trebuie, asa ca in fata usii stau trei plase pline pana la refuz ce asteapta sa fie duse la reciclare.
Cartile le-am bagat cat mai in fundul biroului. Am zis ca pe ele le pastrez, ca poate se va mai folosi cineva de ele (poate sora-mea), dar nicidecum nu m-am gandit sa le las la vedere. Le-am ascuns bine. In schimb mi-am pastrat pe aproape toate caietele in care mi-am scris eu fictiunea. Ele trebuie sa fie mereu langa mine, pentru ca atunci cand voi dori sa pot continua oricare din scrierile incepute. Mi-am mai lasat si caiete goale, in cazul in care voi dori sa incep ceva nou sau, pentru orice alta necesitate. Daca va mirati de ce imi scriu eu fictiunea pe caiete, va voi raspunde la aceasta intrebare cu alta ocazie.
Oricum, am ajuns in sfarsit sa ma simt si eu bine in camera mea si langa biroul meu. Nu mai vad un maldar de caiete si carti aruncate unele peste altele, iar daca vreau sa fac ceva, am un spatiu mai mare de zece centimetri patrati cum aveam inainte. Caci pe tot parcursul clasei a XII-a n-am facut decat sa depozitez cat mai multe materiale pe birou, sa le cladesc unele peste altele, sa incep alte teancuri, si altele, mereu altele, pana cand abea mai aveam loc sa invat. Acum insa sper ca curatenia sa ramana mai mult timp. Mai ales ca la facultate nu voi mai avea atatea caiete...
Dar sa vedem ce se va intampla. E una ceea ce imi doresc si alta ce se intampla, asa ca o sa va mai anunt eu peste un an daca biroul meu a ramas la fel de curat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu