Lucruri ciudate

Viata e ciudata iar lucrurile nu se intampla niciodata atunci cand te astepti sau asa cum te astepti. Nu pot sa nu ma gandesc la nenumaratele dati in care mi-am dorit cu ardoare sa se intample un lucru, iar acesta sa nu se intample pana in momentul in care eu am incetat sa mi-l mai doresc. Cred ca daca as sta sa numar de cate ori s-a intamplat asa, degetele de la mana nu mi-ar ajunge, poate nu mi-ar ajunge nici daca le adaug si pe cele de la picioare. Si n-are importanta ce-mi doream, ideea e doar ca de multe ori indeplinirea dorintei a venit prea tarziu. Si totusi, am privit zambind situatia respectiva si mi-am zis ca lasa, mi s-a indeplinit dorinta, chiar daca in momentul in care am incetat sa mi-o doresc.

Dar nu despre cand se implinsec dorintele vreau sa vorbesc acum, ci despre cum se indeplinesc acestea. Felul e la fel de ciudat ca si momentul. Si as merge chiar umpic mai departe si as zice ca ori momentul ori felul in care dorintele se indeplinesc nu coincid niciodata cu perceptia ta asupra acestor doua caracteristici.

Nu stiu voi cum sunteti, dar eu cand imi doresc ceva ma gandesc necontenit la acel lucru. Imi imaginez nenumarate moduri in care acesta poate deveni realitate (oricat de iral ar parea), imi iaginez viata mea de dupa intamplarea lui, imi imaginez reactile mele. De altfel imaginatia este unul din acei factori care ma poarta pe mine mai departe de-a lungul vietii. Nu exista zi in care sa nu ma gandesc oare ce voi face eu daca as sti ca mor sau cum voi suporta eu suferinta, sau cum voi reactiona daca ma ataca cineva, sau, sau, sau... Sunt multe lucrurile la care ma gandesc, desigur, unele fiind mai probabile decat altele, insa eu ma gandesc la toate. Iar atunci cand posibilitatea ca unul din lucrurile la care ma gandesc eu sa se intample in realitate este mare, ma bucur cand vine timpul sa ma confrunt cu acea situatie si sa vad daca reactile mele vor fi chiar asa cum mi le-am imaginat eu ca vor fi. Cand cele doua coincid ma bucur, iar atunci cand nu coincid incerc sa le fac sa coincida data vitoare.

Dar nu acestea sunt lucrurile ciudate. Nu reactile mele, caci eu ma cunosc pe mine cat de cat, ceea ce inseamna ca-mi si pot anticipa (cel putin partial) reactile. Sau imi pot dori foarte tare sa reactionez intr-un anumit fel intr-un anumit moment si atunci eu imi si imaginez ca voi reactiona asa. Nu e nimic anormal, paranorma sau mai stiu eu ce alt derivat al normalului in toata chestia asta. Ciudatenia intervine in momentul in care un lucru la care m-am gandit de milioane de ori si pe care mi l-am imaginat in milioane de feluri se intampla, insa nu coincide cu niciunul din felurile imaginate de mine. Si nici nu stiu sa zic sigur daca ciudatenia consta in faptul ca se intampla intr-un alt mod, sau insasi in faptul ca el se intampla. Si parca, parca as merge pe a doua varianta. Pentru ca, de fapt, daca s-ar intampla asa cum mi l-am imaginat ar fi si mai ciudat.

Dar ca sa intelegeti mai bine ceea ce am spus eu mai sus am sa va exemplific prin cateva fapte care mi s-au intamplat mie. Cum ar fi faptul ca de multa, multa vreme imi doream sa cunosc anumite persoane. Sau nu stiu daca e corect ceea ce am spus. Nu anumite persoane, ci un anumit tip de persoane, tip pe care n-am sa-l spun aici pentru ca nu stiu cat de bine este sa o fac. Oricum, ideea e ca imi doream de mult timp sa le cunosc, iar prin mult timp puteti intelege fara niciun fel de problema, ani de zile. Le cautam peste tot, prin tot orasul, prin tari straine, prin locuri mai mult sau mai putin luxoase, cam peste tot. Insa niciodata nu m-am gandit sa le caut in parcul de langa blocul meu, parc pe care pana anul acesta il evitam, pe motiv ca ar fi plin de vagabonzi. Si e adevarat ca si acum poti gasi persoane de toate felurile, inclusiv din cei ce fac parte din categoria sociala mentionata mai-nainte, insa am gasit si acel tip de persoane pe care il cautam eu. E adevarat ca sunt de pe ramura cea mai de jos a copacului, sau poate cea mai de sud daca consideri trunchiul instrumentul decizional, dar na, sa zicem ca mi-am imginat un copac asezat invers (cu coroana in jos si cu trunchiul in sus). Da, deci nu sunt ei foarte sus asezati, insa prin ei am posibilitatea ca eu insami sa urc pana ajung acolo unde imi doresc, prin ei am reusit sa aflu si sa inteleg mai multe despre acel tip de persoane. Acestia imi deschid o usa spre o multime de posibilitati, iar eu nu am decat sa-i pasesc pragul in cazul in care chiar asta imi doresc (caci inca ma mai gandesc putin la acest aspect).

Am scris acest post pentru ca mi se parea ciudat ca dupa ani de cautari sa gasesc lucrul cautat chiar in locul in care ma asteptam cel mai putin. Si nici macar nu e prima data cand mi se intampla ceva de genul acesta. Pur si simplu lucrurile nu se intampla niciodata asa cum iti imaginezi si, imi vine sa zic, nu se intampla decat atunci cand ti-ai pierdut speranta transformarii lor in realitate. Insa sunt de parere ca tocmai aceste mici ciudateni fac viata frumoasa si palpitanta. Daca totul s-ar intampla atunci cand vrei si asa cum vrei, cred ca ar deveni foarte plictisitor sa traiesti.